Cimitirul roman
Huliți au fost romanii
de unii învățați din vremi mai nouă
că metafizică n-ar fi creat
ca alte glorioase seminții,
doar apeducte, colisee, foruri, drumuri,
eterna urbe, castre și troiane de hotar.
Huliți au fost romanii
că numai case-ar fi clădit, cu atrii
primind de sus lumina
și-avertisment ținând pe praguri: cave canem.
De ți-ar fi dat s-ajungi vreodat' la Roma,
și-adânc în țară, prietene, pe Via Appia te-ai pierde,
a-i înțelege-atuncea ce nedreaptă-i cumpăna
cu care oamenii, popoarele, virtutea unul altuia
și inima și-o cântăresc. Căci ai vedea un Drum,
care se duce, se tot duce-n peisaj,
piatră cu piatră potrivind,
un drum flancat, de-a stânga și de-a dreapta,
de sarcofage, urne, mauzolee,
păstrând cenușă, osemnite-adăpostind.
Așa vedeau romanii Drumul, orice limite-nfruntând,
în marea-mpărăție a vieții-naintând prin moarte
sădită-n șiruri
pe două rânduri. Cei ce la umbra chiparoșilor
în sarcofage dorm ascultă sunetul
de scuturi și de lănci, marșul cohortelor,
roțile de care, nechezul cailor. Acestea toate,
la rândul lor, acuma nu mai sunt,
dar morții cei mai vechi, aceia mai ascultă
la drumul care sună pe pământ.
Așa închipuiau romanii cimitirul:
un drum flancat pe două rânduri de tăceri.
Aceasta-i metafizica romană: un Drum.
Un drum ce-naintează printre morți, nu printre vii.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre metafizică
- poezii despre lumină
- poezii despre învățătură
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre sunet
- poezii despre somn
- poezii despre prietenie
Citate similare
Umiliți, romanii au fost dezarmați și dezbrăcați sub furcile caudine
Sub furci - romanii puși la ținte
De-acei dușmani mai răi ca dracii,
Rămas-au fără de veșminte
(Erau prin preajmă geto-dacii).
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre nuditate, epigrame despre dușmănie sau epigrame despre draci
Drum de amurg
drumul sublim îl are omul
drumul de piatră înroșită
de sângele lacom
căzut din umbrele oamenilor
ajunși aproape
de apusul cerului
drumul roșu de suferință
spre nelumină
spre nimeni
spre nimic
umblat în toate chipurile
în toate felurile
în toate sensurile
drum bătătorit de oameni
de fier
cu picioare de lut
un drum neobișnuit
fără zare
fără liman
fără întoarcere
drum de amurg
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre roșu, poezii despre sânge, poezii despre suferință, poezii despre picioare, poezii despre lut sau poezii despre fier
Drumul către nicăieri
Sunt drumul către nicăieri!
Un drum cu flori și plin de rouă,
Te-ncânt cu-a mele dulci cărări
Și îți promit o lume nouă.
Vând doar iluzii pe nimic
Și de mă ninge ori mă plouă,
Când visul lumii e prea mic
Eu îi ofer o haină nouă.
Sunt drumul către nicăieri,
Ușor de străbătut și poate,
Ce ție-ți pare azi ca ieri
Eu văd lumina după noapte.
Sunt doar un drum ce n-a știut
Să se pietrifice cu moarte
Și-arar pustiu, și-ades tăcut.
A mers cu viața mai departe.
Din mii de drumuri numai eu
Mai știu ce-nseamnă și odihna
Am timp să dorm, dar somnul meu
În veci n-o să-și găsească tihna.
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre vestimentație, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre rouă sau poezii despre promisiuni
Lungul drum...
Toate "Drumurile noastre, toate"
Au dus și duc înspre "Cetate",
Dar drumul făr' de care nu se poate
E "Lungul drum al vieții către moarte".
epigramă de Vasile Iușan (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață sau epigrame despre moarte
Noi, nu!
O parte din noi ne-am învins
Greșeala, minciuna și groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Până-n zarea ce-și leagănă oaza.
Generații secate se sting,
Tinerii râd către stelele reci
Cine-și va pierde credința-n izbândă
Pe-aceste mereu mișcătoare poteci?
Cine din noi va muri
Înainte ca trupu-i să-i moară?
Cine-o să-și lepede inima-n colb
Insuportabil de mare povară?
Ca un vânt rău, ori ca o insultă
Întrebarea prin rânduri trecu.
- Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tinerețe
- poezii despre stele
- poezii despre râs
- poezii despre oaze
- poezii despre minciună
- poezii despre groază
- poezii despre greșeli
Unde se despart drumurile este un stâlp cu două brațe: pe un braț stă scris: "Spre Valea-Răpiții", pe celălalt: "Spre Valea-Seacă". Drum ca acela care trece prin Valea Seacă înspre Sărăceni jur-împrejur nu este. Neted ca masa și vârtos ca sâmburele de cireașă. Se vede că sărăcenenii l-au făcut de dragul lor. În dreapta și în stânga, tot zece-cincisprezece pași unul de altul, sunt niște nuci stufoși, la care omul privește cu drag. Albia pârâului rămâne la dreapta: drumul trece pe coaste, mai pe sus, ca să nu-l atingă năpădirea apei. Sărăcenenii au trebuit să sfarme stânci în calea lor; dar au făcut-o bucuros, fiindcă din stânci și-au făcut drumul.
citat celebru din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre văi, citate de Ioan Slavici despre văi, citate despre stânci, citate despre cireșe, citate despre bucurie, citate de Ioan Slavici despre bucurie, citate despre apă sau citate de Ioan Slavici despre apă
Balada drumului
Pe drumul ce nici milă drumeților n-arată-
Chiar de ajungi pe el din orice colț venind-
Era o fortăreață cu-o singură fereastră
Prin care se zărea o floare strălucind.
Acolo se opreau, preț de doar două clipe,
Toți călătorii vremii și, spulberați de vânt,
Sperau, privind în sus, că tânărul principe
O vorbă le va spune, la ei binevoind.
Dar vântul șuiera prin crăpături de piatră
Tot îmbiind la drum cu ochii lui șireți-
Nimeni nu mai credea că tânărul, vreodată,
Va odihni drumeții ce vin și trec inerți.
Pădurea înghițea în foșnetele-i line
Pașii pe care ei în urmă îi lăsau-
Nepăsătoarea-i frunză cădea peste oricine,
Nervurile ei seva în sol o transformau.
Ademeniți de cale plecau îngîndurați-
Sporovăind de floarea care părea că plânge-
Și nu știau, sărmanii, în suflete-ntristați,
Că lacrimile ei nici drumul nu le stinge.
Dar zidurile aspre povestea o ascund:
Dintr-o iubire veche nimic nu a rămas...
Prințesa stă la geam cu chipul ei rotund,
Iar prințul, de pe drum, s-o cheme n-are glas...
Când zorile veneau, acoperind frunzișul,
Drumeți nu mai erau pe calea ruginie,
Doar noaptea se iveau călcând iar grohotișul,
Scăldați de-a lunii rază-o floare sângerie.
Prin vremuri șerpuieste drumul ca o dorință,
Strângând în praful roșu menirea lui de drum...
Gândesc toți călătorii, simțind ca o ființă,
Că fortăreața, drumul și viața sunt un fum...
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drumeție, poezii despre flori, poezii despre păduri, poezii despre odihnă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Balada drumului
Pe drumul ce nici milă drumeților n-arată-
Chiar de ajungi pe el din orice colț venind-
Era o fortăreață cu-o singură fereastră
Prin care se zărea o floare strălucind.
Acolo se opreau, preț de doar două clipe,
Toți călătorii vremii și, spulberați de vânt,
Sperau, privind în sus, că tânărul principe
O vorbă le va spune, la ei binevoind.
Dar vântul șuiera prin crăpături de piatră
Tot îmbiind la drum cu ochii lui șireți-
Nimeni nu mai credea că tânărul, vreodată,
Va odihni drumeții ce vin și trec inerți.
Pădurea înghițea în foșnetele-i line
Pașii pe care ei în urmă îi lăsau-
Nepăsătoarea-i frunză cădea peste oricine,
Nervurile ei seva în sol o transformau.
Ademeniți de cale plecau îngîndurați-
Sporovăind de floarea care părea că plânge-
Și nu știau, sărmanii, în suflete-ntristați,
Că lacrimile ei nici drumul nu le stinge.
Dar zidurile aspre povestea o ascund:
Dintr-o iubire veche nimic nu a rămas...
Prințesa stă la geam cu chipul ei rotund,
Iar prințul, de pe drum, s-o cheme n-are glas...
Când zorile veneau, acoperind frunzișul,
Drumeți nu mai erau pe calea ruginie,
Doar noaptea se iveau călcând iar grohotișul,
Scăldați de-a lunii rază-o floare sângerie.
Prin vremuri șerpuieste drumul ca o dorință,
Strângând în praful roșu menirea lui de drum...
Gândesc toți călătorii, simțind ca o ființă,
Că fortăreața, drumul și viața sunt un fum...
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa dispărută
Cei mai mulți navigatori găsesc drumul către casă,
dar unii se pierd pe drum.
Unul a fost aruncat de ape pe țărm, la Algarve,
iar casa pe care o știa nu era acolo.
Doar amintirea unui foc de bușteni și a mamei
care citea romane și care rar ridica privirea
pentru a vedea unde-i sunt copii.
Acum e prea târziu; navigatorul trăiește-o altă viața.
poezie de Jan Oskar Hansen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre foc, poezii despre apă sau poezii despre amintiri
Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Și rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Și slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Și mai-marii lui, văzându-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din oaste, cu arme cu tot, să se ducă unde-a vrea, dându-i și două carboave de cheltuială. Ivan atunci mulțumi mai-marilor săi și apoi, luându-și rămas bun de la tovarășii lui de oaste, cu care mai trase câte-o dușcă, două de rachiu, pornește la drum cântând. Și cum mergea Ivan, șovăind când la o margine de drum, când la alta, fără să știe unde se duce, puțin mai înaintea lui mergeau din întâmplare, pe-o cărare lăuntrică, Dumnezeu și cu Sfântul Petre, vorbind ei știu ce. Sfântul Petre, auzind pe cineva cântând din urmă, se uită înapoi și, când colo, vede un ostaș mătăhăind pe drum în toate părțile.
Ion Creangă în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Rusia, citate despre armată, citate despre Petru, citate despre îndeplinirea datoriei, citate despre sfinți, citate despre religie, citate despre mulțumire, citate despre copilărie sau citate despre bătrânețe
Speranța este ca un drum la țară, nu a fost niciodată construit un drum, dar dacă mulți merg pe el, drumul devine existent.
citat din Lin Yutang
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sat sau citate despre devenire
Un drum e doar un drum, și nu este un afront adus propriei persoane sau altora, dacă îl părăsim pentru că așa ne spune inima. Priviți fiecare drum îndeaproape și atent. Încercați-l de câte ori considerați că e nevoie. Apoi, puneți-vă o singură întrebare. Acest drum are o inimă? Dacă are, atunci drumul este bun; dacă nu, nu ne este folositor în niciun fel.
Carlos Castaneda în Învățăturile lui Don Juan (1968)
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre inimă
Drum greșit
Drum greșit, drum greșit,
Pentru ce te-am mai pășit?
Cu talpa te-am pipăit,
Drum ferit, drum peticit.
Sufletul mi-am dus, pripit,
Pe muchea ta de cuțit,
De-aici pân` la infinit,
Drum topit în colb clocit.
Drum greșit, drum greșit,
Pentru ce te-am mai găsit?
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, citate de Emil Brumaru despre suflet sau poezii despre infinit
Suntem.... asemenea unei căruțe sau unei calești.... care circulă pe un drum simbolizând viața sau, mai degrabă, Calea Vieții. Drumul pe care circulă Caleașca este unul de pământ. Ca toate drumurile de pământ, el are, de o parte și de alta a sa, hârtoape și movile, pietre, urme și șanțuri. Gropile sau locurile mai ridicate și pietrele sunt dificultățile, loviturile vieții. Urmele sunt schemele deja existente pe care le preluăm de la alții și pe care le reproducem. Șanțurile, mai mult sau mai puțin adânci, reprezintă regulile. Limitele peste care, dacă trecem, negreșit vom primi o pedeapsă.... Acest drum are uneori curbe care împiedică vizibilitatea sau, alteori, traversează zone de ceață sau de furtuni. Toate sunt etape ale vieții noastre, de-a lungul căreia "ne rătăcim" sau ne este greu să vedem clar ori să anticipăm un obstacol, căci nu putem zări nimic din ceea ce se află "în față".
citat din Michel Odoul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre obstacole, citate despre limite sau citate despre anticipație
Simetrie
Mergeam așa,
Când deodată în fața mea,
S-au desfăcut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Și altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am țuguiat buzele,
Am tușit,
Și-am luat-o pe cel din dreapta
Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Și după aceea în fața mea s-au căscat două
Prăpăstii: Una la dreapta. Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptușită cu puf!
Târâș, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Și deodată în fața mea
S-au deschis larg două drumuri.
V-arăt eu vouă! - mi-am zis -
Și-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmășie.
Greșit, foarte greșit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Și la prima răscruce
M-am dăruit cu toata ființa
Celui din dreapta. Tot așa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârșite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârțâie și mârâie împotrivă-mi,
C-am ținut-o tot într-o greșeala...
Și iată în fața mea iar se cască
Două ceruri: Unul în dreapta. Altul la stânga.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marin Sorescu despre greșeli, citate de Marin Sorescu despre vânt, poezii despre sfârșit, citate de Marin Sorescu despre sfârșit, poezii despre prăpăstii, citate de Marin Sorescu despre prăpăstii, poezii despre ochi, citate de Marin Sorescu despre ochi, poezii despre muguri sau poezii despre cadouri
Trecea un om pe drum
Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Știu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, ori poate cum
Era așa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum ?
Trecea, și eu eram la poartă
Și și-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi ști să spui.
Și nu-mi venea să plec din poartă,
Și parc-un dor de viața toată
M-a prins privind pe urma lui...
Așa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, și nu știm
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, și de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simțind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.
poezie celebră de Elena Farago din Versuri (1906)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Elena Farago despre viață, poezii despre muzică, citate de Elena Farago despre muzică, poezii despre frumusețe, citate de Elena Farago despre frumusețe, poezii despre dor sau citate de Elena Farago despre dor
Speranța este ca un drum de țară; nu a existat nici un drum la început, dar când oamenii au mers pe el drumul a devenit realitate.
citat clasic din Lin Yutang
Adăugat de Mădălin Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre realitate sau citate despre existență
Don Siempre: Romanii n-au avut imaginație teologică. Și-au cumpărat zeii de la greci! Apoi, într-o noapte au furat Dumnezeul iudeilor, cu Biblie cu tot...
Tomas (revoltat): De aici mi se trage! De la grecii și romanii tăi!
replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai mult umor despre Grecia, umor despre revoltă, umor despre noapte, citate de Valeriu Butulescu despre noapte, umor despre imaginație, umor despre creștinism, citate de Valeriu Butulescu despre creștinism, umor despre Israel sau umor despre Biblie
Nu era încă aici, dar era pe drum încoace; se apropia din minut în minut. Când povestești una ca asta, oamenii spun că așa ceva nu poți să simți, e doar o închipuire. Nici nu poți dovedi, dar, cu toate astea, eu știam. Simțeam cum venea pe drum și se gândea: Acum mai sunt numai trei ore, și ajung. Acum au mai rămas două ore și trei sferturi. Acum numai două ore jumătate! Ah, ce încet merge. De-ar merge totuși ceva mai repede. Încă două ore, și un sfert, și voi fi acolo. Voi fi la ea.
Hans Erich Nossack în Cel mai târziu în noiembrie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre ore sau citate despre minute
Copile, gândește bine
Copile, drumul pe care îl alegi
este cel pe care-n viață pleci.
Fii atent la tot ce-ți spun:
Alege drumul cel bun!
Stai pe loc, gândește bine!
Nu orice drum duce la bine.
Nici un drum nu este drept.
Cu multe rele dai piept.
Eu aș vrea să înțelegi
că drumul pe care mergi,
nu întotdeauna e comoară.
Te urcă, te și coboară.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau poezii despre comori