Pe drumul spre Ba Ling
De lângă iezerul Dong Ting călătorim spre vest
către Templul Zeiței;
aici femei cu sprâncene vopsite
relaxează peregrini obosiți.
Orașul de munte este pustiu,
magazinele se închid devreme;
lumina farului din turnul fortăreței e încă departe,
când tragem barcazul la mal se va fi făcut deja târziu.
Nu vorbim dialectul locului
vom angaja interpreți;
ce păsări ciudate! nu le cunosc numele;
sunt stingherit ca un învățăcel al Cărții Odelor.
Cât de improbabil să găsesc un luntraș
care să-mi înțeleagă inima:
de fiecare dată când deschid hubloul cabinei
văd pe țărm un tufan înflorit.
poezie de Yuan Mei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Orașul ce geme în orașul pustiu
cine-i ca mine în turnul din Senta!
privind prea de sus dimineța devreme
orașul ce geme
la picioarele mele se apleacă o ființă
ce-i singură pe străzi și e o femeie
în orașul pustiu
la orele când și copacii din fața
primăriei mai dorm, visează, mai cresc
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de mare
În momentul când marea este cea mai sărată
Văd
Un om gânditor ghemuit pe o stâncă,
Și nu acel nor al înserării
În nuanțe de albastru.
Dilemele lui
Luminează în turnul farului.
El nu poate înota către țărm pentru că
Spatele lui înrădăcinat în nisip
Este împins înapoi de soarele care apune.
Astfel că în secret el marchează locul unei epave aflate departe
Pe tălpile lui.
poezie de Luo Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aerul de la munte scânteiază în vreme ce soarele apune. Stoluri de păsări revin la cuiburile lor. În toate acestea există un adevăr fundamental. Dar atunci când încerc să-l explic, nu-mi găsesc cuvintele.
citat din Tao Yuan-Ming (427)
Adăugat de sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neguri deșarte
Cum să-nțeleg furtuna când este-așa departe
Și nu știu ce-o provoacă, ce vânturi o-ntețesc?
Pot, numai, să-mi închipui ce nori o însoțesc,
Dar, dacă-s niște neguri și goale și deșarte?
De ce-o privești? Vrei, oare, să o atragi spre tine?
Ori e deja acolo și face un pustiu
Din liniștea pe care ai strâns-o-ntr-un târziu,
Acoperind seninul cu negrele-i cortine?
Întoarce-te! Lumina îți e aici, aproape,
E-n tot ce te-nconjoară, în cei ce te susțin,
În tot ce-n visul nopții îți e frumos sub pleoape
Și-n gândul ce mă-ndeamnă în brațe să te țin.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt de-o seamă
cu coșmarul meu care se termină
de fiecare dată când deschid ochii
dar reîncepe atunci când adorm
aud un nebun care izbește aparatul
de cafea și nu mă ridic să-l văd
însă aud vocea aceea pe care pot
s-o recunosc în orice vis sau amintire
oriunde și oricând și nu m-aș fi
așteptat s-o aud chiar lângă urechile
mele larg deschise spre glasul dulce
și aspru în același timp când are
o problemă de gestionare a furiei
închid ochii și aștept coșmarul meu
care dăinuie de mai bine de jumătate
de secol de povești de adormit fricile
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cea nenumită (III)
A trecut mult timp înainte să-o fi întâlnit,
Dar încă și mai mult de când ne-am despărțit;
Vântul de est este deja aici și o sută de flori s-au ofilit,
Și viermii de mătase de astă primăvară vor țese până când vor muri,
Și în fiecare noapte lumânările vor plânge fitilul ars.
Diminețile,-n oglindă, ea vede cum norii părului iau alte culori
Totuși, seară de seară, îndrăznește să sfideze lumina rece-a lunii cu cântecele ei.
... Munții Vrăjiți nu sunt prea departe de ea;
O, păsări albastre, ascultați! Aduceți la urechea mea tot ce spune!
poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paznicul farului
În singurătatea limpede-a înserării,
Privind din turnul vechi spre largul mării,
Când lumina abia mai pâlpâie în zare,
El vede cum lucrurile din depărtare
Sunt impregnate-n purpură împărătească,
Cum noaptea cheamă brizele s-aline și să răcorească.
Atunci culoarea aerului coboară
Domnul știe unde și se face-aproape seară;
Crepusculul și-a adâncit culoarea,
Iar el din turnul zvelt care veghează marea
Trimite pe cărări de lumină salutul lui de bine
Fiecărei nave care pleacă sau nave care vine.
poezie de Helen Emma Maring, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strălucind în timpul ce nu s-a țesut
Eu sunt un
țărm
tu ești celălalt țărm
fără noi fluviul
n-ar mai luneca spre ocean
ne oglindim în apele
întunecate și leneșe
ca două orașe gemene
zidite pe stânci
deoparte e lumea mea
de cealaltă parte o altă lume
lumea ta unică
pe care o întrevăd
dar n-o cunosc
ne contemplăm
de pe înălțimea stâncilor
din turnul de veghe
ce mușcă din cer lacom
strivind în dinții crenelurilor
albastrul floral
ne pândim
prin ochii pisicii
lascivi și galbeni
străini ca o peșteră
ca două imperii
de departe
ne facem semne
ne chemăm
ne dorim
dar nu putem fi decât două maluri
roase de vânturi
sărutate de secetă
părăsite de păsări
din când în când
trece un vas prin apele leneșe
numai atunci privirile noastre
se contopesc
pe catarge în zare
și stăm față în față
fără să ne cunoaștem
fără să ne vorbim
totuși
chemă-mă din lumea ta
șoptește-mi neîncetat
poate va fi secetă
și fluviul va seca la noapte
doar pentru o clipă
pentru un ceas nebun
să rămânem singuri
îmbrățișați în iubire
strălucind
adunați în cămașa zdrențuită
a timpului ce nu s-a țesut...
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pisc de târziu
Copil fiind, ziceam: iubirea-i munte
Ce-și semețeste piscurile-n cer,
Și celui care vrea să îl înfrunte,
Puteri deosebite i se cer.
Când am crescut, m-am opintit spre munte,
Fiind adolescent îndrăgostit;
Pe drum arid, spre piscurile-i crunte,
Nu doar odat-am fost rostogolit!
Azi sunt matur și mă tot uit spre piscul
Pe care-o viață-ntreagă l-am visat,
Cunosc ce greu e drumul, care-i riscul
Dacă spre vârful lui te-ai avântat.
Și totuși urc! Îmi sângeră piciorul,
Și inima tot mai ades suspină,
Dar nu mă dau bătut; mă-npinge dorul
De a sta sus, cu fruntea în lumină.
S-aproape sus! Mai e o stâncă sură,
Dar muntele își cere jertfa lui:
Se prăvălește-n hău câte-o făptură!
Și-o altă cale spre-a urca sus, nu-i!
Rămân aici? Renunț? Merg mai departe?
Voi reuși sau nu? E greu de spus!
Știu doar că încă-o stâncă mă desparte
De piscul cel amețitor de sus!
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum și-a făcut balena rost de gât
Când hublourile cabinei sunt de-un verde-întunecat, brutal,
Datorită mării neostoite și-înspumegate de-afară,
Când nava-n tangaj și-n ruliu saltă turbată pe val
Și-ospătarul cade cu supiera-n mână catastrofal,
Când cuferele-alunecă și cad în zgomot de fanfară,
Când în infirmerie toate-s cu josul în sus,
Când Mami-i apatică și-are un chip chinuit și indispus
Și de tine nimeni n-are grijă și-ai obrajii de ceară,
Ei, atunci ar trebui să știi (asta dacă nu ți-a devenit deja manifest)
Că te afli pe cincizeci de grade nord și patruzeci vest.
poezie de Rudyard Kippling,1865-1936, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
două
nu cunosc
orbirea
nici dacă închid ochii
nu cunosc spleen-ul
din degete mi-am făcut mitraliere
țintind idealuri
chiar dacă
rareori sau niciodată
ating
nu cunosc
neiubirea
de când am tensiune în artere
și încă ceva în stern
neînțeles
nu cunosc liniștea
din ziua în care am aflat
că m-am născut
cu două umbre
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragă Fidel, îmi este foarte dor de tine și mă gândesc la tine în fiecare zi. Trăiesc, spre dezamăgirea administrației americane. De fiecare dată când te văd la televizor sunt foarte mândră de tine. Inima mea îți aparține pentru totdeauna, ție și Cubei. Am făcut un infarct și am șoldul distrus. Cea mai mare dorință a mea este să te mai văd o dată.
Marita Lorenz în scrisoare către Fidel Castro (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
Pe vremuri, când pământul era nou,
iar paradisul doar o șoaptă,
pe vremuri, când numele
nu se lipise încă de lucruri;
pe vremuri, când la cele mai mici adieri
vara aluneca-înspre toamnă,
când toți plopii fremătau înfiorați,
fiecare după soiul și gradul lui...
lumea m-a chemat, iar eu am răspuns.
Fiecare scânteie-aprindea o ochire.
Am respirat și-am numit asta viață,
leșin între linguri pline cu șerbet de lămâie.
Eram piruetă-înflorită,
eram filigran și flacără.
Cum aș fi putut să-mi număr binecuvântările
când nu le știam numele?
Pe vremuri, când toate-așteptau să vină,
norocul se prelingea pretudindeni.
I-am făcut lumii o promisiune,
iar lumea m-a urmat până aici.
poezie de Rita Dove ( 1952- ),laureată a premiului Pulitzer , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumânarea
aici sunt ploi târzii și lungă este noaptea
în care pleacă în zbor spre alte zării, cocorii
zbor lung, sfâșietor
și plânge în ropot nesfârșit iar ploaia
numele meu e plâns în amurg
azi e târziu
aș vrea să știu și nu mai știu
dar ce să știu când totul este gol, pustiu
aș vrea să plâng dar nu mai pot
aș vrea să țip, să joc
dar nu am loc
pe țărm răsună pașii unui gând
gândul e trist, spre alt destin
ce viață, ce chin, ce festin
offf, câte aș vrea
dar pasul ăsta s-a sfârșit
așa că am plecat și eu un pic
să dorm o clipă doar
am obosit să mor în fiecare zi
mă voi trezi în zori să scriu
povestea unui om nebun ce crezut odată în iubire
când nu scriu, țip
când nu țip, plâng
când nu plâng, mă rog
alteori cioplesc cuvinte dintr-un ciot
aruncat de sălbatice valuri pe țărmul sufletului
nu, nu dorm
privesc cum se izbesc în tâmplă
gânduri spuse și nespuse
dintr-o piatră
lovită de veacuri aride, uscate
obosit de griji, de timpuri, de păcate
am ridicat un lăcaș pe țărmul sufletului
pentru lumea ce trece, se duce
în prag am pus o lumânare
arde și arde
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cat inca-i devreme...
Nu-mi cere să uit de furtuni și de ploaie,
De umbre dormind amăgiri istovite.
La marginea nopții, pe țărm aruncate,
Epave-s acum vălurite ispite.
Destinu-mplinește și dăruie-mi clipa
Furată din luna cu ochi de zăbrele.
Nu este tăgadă, lumina e fulger,
Când taina-i pe cruce și pleoapele-s grele.
Ascultă cum toamna își urlă, bolnavă,
Amurguri cosite de vremi ce s-or stinge.
Tu pasul ți-l du mai departe de mine,
Cât încă-i devreme, cât încă nu ninge.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai accepta standardele și dorințele altora pentru tine. Nimeni nu știe mai bine decât tine ce te face fericit. Simte-te liber să îți dorești fericirea. Dacă simți că te-ai sacrificat, că ai făcut compromisuri pentru ceva, să știi că o să "scoți ochii" celui care te-a pus să te sacrifici și o să apară conflicte, mai devreme sau mai târziu. De fiecare dată când vrei să faci pe plac altora în detrimentul tău, îți scade cu puțin stima de sine și puterea interioară. De fiecare dată când tinzi spre standardele puse de alții în viața ta, îți scade respectul de sine pentru că tu consideri că standardele tale nu sunt importante, ci doar ale altora. Află în ce crezi tu cu adevărat, ce este important pentru tine, ce te face pe tine fericit și începe să îți creezi propriile standarde.
citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numele somnului
Dimineață a înflorit radioul
un alt difuzor
din care mă strigam după numele de floare...
Hei Păpădie! Azi este noaptea în care
vei înflori!
Ce? Ce? Ce voi înflori?
(Am repetat din cauza microfoniei)
Azi vei înflori pentru un porumbel o locomotivă
cu aburi de pene!
Cum așa!? Cum așa să fie... să fie!?
Da! Astăzi un orb a orbit!
Și cu ce am greșit eu? Cu ce am greșit?
I-au înflorit din ochi
alte sprâncene
în care tu dormeai ghemuit!
Atunci m-am trezit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prostul râde de trei ori: o dată când râd ceilalți, o dată când înțelege gluma și încă o dată când își dă seama că râsese fără să înțeleagă.
proverbe bengaleze
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pilotul bulgar
avionul a decolat. lasă o dâră fumurie pe cer.
am reușit să nu-mi dezintegrez sentimentele. fiecare sentiment are un halou. sentimentele nu au identitate. chiar sunt refractarare la certitudini.
când l-am văzut pe acel pilot bulgar mi s-a părut haios.
nu vorbesc o boabă bulgărește dar nici nu trebuie. îmi pun centura. el dă pe pilot automat și privește prin hublou pulberea cosmică.
nu sunt sigură că nu l-am mai văzut în singurele mele vieți.
bulgărește nu știu dar m-am învârtit pe la Cladovo și Vidin.
închid ochii și mă transfer la nisipurile de aur
într-un rai aproximativ.
nu am văzut femei mai frumoase decât bulgăroaicele. au picioare mai lungi decât ale mele și nu-mi explic de ce pilotul acesta bulgar este scund. până la urmă decolarea se va face. el este singur cu avionul. noi purtăm centura dar vorbim atât de tare încât acoperim luna. vecinul fotografiază norii. mi-aș dori să o văd pe bunica. mereu o visez și îmi cere haine dar morții au lumile lor. fără haine de firmă. deci am umblat inutil prin magazinele din Milano. oricum nici pilotul bulgar nu este îmbrăcat cine știe ce. mă va lăsa în orașul meu lamentabil cu oameni pătrați și hârtii plutitoare.
mai am niște euro. aș putea să îi schimb la pilotul bulgar? avionul oricum merge singur. nu știe limba bulgară. poate mă duce la bâlci să-mi cumpăr toate nimicurile lumii. ce caut eu în avionul plin de copii gălăgioși? zice că s-au terminat școlile... nu suport când mi se înfundă urechile. aș vrea să mai aud picurii care cad într-un ochi de baltă. pe lângă noi trec valuri de nori înspumați. iată orașul sinistru de cald unde oamenii îți radiografiază existența. a plecat avionul?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prostul râde de trei ori: o dată când râd ceilalți, o dată când crede că a înțeles gluma și încă o dată, când își dă seama că râsese fără să o înțeleagă.
citat din Steven Wright
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!