De nu-mă-uita...

Uitării nu te-oi da nicicând
Îmi eşti în suflet dulce floare
Ce-mi mângâie tăcerea blând
Acoperind-o cu petale.
Şi de ţi-oi curge-n ploi mărunte
Într-o fântână mă adună
Lipeşte-ţi tâmplele cărunte
De gura mea sub clar de Lună.
Te-oi săruta. Sărut-poveste
Făptura ta să se-nfioare
Iar floarea aceea după creste
Să se înalţe– vâlvătaie.
Apoi, topiţi, vom fi culoare
De catifea va fi pictura.
Şi-om povesti că dorul doare
De nu-i cunoşti căutătura.
Uitării nu mă da nicicând
Chiar de m-oi pierde printre stele
Te-oi lumina în vis şi-n gând
Floare cu suflet, a vieţii mele.

poezie de Diana Olteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

În clipa-n care ne vom reîntâlni,
Şi care sper că nu-i departe,
Te-oi lua de mână şi-om porni,
Printre poeme scrise într-o carte.

Te voi întâmpina cu un buchet,
De versuri şi cuvinte parfumate,
Şi vom dansa apoi la un banchet,
Al slovelor din ‘nalta societate.

Te-oi săruta pe stradă sub un felinar,
Înbrăţişându-te-n lumina lui difuză,
Ca un poet cu suflet de ştrengar,
Căci tu mi-ai fost întotdeauna muză.

poezie de Paul Aelenei din Gingăşii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite-aşa şi pe dincolo

Trup de pasăre măiastră,
Te-oi iubi pe ici pe colo,
Şi te-oi aşeza în glastră,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Şi ţi-oi cânta la vioară,
Într-un ritm suav, tremolo,
Te-oi pupa pe inimioară,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Ţi-oi mângâia sânii copţi
Şi ţi-oi tricota scampolo,
Vom petrece multe nopţi,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Vom căuta Infinitul,
Lungă-i calea pân' acolo,
Te-oi iubi ca Stan Păţitul,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Doamnă cu ochii de mură,
Te-oi iubi precum Apolo
Şi ţi-oi cere să-mi dai gură,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Ne-om iubi în Marea Neagră,
Vom juca cu sânii polo,
Statuetă de tanagră,
Uite-aşa şi pe dincolo.

De nu vei fi de acord,
Voi rămâne, doamnă, solo,
Şi voi plânge monocord,
Uite-aşa şi pe dincolo

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizantemă – floarea deznădejdii...

Crizantemă – floarea deznădejdii
Cu parfumul tău trist şi amar
Că-i aproape răsuflarea iernii
Îmi aduci aminte iar şi iar.

Floare enigmatică şi pură,
Palid semn al verii ce s-a dus –
Spune-mi, de ce-n lumea asta dură
Nici tandreţi nici sentimente nu-s?

Tu, regina frunzelor de-aramă,
Tu, cea sărutată de zăpezi,
Spune-mi de ce sunt cuprins de teamă
Când s-aşterne bruma prin livezi.

Crizantemă – floare solitară
Tu, ce înfloreşti când pomii mor,
De ce mă cuprinde-n fapt de seară
De trecutul mort atâta dor?

Floarea tinereţilor apuse,
Crizantemă – ultim vis aprins,
De ce îmi rămân mereu nespuse
Lacrima şi dorul meu nestins.

În grădina sufletului meu,
Pustiită straşnic de tristeţi,
Stai de-a pururi cu parfumul tău
Tămâind amare dimineţi.

Lăcrimând când gerul te va arde
Şi zăpada floare-ţi va păli,
Te-oi culege şi te-oi pune-n suflet
Şi-mpreună ne vom vesteji.

Crizantemă – floarea deznădejdii,
Floarea ceţii şi-a tristeţilor,
Sub troian de gheaţă când vei zace
Te-oi păstra în rana ochilor.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna

Dă-mi mâna şi visele tale,
Păşeşte cu mine-mpreună,
Ţi-oi face din stele cunună
Şi voalul din nori şi petale!

Dă-mi mâna, e-n faţă altarul,
Vrem El să ne lege destinul,
În noi să păstreze seninul
Şi-n suflet s-abunde nectarul.

Dă-mi mâna, inelul ţi-oi pune
Să fie pecete-a unirii,
Iau Cerul drept martor iubirii
În bine şi-n rău ne cunune!

Dă-mi mâna, când pragul te-oi trece
Pe braţele mele pluteşte,
Cuvinte de dor îmi şopteşte
Şi lasă sfiala să plece!

Dă-mi mâna, sub teii în floare
În cânt de viori să valsăm
Şi-n doi să-ndrăznim să visăm
Iar Cerul în noi să coboare!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înţelesuri (4 iunie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii

în toamna vieţii mele se-ngălbenesc simţiri
s-au ofilit de mult petalele de floare
tot trecutul meu e strâns în amintiri
dorul de tinereţe mă apasă, mă doare.

mi-a rămas credinţa ca bradul pururi verde
cu poezii mirene din suflet visător
în lumina sfântă care nu se pierde
mi-a rămas speranţa, dorul mistuitor.

visele intense pe ceruri călătoare
caută aleanul printre raze de stele
iubiri care-mplinesc şi sunt mântuitoare
să curgă ca izvorul prin gândurile mele.

cu înţelepciunea sunt răzbătătoare
pe ţărmul de vis s-au năruit castele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De te-oi duce-n departari

Daca te-oi ascunde-n vorbe
Si te-oi duce-n departari
Ia cu tine amintirea
Florilor fara culori
Cuvintelor nerostite,
Lacrimilor ce s-au dus,
Amintirile uitate
Ale ploilor ce-au curs.

poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să crezi că te-oi iubi şi mort

O zi cu soare în priviri
Pătrunde-n sufletul de rouă
Ţesând profundele zvâcniri
Sub carapace nouă.

Va fi frumos, un curcubeu
De vise în plin rod
Şi vom zidi şi amintiri
Sub cruce, la prohod.

Până atunci ţi-oi dărui
Doar nebunii cochete
Încât să crezi că te-oi iubi
Şi mort, pe îndelete!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără răspuns

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi uibind, femeie gingaşă
ca firul de irabă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri, fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără răspuns

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slove de dragoste

Peste sufletul meu a căzut o ploaie de stele,
Mi-ai mângâiat auzul cu-n cântec fermecat,
Vibrează-mi inima-n frenetice dansuri rebele
Şi se aprind curcubeie într-un ritm minunat...

Cine-ţi şopti să vii ca un înger, dulce copilă,
Citadelă mândră, iubirii să înălţăm,
Deschizându-mi cartea vieţii, întorcând nouă filă,
Cu mândre flori şi praf de stele să ne-mbrăcăm?...

Ca unei măiestre păsări, aripi îţi voi da ţie,
Cu pene multicolore te-oi împodobi,
Te-oi învăţa să zbori printre stele, lumină vie,
Te-oi cânta-n versul meu şi veşnic te voi iubi...

Icoană îţi voi face din chip, ca unei Madone,
Şi pâine şi vin îmi vei fi mereu la ospăţ,
Străluci-vom frenetic, ca două dulci anemone,
Şi rob îţi voi fi ţie, ca un mânz prins în hăţ...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea mea, frumoasă floare

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Fruntea în stele şi-n soare.

Ai gura dulce izvor
Din adâncul munţilor,
Sub veşnicul tricolor,
Simbol sfânt pentru popor.

Nu laşi viaţa pusă-n sponci,
Scoţi rubinele din scoici,
Te întreci cu mii de doici
Ca să faci statui din roci.

Floarea mea, floare cu rouă,
Să-mpărţim viaţa-n două,
S-o lăsăm curată vouă,
Urmaşilor sub stea nouă...

Noi suntem în curtea ţării,
Din Ceahlău în largul mării,
Lărgim trecerea cărării
De cu zori în pragul serii...

Nu uita floare frumoasă
Că eşti visul de mireasă,
Eşti lumina de acasă
Când m-aştepţi la pusă masă.

Vreau să te privesc profund,
Să-ţi cinstesc gândul rotund,
Să îţi spun ce-am spus demult
Eşti înger crescut din lut...

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Gura dulce-n sărutare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DRAGUL MEU

Om drag,
pereche cu-a mea stea,
doar tu-mi cunoşti secretul
ce-mi alină inima.
Cerul cu stele se vede la fel,
şi la tine, în zori
prin ferestrele sufletului,
albit de ninsori.
Eu nu te pot ascunde mereu
în căuşul palmelor...
ca pe-o pasăre speriată
de propria umbră,
dar îţi pot deschide uşa inimii.
Suflet istovit, te-oi aştepta
să-mi vii din zbor rănit
de durerea primului curaj nemaiîntâlnit,
acela de a iubi, şi de a te lăsa iubit.

citat din Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

Trupul tău, tărâm de vise,
Lasă-mă să îl cunosc,
Să-i dedic cuvinte scrise
Ce vor mirosi a mosc

Să îţi învelesc sărutul
Şi obrajii cu amor,
Cerul fie aşternutul
Şi ca pernă un izvor

Ne vom rătăci prin stele
Îmbătaţi printre atingeri,
Tu să fii visele mele
Iar eu mângâieri de îngeri

Amândoi, emoţii calde,
Ochii te vor căuta
În dorinţă să te scalde,
Te-oi iubi, te-oi alinta,

Lasă-mă să-ţi fiu alesul,
Să-ţi fiu dansul infinit,
Să-ţi fiu inima şi versul,
Să fiu tot ce ţi-ai dorit

poezie de Adi Conţu (7 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mă, femeie...

Eu n-am să-ţi spun că te iubesc,
E prea banal şi prea firesc,
Dar am să-ţi pun un câmp cu flori,
Iar la sărut îi pun fiori.

În fiecare zi o floare
Ţi-o voi aduce la picioare.
Voi sta de veghe nopţi întregi
Şi-ai să-ntelegi...

Eu n-am să spun că te ador,
Dar visu'-am să ţi-l fac uşor,
Pe braţe-am să te port la cină,
Te-oi duce seara în gradină,

Pe mân-am să te culc în noapte
Şi vorbe dulci ţi-oi spune-n şoapte,
Ţi-oi umple casa de copii
Şi tu vei ştii...

Eu n-am să-ţi spun nici vorbe mari
Precum vestiţii cărturari.
Dar când vom fi pe-acelaşi drum,
Întotdeauna... ca şi-acum,

Vor trece zile rând pe rând
Şi-om împărţii acelaşi gând
Şi-o curte plină de nepoţi,
Ai să socoţi...

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea, vin ploi...

vin ploi, iubita mea, vin ploi
şi se aşează peste noi
şi nu vom şti de suntem doi,
şi nu vom şti de amândoi

vin valuri, draga mea, vin valuri,
vom fi în larg de două maluri
şi sus pe cer micuţii grauri,
vor ciripi cărându-şi daruri

vin stelele, sunt multe stele,
iubita mea, nu-s ale mele,
eşti orişiunde printre ele,
pe constelaţi cu inele

vin norii noştri, pufăind
eşti prinsă de un vânt profund,
eşti prinsă între foi arzând
un vers îţi scriu, îmi este gând

vin amintiri rămase-n urmă,
de-acum pe noi ploua şi tună,
vin visele pe lângă lună,
dar ele nu ne mai adună

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru... sonată

O, Doamne, iubirile-n pantă îmi plac,
Cărările line nu sunt pentru mine,
Iubito, mă pierzi printre coapsele-ţi fine,
Printre buzele tale, ca floarea de mac...

Să servim caviar şi să bem coniac,
Sărbătorim impactul dintre două destine,
Dublu impact între pistil şi stamine...
Cu ochii-ţi căprii, de-a pururi, mă-mpac.

Hai vino, ştii bine că n-ai altā cale,
În dragoste, să nu-ţi pară rău niciodată,
Te-oi ninge pe sâni cu mii de petale,

Ţi-oi înflori cu săruturi genunchii de fată,
Şampanii voi turna pe coapsele tale,
Sonata Lunii ţi-oi pune, Fecioară-Sonată!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă târzie

ascult înfrigurată cuvinte de alint
mă încălzesc doar c-un zâmbet de-al tău
tu ai în glas clopoţel de argint
mă cheamă la iubire şi nu îmi pare rău.

în fiecare clipă îmi este dor de tine
mă faci să mă simt frumoasă radioasă
ca o lumină scoasă din zările divine
eşţi fericirea mea melodioasă.

voi păstra clipele dragi trăite împreună
ca pe diamantele din şirag de stele
şi-n viaţa viitoare te-oi întâlni pe lună
să-ţi dau splendoarea amintirilor mele.

din razele iubirii ţi-am împletit cunună
să-ţi fie companie în clipele grele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai pe ea, pe ea să o iubeşti!

Te-am alungat din gândurile mele,
Te regăseam în fiecare pas.
Te-am căutat întruna printre stele...
În mine-ai fost, mereu, suflet gingaş!

Printre atâtea trupuri efemere,
Sunt dorul unui suflet rătăcit
Care, nicicând, n-a încetat să spere
Că-n tine va găsi ce a dorit.

Îmi eşti altar şi templu deopotrivă,
Păcatele iubirilor îmi eşti.
Aud, în gând, o lacrimă ce-mi strigă:
"Numai pe ea, pe ea să o iubeşti!"

Piatră nu sunt, deşi mă voi o stâncă,
Nu sunt nemuritor pe-acest pământ.
Durerea mea-i atâta de adâncă,
Că nici Iubirea nu mai pot s-o cânt.

Degeaba-s zămislit din praf de stele,
Întregul Univers s-a năruit.
De aşteptări, poverile mi-s grele,
Cu amintiri nu poţi fi fericit!

În drumul meu sihastru către Cruce,
Mă-ndrept cu amintirea ei în gând.
Acolo unde trupul mi se duce,
Vor fi doi ochi, iubindu-mă, plângând...

Daniel-Petrişor Dumitru

poezie de Daniel-Petrişor Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panait Istrati

Privesc lumini cum se prefiră,
căzând în franjuri peste noi,
de te-ai ascuns tu, Chiralină,
te-oi regăsi în veacul de apoi...

Te-oi căuta-n ciulini, în Bărăgan,
tacit, l-oi întreba şi pe Moş Anghel,
şi voi urca, apoi, pe un gorgan,
ca să te văd culcată prin sparanghel.

Voi scormoni prin bălţile de noapte,
domniţă din Snagov, ca să te caut,
m-oi spovedi la trei măceşe coapte,
învins fiind, eu ţi-oi cânta din flaut!

L-oi întreba pe Adrian Zografi
despre Romain Rolland, cu dor,
aud că-i în Maroc, în Templul Safi,
scriind "Le jeu de l'amour, et de la mort!"

Voi merge primenit la un bordel,
s-o regăsesc zâmbind pe Neranţula,
pe sâni să-i scriu un inocent rondel
şi să-i sărut, incandescent, rotula!

Când fi-voi, Doamne, izgonit din scenă,
s-o-'ntoarce ora-'n ceas, tac-tic, tac-tic,
iar eu, mâhnit, striga-voi fără jenă:
"– Sunt peregrinul vieţii de nimic!"

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primeşte-mă-n suflet, iubito!

Primeşte-mă-n suflet, iubito, mi-eşti dragă!
Promit să m-aşez lângă tine cuminte.
Noian de trăiri strâns de tine mă leagă.
Mă lasă, atât, să te-mbăt în cuvinte.

Ascultă, iubito, cum spun câte-n lună
Şi-n stele, nespuse şi vechi simţăminte.
Priveşte-mă-n ochi şi-un sărut dă-mi arvună,
Când dragostea mea-ţi voi jura pe morminte.

Pe strunele tale, femeie vioară,
Iubirea cea veche-n acorduri revarsă.
Tu blândă, frumoasă şi dulce povară,
Păstrează-mi dorinţa-n visare neştearsă.

Te-oi ţine în braţe, pân' zorii s-or naşte,
Pe tine, reversul bătrânei Xantipe.
Tăcerea mă-mbie şireată-a cunoaşte,
Parfumul suav al trecutelor clipe.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!