Tomnatică
Printre copacii dezgoliți de miere
Curge aroma discului solar
În valuri ruginii... Și diademe
De frunze cad... Decor autumnal!
Cad salbe de lumină pe aleea
Slab luminată... Pași de catifea
Foșnesc pe un ocean de ciocolată...
Se-apleacă ramuri peste fața mea...
Pe genele tușate, plumb și brumă...
Un fard tăcut de ne-nțelese umbre...
Și toamna peste suflete se-adună,
Panerele cu ploi și frunze umple.
Cer cenușiu.. și vânt... apus de sângeri...
Bătând în dulce roz neînțeles...
Oh, câte toamne! Apoi câte plângeri,
N-au curs în râuri pe obrazul șters!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre râuri
- poezii despre roz
- poezii despre plâns
- poezii despre plumb
Citate similare
Tomnatică
Printre copacii dezgoliți de miere
Curge aroma discului solar
În valuri ruginii... Și diademe
De frunze cad... Decor autumnal!
Cad salbe de lumină pe aleea
Slab luminată... Pași de catifea
Foșnesc pe un ocean de ciocolată...
Se-apleacă ramuri peste fața mea...
Pe genele tușate, plumb și brumă...
Un fard tăcut de ne-nțelese umbre...
Și toamna peste suflete se-adună,
Panerele cu ploi și frunze umple.
Cer cenușiu... și vânt... apus de sângeri...
Bătând în dulce roz neînțeles...
Oh, câte toamne! Apoi câte plângeri,
N-au curs în râuri pe obrazul șters!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întuneric
Liane de ploi
Cad peste noi
Gustul nucii amar...
Copacii în rugi,
(Aminte-ți aduci?!)
Se-apleacă și cad iar și air.
Frunze chihlimbării,
Glas de ploi, de copii,
Ce divină orchestră
Ram în geam bat... Și dor!
Nu mai pot să adorm.
Ah, ce noapte funestă!
Rubiniu must... Și cast,
Un sărut pe obraz...
Simfonie eternă
Transcendent, ne iertăm
Și-n uitare plecam
Un drapel cobornd iar în bernă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre uitare
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre iertare
- poezii despre frunze
- poezii despre drapel
Toamna
Toamna-n falduri de mătasă
Și-n mătănii de dantele,
A venit la ea acasă,
Printre flori de crizanteme.
Scame plumburii de îngeri,
Sub fanatice blesteme,
În apusuri moi de sângeri,
Vin pe cerul trist, alene...
Din copacii noștri nobili
Pică plâns de catifea,
Dăltuind tăcerea ploii...
Bruma, a căzut și ea.
Peste bănci, peste trotuare,
Frunze arămii de vis
Sunt purtate peste-o mare
De iubiri de neatins...
Molcom vânt... Sub ramuri ude,
Zgribulite și sprințare,
Stau vreo patru vrăbiuțe,
Căutându-și de mâncare.
Și în rest, atâta ploaie...
Toamna drepturile-și cere,
Printre falduri de mătasă
Și mătănii de dantele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre vrăbii, poezii despre visare, poezii despre tristețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dialog de toamnă
- Mă simt călătorind... - un val...
Un val mustind sub ploi de frunze,
Într-un decor autumnal...
Am gloss tomnatic iar, pe buze.
- Sunt vals de ploi de frunze reci,
Zălog brumatelor săruturi...
Încununată-n gânduri, treci,
Peste aceleași începuturi...
Pe gâtul alb de catifea,
Dantele dulci chihlimbării...
Un voal rămas, iubita mea,
Ca semn al nopților târzii.
Te-ai îmbrăcat în fructe coapte...
Mustești de vis și necuprins...
Te caut! Pentru înc-o noapte,
Cu ramuri, iată, te-am atins!
Gondola nopților cu lună...
Catapeteasmă sângerie,
În tine toamna se adună...
Și toamna-i parcă mai pustie!
- Rămân a nimănui deodată!
Mi-e cerul pustiit de ploi,
Dar toamna-i mult mai minunată
Atunci când suntem amândoi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre vals, poezii despre timp sau poezii despre roșu
Glossă de sfârșit de vară
Ascultă! Cântă chitara
Și codrul vuiește de plâns,
Pleacă, oh, pleacă și vara
Și păsări și vise și râs.
Se-aprind sub jăratice ploi,
Focuri de frunze și teamă,
Tăcuți, ne-afundăm în noroi,
Schimbăm fericirea în dramă.
Ascultă! Cântă chitara
Și păsări se-nalță spre cer,
Se pierde în cețuri și vara,
Sub umbre de vis și mister.
O flacără-i vara și arde
În rugi de tăceri și dorinți...
E azi atât de departe,
Iar noi suntem triști și cuminți.
Și codrul vuiește de plâns,
Se-ascunde în ochiul de jar
Și soarele iar a apus
Și curge un râu diafan.
E râul cu pești de argint,
E râul cu valuri de miere.
Sub pleoape, târziu adorit,
Simt frunza din ramuri cum geme.
Pleacă, oh, pleacă și vara,
Mătăsuri de taină și jar,
Chihlimbărie și rece,
Toamna se-apropie iar.
Copaci ruginii peste deal
Și rod de gutui aromate,
E toamnă în suflete iar
Și vara-i atât de departe.
Și păsări și vise și râs...
Un râu în aval ai plecat
Și fluturi de stele am strâns
Și vară, din nou te-am iertat.
În cupa trecutelor zări,
Un "X" călător și stingher,
Un vuiet de plâns și ninsori,
M-am pierdut și eu în eter.
Se-aprind sub jăratice ploi
Azi clipe și vreascuri de vară,
Rămânem tăcuți amâdoi,
Ne-ascundem la margini se seară.
Un râu spre aval te tot pierd,
Oh, vară, dereme-ai plecat!
Zadarnic te chem și te iert,
Zadarnic mereu te-am iertat...
Focuri de frunze și teamă,
Poem-razelit reclădesc,
Cad ploi de cenușă și-aramă,
Tăcut, peste trupul lumesc.
Trec îngeri aripa să-și 'moaie
În arșița verii târzii,
Să uite durere din ploaie
Și nopțile iar vineții.
Tăcuți, ne-afundăm în noroi,
Un gând reumatic ne doare,
De sângeri, uitatele ploi,
Aleargă mereu după soare.
Ciorchinii de stele cobor
În casele slab luminate,
Oh, vară, de tine mi-e dor
Și plâng după tine în noapte.
Schimbăm fericirea în dramă,
Inundă vulcanice ploi,
Pădurea-n copaci de aramă,
Sfielnic se-apleacă spre noi.
Cioplitele umbre îngână
Un cântec cu versul ciuntit,
Pădure, pădure bătrână,
Mereu, tot mereu te-am iubit.
Scimbăm fericirea în dramă,
Tăcuți, ne-afundăm în noroi,
Focuri de frunze și teamă
Se-aprind sub jăratice ploi.
Și păsări și vise și râs...
Pleacă, oh, pleacă și vara
Și codrul vuiește de plâns.
Ascultă! Cântă chitara...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre muzică
Pagina de fericire
Primăvara aceasta
Ne luminează pagina de fericire
Înscrisă în calendarul uitării.
S-au deșteptat literele
Născându-se frunze
Și florile au înmugurit
În iriși.
Genele de ramuri s-au unit
În pădurea de suflete.
Sângeri sunt de-acum clipele
Vânt dulce cu iubirea dator,
Trilul de pasăre și susurul de izvor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre primăvară, poezii despre muguri sau poezii despre iubire
Toamna la Cosmești
Ploi de argint cad peste sat,
Vântul nebun ciufulește copacii,
Frigul și ceața încet s-au lăsat,
În holda de aur s-au topit macii.
Din hornuri se înalță caere albe,
Spre bolta rece cu norii de plumb,
În vie ciorchinii se pârguie-n salbe,
Cristale de brumă cad pe porumb.
Pământul arat, ca un reavăn covor,
Renaște sub brazda argintie de plug,
Fructele coapte într-un amplu decor,
Stau în paner, mirosind a belșug.
Trece trenul pe pod, parcă tunând,
Peste Siretul șerpuit și învolburat,
Lângă Zăvoiul, înfipți pe un prund,
Înfrigurați, tremură plopii pe înserat.
poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arat, poezii despre trenuri, poezii despre seară, poezii despre sat sau poezii despre poduri
Iubito, vine toamna!
Iubito, vine toamna peste noi,
Făcând să plece vara în uitare!
Ți-aș da, subit, o caldă sărutare,
Pe ceafa și pe umerii tăi goi.
Iubito, vine toamna peste tot!
Cad frunzele ce-mpodobeau copacii.
În stoluri mari, plecat-au pitpalacii,
Iar timpul prins-a verdele-n chivot.
Iubito, vine toamna peste văi
Cu pași târșiți, de frunze buimăcite,
Ce s-au trezit din vise năruite
Și rătăcesc pe neumblate căi!
Iubito, vine toamna peste deal,
Cu ploi și vânt, călcând însingurate,
Pe sufletele noastre tulburate,
Surpând în crez, supremul ideal.
Iubito, vine toamna peste munți
Și se prăvale-nscăunând stihia,
Uitând să ia-n desagi anestezia
Și să arunce înainte punți!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi
Toamnă-n afară și-n noi
Arcadă de frunze aurite și plânse
Ne-acoperă fruntea
Bătătorită de vise.
Speranțele ning la tâmple de gheață
În noi și-n afară de noi, este frig.
Bântuite de stele,
Privirile trec aceleași,
Gălăgioase și blânde
Peste arcușuri obosite și frânte.
Timpul copilariei,
Pudrat cu durerea prezentului,
A fuzionat
Într-un ritm lent și nealterat.
Ce toamnă! Ce noapte!
În blocul operator al universului minții
Asudează părinții...
Tic-tacul tăcerii se-aude
Scurgându-se în clepsidra dureri.
Răniți, pe un catafalc de petale,
Dorm copiii cuminți.
Candele vii, ard, trec, trec grăbite spre mâine,
Spre toamne târzii -
Grâul copt strâns în pâine.
Brățări de ramuri se prind de brațe,
În dansuri de suflete arse.
Părul croșetează povești
Cu gutui la ferștri.
Ne plimbam pe alei pustiite
Aducerile-aminte.
E toamnă... o toamnă cu temenele
De frunze și miere.
Mătănii cad în râuri de ploi...
E toamnă-n afară și-n noi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre viitor
Cad...
Cad stele... Buze de ametist
Sângerează petale de vis.
Cu tălpile goale,
Calc pe mormântul de umbre.
Mă doare tăcerea...
Și întunericul, când pe rând,
Se surupă,
În lumea impură și râncedă.
Mortea lor devine o luptă.
Ca niște eroi înveșmântați
Cu zale de aur și de cuvânt,
Se întorc spre pământ.
Cad frunzele - poeme chihlimbării
Și călimara e goală.
Doar gândurile foșnesc
La fereastra pe care
Ploile le-au lăsat întâia cărare.
Cad stele... și frunze... și ploi...
În inimă s-a strâns mâlul durerilor...
Este toamnă!
Poate ultima toamnă din noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Frunze
Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea foșnesc.
În palmele întinse le prind necontenit
Așa cum cad, cu pete de soare veștejit.
Cad foșnitoare frunze sau clipele se cern,
Odată la picioare speram să ți le-aștern...
Deopotrivă toate sub talpa mea foșnesc,
Din mâna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.
poezie clasică de Eusebiu Camilar din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre copaci, citate de Eusebiu Camilar despre copaci, poezii despre Soare sau citate de Eusebiu Camilar despre Soare
Era o toamnă magnifică, ce adăpostea pe cerul înalt semnele vineții ale unui apus sângerând, cu seva curgând în râuri de frunze, printre săgeți întunecate și distorsionate de umbre, într-o lumină difuză, venită de pretutindeni, de nicăieri.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre întuneric, citate despre toamnă, citate despre râuri, citate despre lumină sau citate despre frunze
De câte ori?!
De câte ori să te strig, înger de catifea?!
Cu aripile penetrând plus infinitul,
Cu privirea modelând curcubeul
Și âmpărțindu-l în cioburi sângerii de lumină,
Cu buzele înfometate de fotoni și de pace,
Cu mângâierile liane de stele...
De câte ori să te privesc
Orbindu-mi tihna și albastra tăcere?!
Sunt aici! Vino!
Din suflet îmi curg râuri
De lapte și miere...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre pace sau poezii despre miere
Glossă roșului carmin
Roșu carmin în răsărit,
Roșu în maci și în apus,
În trandafirul înflorit,
În jar și foc, în rug și plâns.
Ocean de roșu peste noi,
La mal de sângeri și de vis,
Udând pământul, când eroi,
Cu lacrimă, istorii-au scris.
Roșu carmin în răsărit
Ne soarbe în ocean de jar,
La maluri stânci de dolomit,
În noi iubire și amnar.
Ofrandă-altarului ceresc,
Privirea-n roșu s-a aprins
Pentru acei care iubesc...
Sunt verbe care nu s-au scris...
Roșu în maci și în apus,
În piatra lunii și-n rubin,
Roșu în câte nu s-au spus...
De-aceea-n roșu ne-nfrățim.
E roșu-n sângele vărsat,
E roșu-n falnic tricolor,
Ocean de roșu ne-a scăldat...
E roșu... roșu e-n decor!
În trandafirul înflorit,
În crini, în sângeri și în maci.
Un cer de roșu-a încolțit...
Tu fii atent să nu îl calci!
Arnici pe albe ii țesut,
Un fir plăpând din mărțișor,
Pruncul ce-n brațe l-ai ținut
Cu foc arzând în obrăjor.
În jar și foc, în rugi și plâns,
În vis și-n strugurele copt,
În lacrima ce lui Iisus
A fost, spre om, îndemn, socot,
Un sacrificiu, legământ,
Unind cu Mirele Ceresc
În pace cu poporul Sfânt
Pe cei ce sinele-și jertfesc.
Ocean de roșu peste noi,
Sub ploi de roșu-am încolțit
Copaci de frunze încă goi,
Cu ramură de dolomit.
Ne dor secundele târzii
Clepsidra spartă în tăceri,
Atâtea câte am iubit,
Ne dor și azi, dureau și ieri...
La mal de sângeri și de vis
Mă-ntorc tăcut și vă privesc.
Poeme care nu s-au scris,
De-acum în mine încolțesc.
Priviți-mă cum cresc apus
Și-n răsărit mă întrupez!
Și anii mei s-au dus, s-au dus,
Iar eu visez, încă visez...
Udând pământul când eroi
Mureau, cu brațul a-l sluji,
Când timpul nu trecea prin noi,
Părinții fiind atunci copii,
În răsărit și în apus,
Pe harta Țării Românești,
Lacrimi din ochi de mame-au curs
Peste tărâmuri strămoșești.
Altă istorie au scris
Cei ce cu sângele-au udat
Țară de dor, țară de vis,
Țară cum nu s-a mai aflat.
Iar noi, prin graiul românesc,
Trăind cu dragostea de neam,
Suntem copacii ce-ncolțesc.
De n-ați fi fost, nimci eram.
Altă istorie s-a scris,
Udând pământul, când eroi,
La mal de sângeri și de vis -
Ocean de roșu peste noi.
În jar și foc, în rugi și plâns,
În trandafirul înflorit,
Roșu în maci și în apus,
Roșu carmin în răsărit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre Țara Românească, poezii despre verb sau poezii despre trecut
Dulce toamnă
Oh, dulce toamnă cu miros de miere,
Cu zâmbet rece și covor de frunze,
În ascunzișul nopții mii de stele
În colivii de nouri stau ascunse...
Ca un slujbaș al templelor o umbră
Ție destinat în nemișcarea ta,
Să lași pe cer doar nori sortiți să plângă
Și vânt sinistru... Toamnă, toamnă grea!
Un râu de frunze-nvolburat de vânt,
Gutui, în vreun pridvor, straniu lucind,
Alai de fum și ramuri tremurând...
Sângeri mustind pe cerul suferind...
Miros de pâine coaptă și dovleac,
Velințe fluturânde la ferești,
Surâs de prunci și dulce cozonac...
Un rod bogat mereu ne dăruiești...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre pâine sau poezii despre nori
Este toamnă!
Pleoapa întunecată a cerului
S-a coborât tăcut peste noi...
Copacii sunt goi...
Gene de frunze clipesc
Grăbite să-și încarce-n cărări
Argintul din zări.
Ude de lacrimi, covoare chihlimbării
Mustesc a gutuie,
Iar sângeri se scurg peste noaptea din zi
Dulce-amăruie.
Departe, un zumzet de voci -
Copii discutând despre teste banale...
Copii zugrăvind cu privirea
Simfonii de cuvinte
Despre cer, despre frunze și ploi...
Un clopot ca de aramă
Aleargă sprințar
Prin sufletul ca o hârtie.
Cine să știe?!
Se-aud troznind sub talpa privirii
Legile firii.
Fior... de fulger șficuitor,
În carnea cărnii coboară!
Oasele dor...
E tăcere și frig... este toamnă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre legi sau poezii despre hârtie
E toamnă-n mine
E toamnă-n mine și de toamnă plâng
Păsări și frunze,-n drumul spre amurg...
Tresar în mine vânturi reci... și ploi.
Mă învelesc cu plans copacii goi...
Clepsidra iarăși timpul și-a oprit,
Sobor de frunze cade la fereastră,
Prelungă noapte-n mine s-a ivit
Iar eu pierdut-am drumul către casă.
Foșnesc sub tălpi, cu noi, la unison,
Frunze și pași. Cărarea-nsângerată,
Adăpostește gândul unui om...
Un vis uitat sub trupul greu, de piatră.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie de toamnă
Lacrima cerului coboară peste viață...
Un albatrros peste valuri verzi, înspumate,
Purtând în adânc durerea, spaima și noaptea,
Amărăciunea și tristețea din noi,
Afundând-o în șoapte,
Sinistre, dureros de murdare,
Pătate cu resturi de leșuri de scoici,
Cu umbre filiforme de roci...
Cerul mai jos s-a plecat,
Ca o rugăciune, ca o mătanie...
Sfântă lumină! Covor de frunze
Pudrat cu aur și miere,
Cu rouă arămie,
Picurând în mormânt
Taina sângerilor lăsată peste pleoape
Ca o pelerină de lacrimi.
O noapte continuă tânjind
După taina ascunsă
În lacrima cerului coborâtă tăcut
Peste viață.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre spaimă sau poezii despre sfinți
Glossa copacilor goi
Dansează sufletul în noi,
Cad ploi la margine de geam,
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
S-a scuturat frunza din ram.
E geamul pleoapă în amurg
Și-nchis e între cruci de ram,
În mine și-n afară plâng,
De plâns nici stele nu mai am.
Dansează sufletul în noi,
Chihlimbării poteci mi-apar...
Împerecheați doi câte doi,
Se-aprind îndrăgostiți de jar.
Flori ruginii se-aprind pe ram
Un suflet într-un dans etern...
Și noi am fost... și noi eram,
Taina aceluiași însemn.
Cad ploi la margine de geam,
Cad ploi în noi, este târziu,
Cad iarăși frunzele din ram,
Eu iarăși toamnă am să fiu.
Rubin din tainicul apus
Și șerpuielnicul oftat,
Deodat' în mine s-au ascuns.
Eu plâng și râd... s-a înserat!
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
Toamna-n firimituri se strânge,
De plouă lacrima din noi,
Lumina-n albe râuri curge.
Ca niște lampioane trec
Și lin se pierd, se pierd în zare,
În suflet vânt sunt și-am să plec
Chiar dacă sufletul mă doare.
S-a scuturat frunza din ram,
Plouă în suflete și-n noapte
Cicatrici și plăgi mai am...
Cioburi de clepsidră sparte.
Sângerândă în aval,
Bate inima în noapte.
Toamnă dacă nu eram,
Nu m-aș fi născut din șoapte.
E geamul pleoapă în amurg,
Iar eu o umbră risipită,
Mi-e dor de voi, în mine plâng,
Nu-mi este inima-mpietrită.
E somn de vânturi peste cer,
Vuiet... și inima mi-e goală,
Căci flori și ramuri iarăși pier.
Parfumul de gutuie-amară...
Și-nchis e între cruci de ram,
Chiar trupul zărilor plăpânde,
Toamnă, tu azi îmi bați la geam
Cu degete de ploaie ude.
Prin părul tău de catifea
Lucesc iar muguri de aramă,
Ne-nchide-n umbre vremea rea,
Dar te iubim, frumoasă toamnă!
În mine și-n afară plâng,
Cenușa-n fulgi de jar se-mparte,
În brațe toamnă-am să te strâng,
Să ne-nfrățim până la moarte.
Se-nalță-n noi nămeți de ger
Și ramul tremură-n oglindă,
De al genunilor blestem,
Mai curge-o lacrimă în tindă.
De plâns nici stele nu mai am,
E doliul risipit în noapte.
Stau și privesc... Pe lângă geam
Trec râuri lungi de frunze moarte.
S-a stins și ultimul poem,
E iar explozie-n cuvinte,
Azi îți las ultimul însemn,
Apoi voi adormi cuminte...
De plâns nici stele nu mai am,
În mine și-n afară plâng,
Și-nchis e între cruci de ram...
E geamul pleoapă în amurg...
S-a scuturat frunza din ram,
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
Cad ploi la margine de geam,
Dansează sufletul în noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi sau poezii despre prezent
A înmugurit tăcerea
Parcă și tăcerea-n noi a-nmugurit...
Plouă peste oameni, plouă-n noapte peste
Ploaie de tăcere, ploaie de granit...
Plouă în neștire, frunze la ferestre.
Scârțâie fântâna imn de neputință
În tăcerea nopții șubredă și grea.
Cumpăna se-apleacă iar, întru căință
Și-ngenunche-n noapte, ca o boală grea.
Se cutremur ramuri... Plâng cu stele-n noapte,
Toamnă ni-i în suflet, frunze arămii...
Trec, sobor de clipe, zile lungi, deșarte,
Pe un cer de sticlă, pe alei pustii...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile