Soarele miroase a șaormă
Ești spectator în trupul tău,
pe alocuri
în celule pătrunzi cu bilet,
te claxonează inima la stopuri
că-ți curge-n vene sângele încet.
Sub piele febra înroșește drumul
din colțul venei spre câteva oase,
de frig și umezeală
doar tutunul
îți fumegă pe căi întunecoase.
Trupul e o figură austeră,
obrazul arde-n solzi de teracotă,
în jurul tău a mai murit o eră,
aștepți să apară fiica ei, marotă
a speranței, oaie albă-n turmă,
(doar fumul năzuinței moare viu).
Dar soarele miroase a șaormă,
kebab,
și a Orientul mijlociu.
poezie de Dan Tipurită din Cromozomi din genunchi de femeie (5 mai 2013)
Adăugat de Dan Tipuriță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cromozomi din genunchi de femeie" de Dan Tipurită este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
* * *
iubesc trupul acesta
de oase și limfă
vasele mici
ascunse în porturi
de umbră
și sângele tău
fereastră deschisă
sângele tău îl iubesc
din trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pieptul meu se-aude mersul tău
Viețuiești în mine, ești sângele meu,
Îmi alergi prin vene, spre inimă... Eu
Îți ascult doar pașii, nu te pot vedea,
Confundându-ți mersul cu inima mea.
poezie de Marius Robu (30 noiembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria speranței
Înfășurat de șnurul speranței(*)
traversez pădurea.
Drumul e veșted,
ecoul respiră toamna trecută,
miroase a dragoste...
încet mă îndrept spre filonul de carbon
ce susține instinctele de supraviețuire-
prin ele dezleg și leg mistere omenești,
cu ele răspund și întreb,
prin ele mângâi și cer mângâiere
pe pământ și în cer-
Printre frunze își fac loc priviri adiate!
le simt mirarea că îndrăznesc,
dar și nesiguranța culorii.
În timp ce inima mea întreține prezentul,
respir ecoul și mă ofer călătoriei...
___________________________
(*) scrijelit cu semnul îndoielii
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posibilitate
La orizont e doar iubire
si mă îndrept timid spre ea,
spre clipa mea de fericire
dac-o voi prinde? Voi vedea.
Mi-am luat cu mine și speranța
care mă roagă să o cred,
poate acum îmi este șansa
de nenoroc să mă dezleg.
La orizont e doar iubire
si soarele dogoritor,
îmi încălzesc sânge și rime
umplându-mă încet cu dor.
Din când în când o îndoială
înfiripată-n al meu gând,
îmi dă o stare temătoare
și mi-o alung cu un surâs.
Totul îmi pare înflorire
în trupul meu cel obosit,
la orizont e doar iubire
și merg spre ea în ritm grăbit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul din mine
Când viața mi se scurge-încet, încet
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret
Nu sunt de felul meu un păcătos
Am trupul plin de răni, fără folos...
La vârsta mea se-adună anii stând
Ca să-i alung eu nu mi-am pus în gând
Las scris posterității pe-un bilet
Că viața mea se scurge-încet, încet...
Nu pot ca s-o opresc în loc nicicum
Ar fi-n zadar, știm totul este fum
Motive am pentru a fi discret
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret...
O glumă bună mi se pare-a fi
Ca să trăiesc ferice zi de zi
Am sufletul ca de un vierme ros
Nu sun de felul meu un păcătos...
Și chiar de-ar fi, să mă exprim așa
Cui folosește astăzi a visa
Sunt prea bătrân a fi invidios
Am trupul plin de răni, fără folos...
Am trupul plin de răni, fără folos
Nu sunt de felul meu un păcătos
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret
Când viața mea se scurge-încet, încet!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Clipa aceea
Câteva cuvinte, ți-ai spus,
doar câteva cuvinte, și ai creat
o întreagă istorie, al cărei prezent
este deja ieri, așa cum mâine
va fi doar trecutul aceluia
ce-l va lăsa în urmă, pierdut
pentru totdeauna...
Doar un cuvânt, îți spui,
doar un cuvânt, și te-apropii
în drumul tău de nebănuitul pas
spre necunoscut, fără să te sperii
de gândul acela care ești și nu ești
tu, de clipa aceea în care poți să fii
și ești...
poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești doar al meu
ești doar al meu.
când zbor spre stele
peste fuioarele de nori
ce lasa-n picaturi rebele
adesea adormite ploi!
ești doar al meu...
in gand de seara
si-n diminetile cu foc
cand soare rosu vrea s-apara
timid pe cer in orizont!
ești doar al meu...
cand marea-mi scalda
trupul fierbinte plin de dor
esti doar al meu cand departarea
ne prinde intr-un nou decor!
ești doar al meu...
nimic si nimeni...
nu poate ca sa mi te ia...
nu esti palpabil... esti aievea
esti numai in privirea mea!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SÂNGELE TĂU, LAN DE MACI
Trupul tău e câmp de maci,
Roșu pe interior,
Pielea ta, când îți dezbraci
Ia, e un văl ușor,
Alb și fin, atât de fin,
Că prin ea, de piele zic,
Văd, chiar dacă doar un puțin,
Lan de maci... în care pic.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga vânătorului
Patule, primește-mi trupul
Spre hodină dinspre trudă
Că din patimi câte rupu-l,
Vânătoarea-i cea mai crudă
Că se-adun hăitași în cete
Și vânează vânători
Morțile ne sunt încete
Și sosesc numai în zori
Când ajung în fața porții
Glasul lor prin ziduri sapă
Ăștia sunt hăitașii morții
De ei nimeni nu te scapă!
După datini dă-mi popas
Dulce ca un armisitițiu
Până prind goarnele glas
Și ne cheamă la solstițiu
Că ne sunt zaruri zvârlite
Zodiile de prigoană
Și mă dor oase tudite,
Și mă dor oase de goană
Nu cer vin din dmigeană
În obraji să-mi dreg culoarea
Geană vreau să dau de geană
Că mă cere vânătoarea
Și-mprejuru-mi cad mereu
Vânători fără noroc
Și pe care nu e greu
Să-i vânezi c-un semn de foc
Trupul cer să mi-l primești
Că mi se-ngustează drumul
Și mă prin hăitași în clești
Și din puști mă-neacă fumul
Patule, primește-mi trupul
Că-mi e timpu-ntârziat
Și mă prinf hăitași și rupu-l
Și m-or duce în alt pat.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima albastră
Din liniștea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.
Din tâmpla noastră
doar versul mai grăiește
lacrima albastră
doar Luna o iubește.
Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ție ți-e stăpână.
Din iubirea noastră
doar liniștea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.
În dorința noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.
Din inima-mi de fată
doar tu cuvânți cu dor
de vei pleca vreodată
voi ști decât să mor.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasma nopții...
Mireasma nopții plină de jăratic,
îmi otrăvește sângele în vene,
singur sunt astăzi și văratic,
astept să curgă timpul mai alene...
Nu te mai caut, să cuget uneori,
e un calvar ce trupul îmi străpunge,
ce liniște e când nu mă-mpresori,
și dorul tău nu mă ajunge...
În urma ta doar pulbere și fum,
în ochii mei regrete efemere
și taina nopții ne sărută - acum,
în goana ei își ia la revede.
Iar am plecat spre lungă pribegie,
și nopțile vor fi pustii de azi,
nu mai rămâne nici o mărturie,
doar luna ce colindă printre brazi...
poezie de Sergiu Boian (septembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre Soare
O fărâmă de credință
Avem cu toții în suflet,
Căci ne-am născut în lumină,
Iar taina botezului ne-a învelit
Cu trupul lui Iisus.
Iată că am plutit în noaptea durerii
Spre a ne limpezi lacrima.
Iată cu vor veni zorii speranței,
Când rănile genunchilor noștri
Se vor vindeca,
Iar sângele sufletului se va uni cu Hristos,
Pentru a ne curăți de păcate.
A fost prea lungă ultima noapte...
Clopotele inimii au bătut
Cu aceeași credință,
Apoi s-au așezat rugi, la picioarele Mântuitorului...
Să nu mai privim trecutul
Ca pe o nucă îngăurită de vierme!
A fost spre învățătura și eliberarea noastră.
Iartă-ne Doamne!
Am trăit o viață, coșmarul unei singure nopți.
E dimineața Ta, Doamne!
Soarele a răsărit
Și lecția aceasta a luat sfârșit.
Ajută-ne să putem posti o clipă,
Pentru a trăi cu Tine o viață!
Tu ești Soarele care ni se arată
Și viața vșnică pentru care trebuie să luptăm.
Amin!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasma nopții
Mireasma nopții plină de jăratic,
îmi otrăvește sângele în vene,
singur sunt astăzi și văratic,
mă simt cuprins de-o odioasă lene...
Nu te mai caut, să cuget uneori,
e un calvar ce trupul îmi străpunge,
ce liniște e când nu mă-mpresori,
și dorul tău nu mă ajunge...
În urma ta doar pulbere și fum,
în ochii mei regrete efemere
și taina nopții ne sărută - acum,
în goana ei își ia la revede.
Iar am plecat spre lungă pribegie,
și nopțile vor fi pustii de azi,
nu mai rămâne nici o mărturie,
doar luna ce colindă printre brazi...
poezie de Sergiu Boian (24 august 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul arșiței interminabile
Îmi iau bilet, doar dus, spre Groenlanda,
După atâtea zile de tortură.
Ronțăi verdețuri, parcă-s ursul Panda,
Și mă târăsc ca o leșinătură.
Pe canapea tocesc telecomanda,-
Nu mai știu câte ape mă trecură.
Îmi iau bilet, doar dus, spre Groenlanda,
După atâtea zile de tortură.
Mai bine cu cinci fuste ca piranda,
Doar să respir aer curat, o gură.
În acest timp m-am moleșit ca bleanda
Și de la noapte nu dorm nici în șură,
Îmi iau bilet, doar dus, spre Groenlanda.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimb de locuință
Azi m-am închis într-o lacrimă.
Curgea pe obrazul tău,
după ce am făcut dragoste,
purtând fericirea către colțul gurii umede,
asaltată de șoapte.
În interior,
protejat de expansiunea universală insensibilă,
stau și privesc cum dansează inima pe ritmuri erotice,
atingând cu degete uimite pereții translucizi.
Lumea se vede altfel
atunci când o urmărești dintr-o lacrimă.
Nu ți se mai depune praful în gânduri,
agențiile de presă își declară falimentul,
miroase a liniște primară și a Eden,
iar vecinii te salută cu invidie,
fiindcă stropul de suflet în care stai
nu este contabilizat
de apometre.
Am să ies din lumea perfectă
doar atunci când mâinile tale
îmi vor căuta disperate trupul,
iar într-o bună zi,
plictisiți de anomalia contemporană,
ne vom muta pentru totdeauna
într-o singură lacrimă,
spre disperarea celor de la fisc.
poezie de Cristian Lisandru din Pledoarie pentru salvarea lacrimilor (26 septembrie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Doar trupul este muritor
Chefliu, cu trupul de aramă,
Urmând înalta lui simțire,
Îl trage lutul către cramă
Și sufletul, spre nemurire.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă-ți moare sufletul îți moare și trupul. Rămâi doar o lumină rece până când se stinge!
Viorel Muha (aprilie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-acopăr
Te-acopăr, iubito, cu trupul
În camera noastră de vis,
În sângele meu aud lupul
Cum urlă-n pădure deschis.
Te-acopăr, iubito, cu frunze
În noaptea cu lună și stele
Te sărut cu iubire pe buze,
Și pe sânii înfloriți de mărgele.
Te-acopăr, iubito, cu soare
Și nimeni nu știe de noi,
Doar apa ce curge-n izvoare,
Și iarba de-aici, din zăvoi.
poezie de Nicu Petria (18 septembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
E aievea?
E aievea, oare ești aievea,
Sau ești un vis care-ai venit,
În noaptea lungă răscolită,
Să simt de dor ca te-am găsit
Sau m-ai găsit venind la mine,
În colțul negru rătăcit
Și-acum o rază dinspre tine,
Mă încălzește să te simt.
E aievea, oare ești aievea,
Sau ești doar nălucirea mea,
poate că dorm și doar fereastra,
Întredeschisă te chema
Și doar cu aerul prea rece,
Pătrunzi furiș cu raza ta,
Să-mi mângâi fruntea încrețită
Și-n somnul meu să-mi spui ceva...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ehai, Toma Alimoș, fost haiduc și fost cocoș,
Am să-ți spun eu o poveste despre care nu mai este,
Te-am văzut, Alexandra, treceai pe sub nor,
Aveai aripi albastre și policolori,
Sărutam trupul tău ca pe-un dar nevăzut,
Cavalerii de fier tac mărunt,
Alexandra, eram și spirit și trup,
Nu de mult ai plecat, ai înn piept carborund,
Cavalerii tăcerii, cavalerii languste,
Nu de mult am murit pe căi mai înguste,
Bieți cavaleri cu inimi cam fruste,
Cum să dăm înapoi visul meu c-am murit?
Parcă lumea devine un globus de vid,,
Zid înalt, cazi mereu înapoi, în abis,
Alexandra, te pierd neîncetat, nu ești vis,
Rămâne gingaș trupul tău ca de floare,
Cavalerii ce mor atinși de ninsoare.
Iar lumina cum scade mereu mai încet,
Iar inima-ngheață ca o pasăre-n piept.
Cine-o să vină de-acum prin câmpuri?
Alexandra, tu nu ești femeie, nici sâmbur,
Se dilată și munții, ca sigiliul domnesc,
Alexandra, mai știu doar că te mai doresc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.