Sfaturi de la tatăl meu
Mi-amintesc cu dor și stimă,
Mi-amintesc cu drag mereu,
De imboldul plin de rimă,
Ce-mi zicea tăticul meu;
Ca să poți avea simbrie,
Nu e lucrul cel mai greu;
Să știi bine meserie
Și algebra de liceu...
Ia mistria, bolobocul,
Saltă ziduri temerare...
Nu căta pe drum norocul,
Că nu crește-n strada mare...
Nu călca poteci străine,
Limpezimi de zile calme...
Dumnezeu când fu la tine,
Ți-a lăsat norocu-n palme...
Lasă lumea și hazardul,
Sânii fetelor morgane,
Că - vezi tu? - și bulevardul
Poartă draci cu sutane...
Și când somnul năvălește
Și pe gene se așterne,
Tu vei fi mai îngerește,
Legănat de vis, în perne...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Calvarul năzuințelor (2009)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Când mă vei căta
Când mă vei căta în floarea de cireș
voi fi din nou plecat la Ieși
să îmi descarc desaga cu priviri
prin cel oraș, sau printre amintiri.
Când mă vei căta pe drum ori pe cărare
voi fi plecat în lumea mea cea mare
iar când mă vei găsi într-un târziu
voi fi trecut prin spinul viu.
Când mă vei căta, voi fi din nou copil
plecat în zarea liberă de nori
acolo unde se pleacă uneori
când ești poet, sau când devii senil.
Când mă vei căta în nemurire
voi fi baraj de hidrocentrală
un paznic al timpului ce ară
spre alte orizonturi, în haina mea de mire.
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am iubit făr'de simbrie
La răspântia din vale
Șade dorul plin de jale,
Plânge bietul că-i uitat,
Flămând tare și-nsetat.
Haide dorule, cu mine
Și-ai să vezi că ți-o fi bine,
Mai am vreme, zmeu să fiu
Cât în lume încă-s viu.
Uite, stai sub ăst alun
Stele-n palme să îți pun,
Tu să faci din ele scară
Să urcăm la mândra iară.
Dorule, mă rog mereu
Să-mi dea Bunul Dumnezeu,
Încă cinci ani de putere
Să iubesc trup de muiere
Și s-adorm pe sân de fată,
Dar și-n pat de măritată.
Chiar de mi-s plin de păcate
Pomenit să fiu de toate,
Apoi, când o fi să zbor
Unde nu-i urmă de dor,
Despre mine să se știe
C-am iubit făr'de simbrie.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ușă deschisă...
Și am lăsat ușor ușa deschisă,
Să poți oricând să te strecori când vrei...
Dorința ta, ți-a fost mereu admisă,
Și când mă ai, să n-ai la tine chei...
Și am lăsat ușor ușa deschisă,
Atunci când te retragi, să te întorci...
Dorința mea, nu mi-a fost permisă,
Din cauze greșite ce invoci.
Și am lăsat ușor ușa deschisă,
Să fii cu mine, la bine și la greu...
Dragostea mea, nu a fost cuprinsă,
De inima-ți rigidă ca și-un leu!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Ene
De când noaptea s-a lăsat
Mă cuprinde-o dulce lene
Nu mai e mișcare-n sat
Somnul cade peste gene.
De pe deal luna bălaie
Urcând pe boltă alene
Varsă peste noi văpaie
Somnul lunecă pe gene.
Făcliile nopții se-aprind
Umbre se resfir în trene
Gândurile mă cuprind
Somnul s-așază pe gene.
Și zefirul zburdă lin
Peste dealuri și poiene
Totul e de farmec plin
Somnul picură pe gene.
Păsările în frunziș
Își ascund căpșoru-n pene
Într-o boare pe furiș
Somnul vine pe furiș.
Curge la sfârșit de vară
Sângele domol în vene
Ca o plăcută povară
Somnul apasă pe gene.
Și-n această feerie
Vreau să dorm ca după scaldă
În deplină armonie
Lângă inima ta caldă.
Să visez că-mi spui povești
Legănându-mă alene
Să-mi șoptești că mă iubești
Cu glas dulce de... Moș Ene.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din copilărie
Deseori mă gândesc, stând sub cerul senin,
La toți anii ce trec, la toți anii ce vin
Și, zâmbind, mi-amintesc cum cu greu m-adormeai
Prin duioase povești ce seara-mi spuneai.
Glasul tău, mamă dragă, îmi răsună în gând
Și, cu gândul la tine, adorm greu și plângând.
Ați trecut, zile frumoase, când pe stradă alergam,
Ne opream la porți de case și.... sunam și-apoi fugeam.
Când jucam șotron, pe-afară, până când se însera
Și nu aveam nicio grijă. Doamne, bine mai era!
Dulce, tu, copilărie, amintire ce nu piere
De ce clipele-ți plăcute sunt cu toate efemere?
Doamne, cred că ani din viață i-am ceda, dacă am știi
Că ne vom redobândi "luxul" de a fii copii.
Însă timpul n-are milă. El mereu fuge, mereu,
Fără a ști că acuma ne-am dori și tu, și eu
Să se-oprească doar o clipă, să se-ntoarcă în trecut,
Să avem din nou în față ce-am iubit atât de mult...
Mama să ne fie-alături, tata să ne ocrotească,
Noi să ne jucăm pe-afară, timpu-n loc să se oprească!
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne ajută
E plin de flori și de culoare pe câmpuri și în lumea toată,
Dar tu nu vezi decât un gri și puțin verde, câteodată.
Eu ce să-ți fac? Tu ai ales să îl iubești pe el. Îți place.
Ți-a spus de-atâtea ori să pleci, să-ți vezi de drum, să îi dai pace.
Nu înțelegi că-n viața asta, nu toți sunt cum ai vrea să fie?
Că dacă scrii din când în când câte un vers, nu faci din ele-o poezie.
Îți trebuie și ritm si rimă, mai multe strofe ca să ai succes.
Cu el, nu vei putea vreodată să faci asta. N-ai de-ales.
Va trebui s-asculți ce-ți spune, să renunți.
Tu vrei să muți din loc un lucru, dar sunt munți.
Nu e nici deal și nici câmpie, n-ai cum să reușești.
Acceptă. Mai bine fugi si lasă-l. Îl iubești?
Atunci să-ți dea Dumnezeu bine, să te păzească, roagă-l tu,
Că mintea ta deși îți spune să m-asculți, inima nu.
Și tu cu sufletul trăiești mai mult, gândești puțin.
Mai sunt minuni pe lumea asta. Doamne ajută. Mă închin.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este o mostră de mare măiestrie să știi cum să îți călăuzești norocul chiar și atunci când nu ți-a apărut încă în drum.
citat din Baltasar Gracian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânii căpițe de fân alăturate
În trupul tău înmugurit înverzesc gândurile,
în păr îți coboară nopțile din păduri.
Ochii privesc îndepărtările verzi,
sub pași rămân drumurile încărunțite de ape
și somnul visează săruturi flămânde
cu suferința așteptării pe buzele roșii.
Sânii par niște căpițe de fân alăturate
ce-mi dau o neliniște, o dorință de foc,
când mâinile îmi alunecă pe umerii albi
cu nerăbdarea să culeagă fructul copt
mai dulce decât uitarea din vis.
Mângâierile tale gingașe de floare de colț
îmi lasă iubirea să respire la înălțimi,
aromele din esențele de brad.
Timpul legănat de atâta dragoste
se nemurea în plăceri de femeie
cu surâsul plin de sclipiri vinovate,
patima vioaie, nesupusă și sălbatică
fremăta ca o mare în valuri
iar noi așteptam la țărm împlinirea cerească
râmasă într-un poem nescris.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbete
Zâmbești cu mulțumire când toate îți merg bine,
Zâmbești cu încântare norocul când revine,
Zâmbești cu modestie spre lauda adusă,
Zâmbești simțind plăcere de gluma bine spusă.
Zâmbești cu resemnare când totu-i doar trecut,
Zâmbești plin de visare spre drumul început,
Zâmbești cu supărare când nu ai de ales,
Zâmbești cu indulgență când nu ești înțeles.
Zâmbești plin de speranță, luând viața în piept,
Zâmbești satisfăcut spre omul înțelept,
Zâmbești plin de iubire spre omul ce ți-e drag,
Cu dragoste zâmbești copilului din prag.
Zâmbești cu nostalgie spre ziua cea de mâine,
Zâmbești cu grea tristețe când nu ai bani de pâine,
Zâmbești cu ironie când unii mari se cred,
Zâmbești cu răutate când și bogații pierd.
Zâmbești dulce și tandru când visul te dezmiardă,
Zâmbești cu înțeles când alții știu să piardă,
Zâmbești cu simpatie spre un copil deștept,
Zâmbești plin de acreală când omul nu e drept.
Zâmbești cu mare spaimă când răul l-ai făcut,
Zâmbești cu întristare găsind alt început,
Zâmbești plin de uimire surprizei neașteptate,
Zâmbești surprinzător când inima mai bate.
Zâmbești făcând cu ochiul, cu înțeles complice,
Când șeful bine înfipt nu vrea să mai abdice,
Zâmbești cu oboseală la un sfârșit de drum,
Zâmbești și după moarte, dar nu știi cui și cum.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Hristos
"Hristos a înviat!", să nu fie o rutină
Cum "Ce faci?", "Bună ziua?, "Bine!", ori "Te salut!"...
E timp să stai pe gând, să-l pui într-un trecut,
Să devii un apostol, din alt tărâm... O să vină!
Este singurătatea de corp ce suflet poartă
Cu spiritul, întreg cu tot cu întuneric
Ce-așteptă o scânteie, apoi extaz feeric,
Că ești la fel... Ofranda de tine, cea deșartă!
Hristos e mai presus de un real-rutină,
E simbolul de mine, de tine... la perfect!
E cel ce nu vei fi de nu-ți impui proiect
Să ierți, să judeci mult, preluând... Nedând neghină!
E-o zi când poți să uiți tot ce-i în jur anost,
Să pleci în pelegrin ca să-ți inviți apoi
Ce-ai drag, mai drag de orice, să spui "Veniți și voi!"...
E zi când tot învie, din ce n-ar fi... De toast!
Eu vreau să fiu prezent lângă al-meu simbol, "EU",
Cu ale mele tare, cu gafele ce-mi știu...
Să le întind cu palme curate, zicând "Viu!
La Tine Doamne, pur! Mă renaște, al meu Zeu!!"
Iisus Hristos 'mi fi lângă... Nealteratul "MEU"...
Luați-vă timp, scurs gol, ușurați suflet greu
Singuri, sau în lăcaș și n-așteptați... Mereu!!!
Îl veți întâlni într-o zi... Îți va spune "Tu, ești EU!!!....................
08.04.2018
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 aprilie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă vezi Dumnezeu
Puternic și sfânt
Pe veci legământ
Cu Tine-am făcut
Doar cu Tine
Te chem Dumnezeu
Și sufletul meu
Cu lacrimi de lut
Strigă-n mine
Spre Tine.
Ești inima mea
Ești viața din ea
Ești tot ce-mi doresc
Pentru mine
Și sufletul meu
Ți-l dau Dumnezeu
Și nu mai trăiesc
Fără Tine
Știi bine.
Cu pleoape de dor
Mă mângâi ușor
Privirea Ți-o-ndrepți
Către mine
La margini de rai
Cu dragoste stai
Mă chemi și m-aștepți
Lângă Tine
Pe mine.
Asculți, Dumnezeu
Auzi, Dumnezeu
Mă vezi, Dumnezeu
Mă crezi Dumnezeu
Mă știi Dumnezeu
Mă chemi, Dumnezeu
Sosesc, Dumnezeu
Ești Tu și sunt eu...
poezie de Adriana Cristea (30 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Prietene drag ...
Prietene drag, stau în preajmă-ți mereu,
Să fiu lângă tine atunci când ți-e greu.
De ești la strâmtoare, ori ești suferind,
Cu brațele-ntinse-am să stau să te prind!
Povara din spate, ce-o duci, îi prea grea?!
Îmi fac mâna pumn și-o sfărâm doar pe ea!
De-a vieții tristețe să scapi nu mai poți?!
Îmi fac ochiul spadă și-o sfârtec bucăți!
Pe umărul meu, care crezi că-i firav,
Necazul tău lasă-l și-l fac pe veci sclav!
Întinde spre mine un braț, nu mai mult
Și lasă-te-n voie, să scapi din tumult!
Prietene drag, stau în preajmă-ți mereu
Să fiu lângă tine atunci când ți-e greu.
De-oi vrea clipe dulci tot cu mine să treci,
Vom fi mână-n mână pe-aceleași poteci.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie
Eu sunt poetul putredelor perne...
Pe gene, când somnul dulce apune,
Răsar răzlețe insomnii comune
Și dănțuiesc odăile caverne.
Dimensiunea mea caniculară
Se zbate-n universul lateral,
Și somnul greu se stinge integral
De vocea insomniei milenară.
Și frunzele pe jos se odihnesc
Mai bine ca un solitar nebun
Tot ascultând, în vânt, șoapte ce-i spun
Un vechi poem de noapte, nebunesc.
Alături de iluzii personale
Mă-mbăt cu somnul tragic, pesimist,
Ce sparge insomnia ca un chist
Alunecând, pierdută, pe canale...
poezie de Ionuț Popa din Valuri
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua mamei
E unică ca și viața, nu poți s-o schimbi, doar s-o-nțelegi
Si poate vrea din când in când să-i amintești că o iubești.
E mama ta si te-a crescut cum a putut.... o fi greșit...
E om si ea ca fiecare, n-o judeca, fii mulțumit!
Cu mâna ei ocrotitoare, ca aripa, te-a-mbrățișat,
Adu-i de ziua ei o floare, fă-ți timp să-i spui că n-ai uitat.
Au fost si zile, au fost nopți când n-a dormit gândind la tine
Poate-ai plecat demult de-acasă si drum iti e prin țări străine
Adu-ți aminte.... fiind copil, privirea ei iți da viață
Nu e târziu să-i ceri un sfat și să asculți ce te invață
Si dacă-n lume cineva există să-ți dorească bine
Să știi că numai mama ta se va gândi mereu la tine.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu voi fi cu tine...
Atunci când nu voi fi cu tine,
Să știi că mi-am lăsat parfumul
Pe florile de iasomie.
Zorelelor le-am dat canon
Să-ți spună: bună dimineața;
Dar peste zi te-or însoți
Frumoșii noștri trandafiri.
Și mi-am lăsat sărutul meu,
Pe macii încă-n floare;
Îmbrățișat vei fi cu drag,
De clematitele din prag.
Iar umbra mea va fi mereu,
Mușcata din fereastră;
Și-ți va zâmbi în locul meu,
Cu drag, ca o mireasă.
Iar noapte bună îți va spune
Regina nopții către seară,
Cu-al ei miros îmbătător
Îți va șopti că-mi este dor
De tine.
poezie de Angelina Nădejde (18 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ai încredere în Dumnezeu , dar și în tine
Omule,
Când simți că nu mai poți, nu dispera. Închide ochii și gând bun la Dumnezeu.
Dacă îl ai pe Dumnezeu în suflet, doar El îți dă puterea să mergi mai departe. Mulțumește-i pentru viața ce ți-a dat și tot El îți va arăta dragostea și grija pentru sufletul tău. Îți va oferi zile însorite atunci când în viața ta vei avea și momente înnourate.
Cu încredere în Dumnezeu, dar și în tine, lasă în urmă trecutul. Fii bucuros că ai îndrăzneala să mergi mai departe. Ai încredere și în forțele tale.
Nu lăsa pe nimeni să-ți omoare, sau să-ți fure comorile sufletului. Ai încredere în ziua de mâine. Sigur vor veni și zile care îți vor deschide calea spre îndeplinirea celor ce-ți dorești. Atunci oamenii te vor prețui mai mult. Numai astfel vei simți că ești capabil să construiești și tu ceva. Nu uita că ai o importantă datorie față de lumea în care trăiești, dar și față de tine.
Fiind mai bun meriți să fii fericit. Și nu uita că în viață nu trebuie să fii copia nimănui. Este suficient să adaptezi totul la propria-ți persoană.
Fii tu etalonul, nu clona altuia.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sfat și-o învățătură
Ca tată eu aș vrea, că viața-i dură,
Să-ți dau acum un sfat și-o învățătură,
Însă așa cum te cunosc pe tine,
N-o să m-asculți, crezând că știi mai bine.
Dar ai pornit pe calea grea, copile,
Și o să vină ani și luni și zile
Când valuri de nevoi și griji te-ncearcă
Și n-o să poți din sfat să-ți faci o barcă.
Iar uneori, când soarele dispare,
Îți va fugi pământul sub picioare
Și-o să te doară tare căzătura,
Căci nu ți-ai însușit învățătura.
Totuși, îți spun deschis a mea părere,
În tine stă ascunsă o putere,
Prin care poți scăpa de răni și frică
Și care din țărână te ridică.
Și mi-aș dori să porți mereu în minte
Aceste vechi și tainice cuvinte:
Când te-a lovit cumplit nenorocirea
La Dumnezeu să cauți mântuirea.
Iar dacă vin din nou zile senine
Să te gândești în treacăt și la mine,
Că aș fi vrut, cu drag și cu căldură,
Să-ți dau cândva un sfat și-o învățătură.
poezie de Octavian Cocoș (6 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi spuse...
Îmi spuse: « Nu poți să știi când vine....
de ce nu faci puțină ordine?
Nu poți să știi când te găsește
poate e-n tine, poți ști...
Nu poți să știi cum arată...
Si dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer și trece chiar prin tine
și nu are nimic înfricoșător, ci doar un răcnet
la sfârșit, când
cei ce rămân în urma ta l-aud... »
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatălui meu
tatălui meu, cu dragoste
M-ai dus pe umeri, m-ai cărat în spate,
M-ai ajutat să aflu ce-mi doresc,
Mi-ai dat iubire, dragoste de carte,
Tăticule, eu, azi, îți mulțumesc!
M-ai îndrumat în viață, tatăl meu,
M-ai învățat ca lumea s-o iubesc,
Să nu renunț atunci când este greu.
Tăticul meu, acum, îți mulțumesc!
Crâmpei de suflet tu mi-ai dat, din tine,
Și-n suflet te păstrez și dăruiesc
Și eu, copiilor, crâmpei din mine
Și pentru asta, tată-ți mulțumesc!
Mă rog să-ți fie bine, zi de zi
Și vreau de orice rău să te feresc
Și, Doamne, tânăr iar aș vrea să fii...
La mulți ani, Tati!!!! Și îți mulțumesc!
Anii-au zburat în ritm amețitor
Și timpu-n în loc aș vrea să îl opresc.
Sunt zile care râd și zile care dor,
Dar nu sunt zile fără "TE IUBESC!"
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai strigat... și Ți-a răspuns
Ai strigat în toiul nopții
Când inima-ți era plină
De adânca beznă-a morții
Și-ai primit pe loc lumină;
Domnul ți-a îndreptat iar sorții
Pe cărarea Sa divină...
De vrăjmaș întemnițat
Și legat în întuneric,
Ai văzut când ai strigat
La Domnul Atotputernic,
Cum ți-a fost iluminat
Iar sufletul cadaveric...
Ai fost groaznic înrobit,
Prins în cursă, la răscruce,
Cu tot sufletul zdrobit...
Dar când te-ai plecat la cruce
Dumnezeu te-a izbăvit
Și ți-a dat o pace dulce...
Ai strigat în viața ta
De nenumărate ori
La Domnul cu inima,
Strâns de-ale vieții vâltori
Și-ai văzut tăria Sa
Chiar cu ochii-ți muritori!
Ai strigat la Cel ce-aude
Șoapta din inima ta
Și suspinul ce se-ascunde
De atâtea ori în ea
Și-ai văzut cum îți răspunde
Domnul în dragostea Sa...
Ai strigat din strâmtorare
Și întorsuri fără ieșire
Către Cel plin de îndurare,
Bunătate și iubire
Și-ai văzut ce Mână tare
Ți-a dat grabnic izbăvire!
Ai strigat când lupta vieții
Era așa de înverșunată
Încât "Zorii Dimineții"
Nu părea să-i vezi vreo dată,
Dar lumina libertății
Ți-a fost grabnic arătată!
Ai strigat învins de lipsuri
Către Cel ce totul poate
Și-ai văzut frumoase visuri
Împlinindu-ți-se toate
Căci din orișice abisuri
Domnul pe ai Lui îi scoate!
Ai strigat când Mărturia
Se izbea de ziduri reci
Și tu nu găseai tăria
Peste-acestea să mai treci,
Dar Domnul ți-a dat bucuria
Să-aduci roadă pentru veci!
Ai strigat când disperarea
Sfredelea-n sufletul tău
Și din umbră încercarea
Te îmbrâncea din rău în rău
Și atunci ți-a schimbat starea
Dumnezeu cu brațul Său!
Ai strigat când neputința
Ți-a îngenuncheat din plin
Perspectiva și ființa
Și-ai văzut Harul divin;
Ți-a dat Domnul biruința
Izbăvindu-te deplin!
Amintește-ți și răspunde
Înaintea Celui care
Vede totul și aude,
Și în bunătatea-I mare
Niciodată nu Se-ascunde
Refuzându-ți vreo chemare;
Ai strigat la El mereu
Și-ai primit întotdeauna
Ajutor când ți-a fost greu
Ori te sugruma furtuna...
Dar față de Dumnezeu,
Tu te-ai răzvrătit întruna.
Ai strigat când ți-a fost greu
Și-ai primit răspuns de sus
Însă, ai uitat mereu
Să-I dai slavă lui Isus!
L-ai păstrat cumva pe - eu
Totdeauna mai presus!"
Ai strigat din groapa morții
Și-ai privit la Cel ce aude
Și cu drag îndreaptă sorții
Celor morți pe căi zălude...
Ți-A răspuns și-n miezul nopții
Dar tu tot nu-I vrei răspunde...
Ai strigat din încercare
Surprins de boli fără leac
Și-izbăvirea ți-a fost mare
Căci din veac și până-n veac
Domnu-I plin de îndurare,
Dar tu-L tot respingi buiac...
Ai strigat când te îngrozea
Valul morții, furios
Și-ai putut mereu vedea
Slava lui Isus Hristos,
Dar te complaci în a cădea
Iar în spațiu întunecos...
Dus de marea înfuriată
Ai strigat întotdeauna
Din bărcuța inundată;
Domnu-A potolit furtuna,
Nu te-a lăsat niciodată
Dar Tu L-ai rănit întruna...
Ai strigat... căci deznădejdea
Te-a înfrânt și umilit
Dar când în Hristos nădejdea
Ți-ai pus, ai fost izbăvit,
Dar n-ai fugit de primejdea
De-a fi iarăși înrobit....
Ai strigat... și Ți-a răspuns
Totdeauna Dumnezeu,
Dar lăsatu-te-ai pătruns
De răspunsul Lui, mereu,
Sau încă nu ți-a ajuns
Bunătatea Lui la eu?!
O, părăsit și uitat de lume
În necazuri și la greu...
Domnul te-a strigat pe nume
Și te-a căutat mereu,
Să înțelegi un lucru anume:
- Ești iubit de Dumnezeu!
Ești iubit de El și-așteaptă
Să iei azi o hotărâre
De-apuca pe calea dreaptă
Fără nici o șovăire...
Și cu inimă înțeleaptă
Să răspunzi la Mântuire!
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Vasile Brendea
Comentează! | Votează! | Copiază!