Cum se scutură florile frumoase ale primăverii când le bate vântul rece, așa se macină zi cu zi mintea celor înzestrați cu minte din cauza grijii pentru familia care-i împovărează.
Vasile Andru în Înțelepciune indiană (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cum dispare frumusețea iernii, când este lovită de vântul primăverii, așa scade zi cu zi inteligența celor dotați din cauza grijilor pentru familia împovărătoare.
în Panchatantra
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bate vântul florile
Bate vântul florile,
Ce frumoase îs zorile,
Când îmi bat lin în fereastră
Și iubirea mea îi aleasă,
Ca o pasăre măiastră.
Bate vântul în fereastră,
Să vadă când sânt acasă,
Să mă îmbete cu mireasme,
În luna cu crizanteme
Florile iubirii mele.
Bate vântul în grădină,
Adunând frunze-n rugină,
Să-mi aștearnă covor moale,
Ce foșnește sub picioare
Colorând orice cărare.
Bate vântule cu dor!
Și mă cheamă în pridvor,
Unde m-așteaptă bădița,
Să îi împrumut gurița,
Că îi dulce ca frăguța.
Vântule, pe unde treci
Toate cele le culegi,
Și porți dorurile mele
În nopți albe, dar cu stele,
Florile vieții mele.
Că viața fără de doruri,
Îi mătrăguna de pe dealuri.
poezie de Valeria Mahok (4 octombrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bate vântul
Bate vântul
Inima mi-a rămas caldă ca atunci,
Precum un cer albastru
Când te voi mai îmbrățișa?
Bate vântul, ascultă-l! Înțelege-l!
E ca iubirea noastră mișcătoare, de ploi și de fluturi
Bate vântul iubirii!
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bate vântul
Bate vântul
inima mi-a rămas caldă ca atunci
ca cerul albastru
când te-am imbrățișat
bate vântul
ascultă-l!
înțelege-l!
e ca iubirea noastră mișcatoare de ploi si de fluturi
bate vântul iubirii.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii
Primăvara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Speranța.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Și mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem cine suntem, din cauza celor pe care-i alegem să-i iubim și din cauza celor care ne iubesc.
citat din Kate Mosse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul e mai bătrân decât anii pe care-i are.
Vasile Andru în Noaptea Împăratului (1993)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cusurul înnăscut al celor bogați este că sunt proști. Care să fie cauza? Oare fiindcă-i zeul bogăției, care-i orb, de aceea au și ei o minte oarbă, ca și norocul?
citat celebru din Euripide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul primăverii a bătut; peste dealuri, peste văi, peste ani, dorul leagănului mă ajunge; spre codru mi se întorc ochii, și zăresc umbra părului copilăriei mele, care își întinde ramurile ca niște brațe ce își scutură florile pe inima mea ca o ploiță răcoroasă.
Alecu Russo în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile primăverii
devin mai frumoase
și mai mirositoare
după ce apare
curcubeul pe cer
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se pierde și mintea celui înzestrat cu o inteligență mare, când omul n-are noroc și trebuie sa se gândească necontenit la unt, sare, ulei, orez, îmbrăcăminte și lemne.
Vasile Andru în Înțelepciune indiană (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scoate din viață CAUZA ȘI EFECTUL și mintea va colapsa nu din lipsa "înțelegerii", ci DIN CEA A CONTROLULUI și firește colapsul va veni deoarece cauza și efectul e cea mai esențială hrană pentru minte. Oare dacă nu știi, încetezi tu să fii?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul nu bate
Motto:
"Nu se știe ca pământul
Dincotro va bate vântul"
Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Șuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca și cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum
Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Și vântul doar tace.
Ce știe vântul
Nu pot să știe
Nici apa vie
Și nici pământul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va mai bătea?
Bate vântul, dar nu se risipește iubirea
Bate ca un ciclon, dar căldura lui nu se risipește-n decor
Doar inimilor le scrie amăgirile
Bate cu pajiști, bate cu foc
Bate, dincolo de trupuri
Dar nu distruge frumosul din suflete
Bate, dar împrăștie vis, frumos, puritate
Bate și cu o aripă te lovește
Bate pentru a relansa sentimentul pur
Bate și va bătea în lumina de stele.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Planurile șerpilor, ale ticăloșilor și ale tuturor celor răi la suflet nu se împlinesc cum vor ei; așa se face că mai dăinuiește lumea asta.
Vasile Andru în Înțelepciune indiană (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Allie Hamilton: Îți amintești când am fost în parc? Totul era atât de real, dar acum știu că viața este doar o închipuire, o pură închipuire, și visurile copilăriei noastre s-au risipit, din cauza grijii pentru ziua de mâine.
replică din filmul artistic Jurnalul
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fir de iarbă
Dintr-un fir de iarbă și din nori ce poartă
Ploaia care cade, peste o lume întreagă
Pentru orce viață, lumea stă deschisă
Gânduri ce te învață, o torță stă aprinsă.
Vântul care-ți trece, degete prin păr
Parfumul ce te îmbată, din florile de măr
Apa curge-n dans, pe-o dulce melodie
Florile frumoase, joacă pe câmpie.
Se înalță brazii, pe lângă lacul care
Poartă pe-a lui umăr, bărcile murdare
Stânca își mișcă coama, cu părul de pădure
Se vede rugul care, se scutură de mure.
Cu mustața verde, pădurea îngandurată
Tânară rămâne și viu e colorată
Și am citit pe-o frunză, întreaga înfățișare
Orice ai fi în lume, toate-s trecătoare.
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fudulie
Când crezi că pentru tine e un nimic pământul,
Scuipă... și vezi dacă din față bate vântul!
distih de Vasile Zamolxeanu (13 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum se obține pacea? Aceasta este starea noastră naturală. "Mintea" obstrucționează pacea înnăscută/nativă. Investigația noastră e doar în "minte". Investighează "mintea"; și ea va dispărea. Nu există nici o entitate cu denumirea de "minte". Din cauza apariției "gândurilor", presupunem/ne imaginăm ceva din care ele încep. Apoi denumim acel ceva "minte". Când verificăm să vedem cine este, nu există așa ceva precum "mintea". După ce mintea a dispărut, se va constata că pacea rămâne eternă. Implică-te în "prezentul" viu. "Viitorul" va avea grijă de el însuși. Nu îți fă griji în privința "viitorului". Când Atma-vichara (auto-investigarea) încetează, loka-vichara (investigarea lumii) îi ia locul. (râsete în sală). Implică-te în investigarea Sinelui și non-sinele va dispărea. Aceasta este auto-investigarea SINELUI. Cuvântul "SINE" este echivalent cu "minte", "corp", "om", "individ", "Supremul" și toate celelalte.
citat din Ramana Maharshi
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
I
Voi părăsi
piscul alb acoperit cu zăpadă
ce încălzea cu un surâs rece
nemărginita mea singurătate.
Îmi voi scutura de pe umeri
cenușa aurie a aștrilor,
așa cum vrăbiile
își scutură zăpada
de pe aripi.
Așa modest, omenos, întreg
așa preabucuros și neprihănit
voi trece
pe sub acaciile înflorite
ale mângâierilor tale
și voi bate
în geamul prealuminos al primăverii.
Voi fi băiatul cel bun
care le zâmbește lucrurilor
și sie însuși
fără șovăire sau neîncredere.
Ca și cum nu aș cunoaște
chipurile palide
ale amurgurilor de iarnă,
lămpile din casele pustii
și trecătorii singuratici
pe sub lumina lunii
în august.
Un copil.
poezie celebră de Yiannis Ritsos din Simfonie de primăvară (2009), traducere de Tudor Dinu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!