În timp ce eram profesor la Universitate le spuneam copiilor mei – pentru că toţi suntem copii şi colegi în acelaşi timp – că teatrul este într-adevăr o îndeletnicire extraordinară. Eu am început această meserie cu sufletul curat, dar şi cu dorinţa cristalină.

Mircea Albulescu în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există pe lume îndeletnicire mai vie decât teatrul!

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, actorii, nu alegem să facem asta. E o meserie atât de grea şi de nenorocită! Din când în când ne priveşte şi spune: "Măi, ia vino tu aici şi fă-te sluga mea pe viaţă! Să robeşti şi să roboteşti pentru mine toată viaţa ta". Şi aşa se întâmplă. Aşa că am fost la Teatrul Armatei – acum îi zice Teatrul Nottara, la Studioul Actorului de Film – acum îi zice Teatrul Mic, la Teatrul Tineretului – acum îi zice Teatrul de Comedie şi am ajuns la Naţional, unde, în anul 3 sau 4 de facultate, m-am angajat. Am undeva şi actele care dovedesc că Albulescu V. Iorgu este angajat "artist corp ansamblu la Teatrul Naţional cu 205 lei pe lună".

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiica este pentru mamă în acelaşi timp dublul său şi o alta, în acelaşi timp îndrăgită imperios şi privită cu ostilitate; ea îi impune copilei propriul ei destin: este un mod de a-şi revendica orgolios feminitatea şi în acelaşi timp de a se răzbuna pe această feminitate. Acelaşi proces se întâlneşte la pederaşti, la jucători, la drogaţi, la toţi cei care se simt flataţi şi totodată sunt umiliţi de faptul că aparţin unei anumite confrerii: ei încearcă să câştige adepţi cu un prozelitism ardent.

Simone de Beauvoir în Al doilea sex
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea mea s-a menit a fi Teatrul Radiofonic, pentru că propune printre altele cel mai spectaculos pariu pe care îl poate imagina vreo îndeletnicire artistică dintre cele care populează visele realizatorilor teatrului radiofonic: să vezi, auzind!

Mircea Albulescu în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima este o măsură extraordinară pentru actorie.

citat celebru din Mircea Albulescu (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşterea este importantă, dar numai dacă suntem buni şi blânzi cu noi înşine în timp ce acţionăm pentru a descoperi cine suntem. Trebuie să ne asumăm atât puterea, cât şi vulnerabilitatea, în acelaşi timp.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey (la interfon): Haide. Mama e jos în maşină.
Kramer: Bine, Joey.
Jerry: Aveţi cursul în acelaşi timp?
Kramer: Nu, suntem la acelaşi curs.
Jerry: Sunteţi la acelaşi curs?
Kramer: Aproape m-a bătut odată.
Jerry: Kramer, te iei la bătaie cu copii?!
Kramer: Suntem toţi la acelaşi nivel de instruire, Jerry.
Jerry: El are 9 ani! N-ai nevoie de karate, trebuie doar să-i rupi gâtul.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este Albulescu ăsta? Este evreu, nu? Nu, domne, ta-su este Vasile Albulescu, dirijor la fanfara militară, mă-sa este catolică. Păi lucrurile stau aşa: pe mine tata a zis să mă boteze ca pe tac-su. Şi a spus Albulescu Iorgu şi aşa s-au făcut toate actele. În cristelniţă când m-a băgat am avut fericit un naş, a fost generalul Constantin Vasile şi în cristelniţă m-a băgat: "se botează robul lui Dumnezeu Vasile!" Maică-mea a tăcut din gură şi nu a zis nimic, dar când am început să ne înţelegem, mi-a zis Mircea. Cine a fost Mircea, fireşte că nu ştiu, dar ea a vrut ca în casă să poată să strige Mircea cu o autorizaţie. Asta a fost povestea cu numele meu.

citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog să nu-mi pui niciodată o întrebare de genul: "Care rol îmi place cel mai mult"... În această viaţă de bărbat - pe scenă, pe ecran sau în... "borcan" (eu spun "borcan" la televizor!) - am avut foarte mulţi copii. Sunt toţi ai mei, sunt legitimi. Le plătesc şi pensie... nu alimentară, ci o pensie de dragoste.

Mircea Albulescu în revista Formula AS (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nici până astăzi o clasificare general acceptată a genurilor şi tipurilor artistice, dar în acelaşi timp obişnuim să deosebim patru categorii: teatrul epic, teatrul muzical, teatrul-dans şi teatrul de mişcare, respectiv genurile teatrului de păpuşi sau al teatrului figurativ (care se poate împărţi în mai multe subcategorii).

Kekesi Kun Arpad în Fenomenologia (teatral)culturală a trecerii graniţei (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu trebuie să dau un raport nescris despre ce am făcut cu viaţa mea, atâta timp cât am fost vremelnic trimis în această lume, aici pe pământ.

Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrul cel mai preţios în teatru este într-adevăr această punte peste rampă. Pentru că spectacolul de astăzi nu seamănă niciodată cu spectacolul de mâine sau cu spectacolul de ieri, oricât de David Esrig ar fi regizorul să facă nebunia de pe lume fiindcă ai stat aşa şi nu aşa. Pentru că mai este un partener: alea 400 de capete, 800 de ochi, 800 de suferinţe sau bucurii care sunt... spectatorul. Şi care influenţează extraordinar. Contează dacă între două pauze respir o dată sau de două ori. Funcţia magică a respiraţiei... În funcţie de felul cum ascultă el, cum mă priveşte el, cum mă doreşte, cum mă invită... Sunt săli care invită, sunt săli care sunt cuminţi. Şi atunci această împrejurare, această întâlnire cu o iubire, de fapt mereu cu altă iubire, unde trebuie să fii curat şi primenit, va face ca într-adevăr să se întâmple o minunată seară de teatru.

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fericire calmă şi în acelaşi timp şi violentă, în faţa căreia sufletul nu opunea nici o rezistenţă; o beatitudine a simţurilor care depăşea senzualitatea, ca şi cum ar fi participat la ea o fericire cerească, la o stare de Har. La început starea se susţinea numai din priviri. Apoi am început sa ne atingem mâinile, fără a ne despărţi totuşi, ochii. Strângeri barbare, mângâieri de devot.

Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de Dia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul viu este acea formă de a te manifesta tăcând, de a suferi în taină.

Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început prin a spune copiilor poveşti şi, abia mai târziu, am început să scriu pentru ei. Totul se datorează pasiunii mele precoce pentru astronomie. Când eram o "mătuşică" abia ieşită din şcoala primară, le povesteam nepoţilor mei, de care nu mă despărţeau decât câţiva ani, despre stele.

citat celebru din Otilia Cazimir
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna e loc de mai mult într-o viaţă de om. Pentru că, până la locul ăla cu doi metri sub pământ, ai de făcut măcar ăia doi metri şi tot sunt un drum, puiul tatii. Totdeauna mai este timp. De fapt, totdeauna trebuie să crezi că mai poate să fie timp.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actoria e o meserie a minunilor în adevăratul sens al cuvântului.

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm că, până la urmă, teatrul este o bucurie, fie că am plâns două ore şi jumătate, trei ore şi jumătate, patru ore, dar când am ajuns acasă toate lacrimile ne-au spălat sufletul şi, fără îndoială, ne-am ales din acest teatru pe pâine cu o bucurie, cu o linişte sufletească.

Mircea Albulescu în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul răspunde nevoii mele de transcendenţă, de înălţare.

Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Albulescu V. Iorgu, aşa sunt în toate actele. Când tata m-a botezat, m-a botezat cu un prieten de şpriţ, pe care-l chema Constantin, iar maică-mea a tăcut din gură şi n-a scos niciun sunet, dar din momentul în care am început să înţeleg, mi-a zis tot timpul Mircea.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!