La două paralele
Mă-ntorc rănit din rădăcina filei,
Ochi isovit de limpezimea frunții,
Pașii de plumb pe urmele cămilei,
Răsună în nisipuri când trec argonauții!...
Din sunete mușcate de fluier grav de sare,
Membrana de lumină răsună sub podele,
Și-aud cum crește grâul de dincolo de zare...
Sunt salahorul serii, la două paralele!
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sunet
- poezii despre seară
- poezii despre plumb
- poezii despre nisip
- poezii despre lumină
- poezii despre cămile
- poezii despre creștere
- poezii despre cereale
Citate similare
Cornul mării, cornul serii
Valul bate-ncet în stâncă,
Spuma-i dulce o-nfășoară
Într-o horbotă ușoară;
Umbra serii de vioară
Crește-n liniștea adâncă.
Privesc cerul. Se adună
Zarea pură-a unui vis,
O lucoare de abis
Mă îmbracă. Cum răsună
Cornul mării, indecis.
Strălucește în orgia
Viorie de pe mare
Luna palidă, în zare,
Luna din Infern, soția
Sufletelor în pierzare.
Țipă-n volburi largi lăstunii,
Umbra crește ca o floare,
Ca o floare-amețitoare,
Apa,-n gemetele lunii,
Jos pe stâncă, albă, moare.
De departe sună cornul,
Cornul serii, cornul mării,
Cornul surd al întristării,
Cornul mării, cornul serii,
Cornul jelei și-al pierzării!
poezie clasică de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre soție
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Șapte note
Șapte note muzicale
Și surori pe portativ,
Ies din corzile vocale
Și răsună atractiv.
Șapte note ne încântă
Cu acordurile lor
Când în aer se avântă
Și se-adună într-un cor.
Șapte sunete vibrează
Și ne trec pe la ureche,
Se-mpletesc și-apoi creează
Melodii fără pereche.
Fiecare strălucește,
Dar ar vrea ca să ne spună
Că valoarea noastră crește
Când lucrăm toți împreună.
poezie de Octavian Cocoș (16 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre voce, poezii despre valoare, poezii despre urechi sau poezii despre aer
Triptic banal - I
Viens pleurer si mes vers ont pu te faire rire.
Viens rire s'ils t'ont fait pleurer.
(Tristan Corbiere)
Prin curtea pavată cu plăci de bazalt
Răsună grabiții pantofii de atlaz,
Răsună ca stropii de ploaie ce cad,
Ce cad din înaltul și negrul pervaz,
Ce cad din pervazul pătrat și înalt
Pe plăcile negre și verzi de bazalt.
Sunt singur...
Odaia-mi cu albii pereți
Îmi pare enormă cutie de brad
În care nebunul dresor de sticleți
Și-a-nchis favoritul...
Și pașii grabiți
Răsună prin curtea cu plăci de bazalt,
Răsună grabiții pantofii de atlaz
Pe plăcile negre și verzi de bazalt,
Răsună ca stropii de ploaie ce cad
Și cântă prin curtea cu plăci de bazalt
La fel cu-aripații nebuni cântăreți.
Și alba-mi cutie enormă de brad
Se clatină parcă de-atâtea cântări...
Ascult cum se urcă pantofii pe scări,
Se urcă spre mine
Alesul sunt eu
Și pașii se urcă,
Se urcă mereu
Spre cel din odaia cu albii pereți!...
............
Și nu mai sunt singur,
Și nu mai sunt eu.
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, III, nr. 12 (25 decembrie 1909)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre negru, poezii despre nebunie, poezii despre înălțime, poezii despre încălțăminte, poezii despre versuri, poezii despre verde, poezii despre poezie sau poezii despre ploaie
Fotbalistul
Trage tare, dă cu șpițul...
Și când dă, răsună șprițul!
distih de Constantin Păun (1996)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fotbal
Fotbalistul
Trage tare, da cu șpițul
Si când dă răsună șprițul!
distih de Constantin Păun din Cu ochii-n patru (1991), ,
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
TRECÂND TÂRZIU ÎN NOAPTE PE ALEEA TINEREȚII PAȘII ÎMI RĂSUNĂ
Trecând târziu în noapte pe aleea tinereții, pașii îmi răsună.
Sus pe cer, acum ca și atunci demult lucește aceiași blândă lună
Ce pare că mă urmărește ca o umbră și mă recunoaște
Că eu eram acela, care îi făceam din stele iubitei o cunună.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe, citate despre timp, citate despre stele, citate despre noapte sau citate despre iubire
Iarnă
răsună un gând
apune pe gene o clipă
pe strune de timp
se scurge o lume
mi's lacrimile reci
privirea absentă
tăcerea e lipsă
și viața povară
de-a pururi un gând
se scurge într-o clipă
trec zile, trec nopți
și focul arde în sobă
răsună în vale un tulnic
plecau ciobani pe munte
mioarele curg, a plecare
un câine latră în cale
plecat-am în lume
doar eu și un nume
cu aripi, pe mare
iar vântul răsună în zare
amurguri se trec
se sfarmă un gând
închid în privire
un timp, o durere
și lacrima curge
tăcută pe strune
apune un timp
de-a pururi în grabă
în palme duc nesfârșirea
izvoarele curg
se deschide o lume
în jur e trist și e iarnă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre oi, poezii despre câini, poezii despre zile, poezii despre văi, poezii despre vânt sau poezii despre viață
Glossă de îndoliere
Și noaptea ca un vis se lasă
Pe ale timpului poteci,
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Tu înger de lumină pleci.
Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Și eu sunt candelă aprinsă
Iar cerul plânge, așa i-e vrerea...
În casă e lumina stinsă.
Și noaptea ca un vis se lasă
Și frunze cad la tâmpla ta.
Mă-ntorc aici! Mereu, în viață,
Tu ai sperat că-ți vei vedea
Copila-n ceasul cel din urmă
Un sprijin, căci, când vei pleca
Să-ți fie calea mai ușoară...
Oh, iartă-mă, măicuța mea!
Pe ale timpului poteci,
Ades de dor răpusă,
Să mă revezi măicuță-ncerci,
Dar eu de gânduri dusă,
Adorm și te visez cum treci -
O umbră la fereastră,
Venind din somnul tău de veci,
Măicuță prea frumoasă.
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Din lumi îndepărtate,
Văd poza ta aici rămasă...
De dincolo de moarte,
Pică o lacrimă din cer
Și-un înger se revarsă
Precum o clipă de mister,
Măicuță, peste casă.
Tu înger de lumină pleci
Cu stelele deodată.
Ca tine, mamă,-n lume-s zeci...
Greșit-am? Tu mă iartă!
N-am fost cu tine când te-ai dus
Clepsidră ruptă-n două.
O boală cruntă te-a răpus...
Eu plâng cu stropi de rouă.
Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Și-n noapte-i mare jale,
Nu-ți mai simt, mamă, mângâierea,
Azi sufletul mă doare.
Suspin, dar totu-i în zadar,
Îți pun o lumânare,
Mormântu-i rece iar și iar...
Doar tu știi cum se moare.
Și eu sunt candelă aprinsă
Și lumea-i un pustiu,
Străină-s mamă și sunt tristă
Și-atâta-i de târziu!
Oh, îngenunchi în rugi de jar,
Dă timpul înapoi!
Îți las ofrande la altar...
Din ochi cad rugi de ploi...
Și cerul plânge, așa i-e vrerea,
Clopotnița răsună,
Răsună-n suflete durerea...
"Măicuță, noapte bună!"
De-acum veghezi tristețea mea
Și vântul suflă-a jale,
Măicuță dragă, vei pleca
Spre dincolo de zare.
În casă e lumina stinsă...
Te-așezi în palma mea
Și plângi și tu! Și tu ești tristă!
Singurătatea-i grea.
E cerul plub, e pleoapă cerul
Și doliul se revarsă
Pe cer măicuță... și în gând...
Tu nu mai ești acasă.
În casă e lumina stinsă
Și cerul plânge,-așa i-e vrerea
Și ceru-i candelă aprinsă,
Se-nfruptă cu lumini tăcerea.
Tu înger de lumină pleci...
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă
Pe ale timpului poteci
Și noaptea ca un vis se lasă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre noapte, poezii despre moarte sau poezii despre gânduri
Casa cu mușcate
Două odăi la geamuri cu mușcate
Icoana-n cap de pat și busuioc în cui
Trec zilele, în ceruri numărate
În viața ce ne poarta pe-a ei cărări hai-hui.
Și peste tot e mama ce veșnic robotește,
Sunt mâinile a casei nestemate,
În urma lor, tot locul strălucește
La zi ce se sfârșeste, o alta-i stă în spate.
Din zori până-n amurg în râset și hârjoană
Sunt pruncii rotofei ce-n jur îi fac lumină,
Pe lângă poala mamei ei cresc fără de teamă
Sunt parcă flori grijite de-o harnică albină.
Și-n timpul care curge, iubirea ei tot crește
E sufletul de mamă o pâine ce dospește.
poezie de Florica Iacob
Adăugat de Florica Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre râs, poezii despre pâine sau poezii despre promisiuni
La frizer
Frizerița mea cea brună,
Nu știu cu ce clănțănește;
Că și-n inimă-mi răsună...
Iar când plec, mă... bărbierește!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tuns sau epigrame despre bărbierit
Tuns scurt
Frizerița mea cea brună,
Nu știu cu ce clănțănește,
Că și-n inimă-mi răsună!
Iar când plec, mă bărbierește...
epigramă de Constantin Păun din Cu ochii-n patru (1991)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu sunt persoana perfectă
să-ți fie, oricât m-ai iubi,
oricât aș lăsa de la mine.
am câteva dependențe de;
nisipul din nara cămilei,
de cele două cocoașe
îngenuncheate să ducă
dinspre și înspre zidul de foc
doar psalmii Tăi,
sunt dependentă de piramide,
de zei și sori,
beduini, corturi,
de mări cuminți, de ape răzvrătite
în pumnul lor de ochi născut
din umbra unei nopți.
Doamne,
se micșorează drumul,
tot mai îngustă-mi este calea
pe care trec ușor
cum trece suflul unei pânze
peste ochi.
ți-am spus de-atâtea ori
cât sunt de imperfectă.
de ce să mă iubești?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre perfecțiune, poezii despre naștere, poezii despre imperfecțiune, poezii despre foc sau poezii despre apă
De-atâta zare
Urmele pașilor
Scriu memoriile.
haiku de Constantin Păun din Cristale hașurate (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre amintiri
Focuri de comori
Caii albi
Jucau în mlaștini
Rugini smulse din comori
De pe cer cădea o pânză
Iarbă ruptă dintre nori
Se frângea pământu-n două
De la pasărea ce ouă
De la gărgărița vie...
Se umflau purceii-n vie
Duduiau vinele frunții
Hăuind poteca, munții
Caii suri
Jucau în șea
Sus pe grindă lângă stea
Nimeni nu dormea în pace...
Broasca râde-n carapace
Și pe-această formă vie
Se întinde o câmpie...
Curge cerul, mă-nspăimânt
Se coboară pe pământ
Ca o volbură, o oază!
Roua frunții scânteiază
Sare ruptă să devie
Un măcel de bucurie
Că-n acest tăiș de sapă
Astăzi sunt un ster de apă!
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre păsări, poezii despre prezent, poezii despre pace, poezii despre oaze, poezii despre nori, poezii despre munți sau poezii despre comori
Una, două...
De-ar crește totul una... două,
Nici nu mai știi a cui e vina....
Păi; cum s-ar descurca găina,
Când ar urca, ca să se... ouă?....
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vinovăție, epigrame despre găini sau epigrame despre creștere
Auzi iubito cum răsună
Auzi iubito cum răsună
Pașii mei sub clar de lună
Prin orașul părăsit de tine
Între catrene și terține
Și numai stoluri de egrete
De pe aripi scutură regrete
În liniștea din orele târzii
Surprinsă de melancolii
Îmi amintesc sau mi se pare
Cum așteptam corăbii de pe mare
Să ne-aducă-n luna lui Prier
Bumbac, nucșoară și piper?
În jurul meu prea mult albastru
În care-not ca un sihastru
În ochii tăi și în azur
Și-n toată lumea dimprejur:
Un matelot fără noroc
Bătut de vânt din loc în loc
Prin aerul înfiorat de pâslă
Prins de furtuni numai cu-o vâslă
poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre oraș, poezii despre ochi, poezii despre noroc, poezii despre melancolie sau poezii despre marină
Armă eficace
Strigă-o voce mânioasă
De răsună frigiderul:
- Dacă vii târziu acasă,
Pun în priză cartierul!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre voce sau epigrame despre acasă
Lumina cuvintelor
prin munți de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină
tăcerile se pierd printre abecedare
melancolia sîngelui pătrunde-n albumină.
pe clape de pian pășește-o înserare
și fluturi se îmbată cu rouă din stamină
prin munți de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină.
pe aripi de iubire trasalt cu fremătare
mă simt nimfa nopții cu stele în mână
vorbesc cu luceferi sublimă consolare
energia cuvintelor moartea o amână.
prin munți de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre stele sau poezii despre pian
Moment de pietate
un univers de gânduri manageriez
am mâncat lumină că să fiu lumină
întunericul din oase îl repudiez
liniște blândețe cresc în albumină.
primăvara solară pe-al iubirii arcuș
cântă de răsună văile și munții
perle de rouă am strâns în căuș
le presar pioasă pe cutele frunții.
viața-i doar o clipă din eternitate
dar am încununat-o cu aură stelară
cu monumentul dragostei - o imensitate
vor rămâne lumii o zestre populară.
se apropie sfârșitul mă rog cu pietate
să fie moartea lină blândă spectaculară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sfârșit, poezii despre primăvară, poezii despre perle sau poezii despre mâncare
Sonetul cântecelor ploii
Cântecele ploii încă mai răsună
în adânc de pietre ce s-au risipit
peste lutul aspru dintr-o văgăună
care nu cunoaște zori sau asfințit.
Slabele ecouri, ca de liturghie,
poartă-n ele nume-n timpul de apoi,
care le promite, întru veșnicie,
limpezimea rece-a apelor din ploi.
Viața le privește, îmbrăcată-n verde,
urcă pe o stâncă, trece prin eter,
uită răsăritul și-n amurg se pierde,
fără să-și regrete timpul efemer.
Din adânc de pietre, într-o văgăună,
cântecele ploii încă mai răsună.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut sau poezii despre cunoaștere