Ne cheamă timpul
Ne cheamă timpul - ardere imensă...
Tiranul care taie prin destin,
Cu platoșă
Și pavăză mai densă,
Ca patima,
Ce freamătă-n rubin...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă...
poezie celebră de Nicolae Labiș din Versuri șoptite pentru prietenul său Aurel Covaci la Spitalul de Urgență înaintea morții poetului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leagăn de iubire
Alint de lumină
Și pace divină
Chemare spre astre
Când păsări albastre,
Cu ochi de rubin,
Cu trilul sublim,
În leagăn de sângeri,
Ne poartă spre îngeri.
Poteci de lumină
Pe mantia plină
De roze și taină,
Ne cheamă, ne cheamă...
Dansăm în iubire
Cuvânt din pslatire.
Ne poartă visare,
Prin vraja de floare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patima izvoarelor
Ca umbra lunii
în caierul nopții scânteiază,
acolo, vreascuri frânte,
de copita unei căprioare...
Timpul a dat cu osârdă,
curățenia neprihănitului altar...
viu, Rege neîncoronat al pădurii,
a cărei ofrandă se dăruie,
la stingerea licărului din pupile...
Aici, în căldarea lui Satan,
setoase stele alunecătoare,
prin oglinzile izvorului
Își potolesc setea
Și-și vând,
Licărul miraculos al fluidului...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă cheamă câmpul
Mă cheamă câmpul,
cuvintele ard în cormană,
stelele sar pe obadă,
ca din trecerea mea pe un dig...
Mă cheamă câmpul,
pe coala albă de zăpadă,
dar bat vânturi
din patru anotimpuri,
în etuva memoriei!
Sămânța fulgeră în traistă
și cu degetele resfirate,
dau să semăn
rodul bogat în primăvara ploioasă,
Mă cheamă câmpul
și trebuie să semăn cuvinte...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-i ardere. Fără ardere de sine, nu poți lumina.
aforism de Cornel Stelian Popa (22 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Gheorghe, Gheorghe!
Gheorghe a avut noroc,
Fiindcă l-a căzut pe Boc;
Gheorge-l cheamă, Gheorghe-l pică
Și-acum Gheorghe se ridică.
epigramă de Vasile Iușan din Postelectorale (2010)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudini... (odă Limbii Române)
Prin care ceruri-nalte umbli,
Prin care zări te porți in vânt,
Și pentru care lumi incerte
Ești intrebare și cuvânt?
Prin care vis curat alergi,
Prin care anotimp pribeag,
Și pentru care munți de vină
Ești poarta Cerului cel drag?
Prin care clipe din amurg,
Prin care stele luminate,
Și pentru care ev demiurg
Ești timpul ce la poartă bate?
Prin care vieți de-amărăciune,
Prin care vetre-n care ard,
Și pentru care sărbători uitate
Ești steaua ce atârnă-n brad?
Prin care vis de glorii mute,
Prin care soartă ți-e pieirea,
Și pentru care albe file
Iți este scrisă nemurirea?
poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (5 august 2014)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Dor de viață
Am ieșit astăzi la rampă
Cu un gând tivit la lampă,
Cu stropi reci de ploaie-n iarnă
Si- o iubire care cheamă.
Cheamă primăvara-n mine
Ca zborul unei albine
Cheamă ochii tai căprui
Zi frumoasă să imi spui
Si-n chemarea ei ascunde
Dor de viață, dor de munte
Dor de ziua care vine,
Dor fără melancolie.
Si-am plecat râzând prin ploaie,
Am in inimă văpaie
Violetă -i zarea toată
Noaptea pleacă intunecată.
Pasul meu nu se oprește,
Peste valul vremii trece,
Dor de viață cât cuprinde,
Timpul merge inainte.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
definiție aforistică de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Eu cânt stelelor cu patima unui greiere care se închină bobului de rouă!
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
NUME: NU DEGEABA ÎL CHEAMĂ... (S-Ș)
Nu degeaba îl cheamă Săracu: n-are nici după ce să bea apă.
Nu degeaba îl cheamă Slutu: e urât cu draci.
Nu degeaba îl cheamă Soare: este un om cald.
Nu degeaba o cheamă Sofia: este o femeie înțeleaptă.
Nu degeaba îl cheamă Solomon: este un om înțeleapt.
Nu degeaba îl cheamă Spânu: e un om al dracu'.
Nu degeaba îl cheamă Strâmbu: este un om strâmb.
Nu degeaba îl cheamă Sucitu: este un om sucit.
Nu degeaba îl cheamă Șarpe: este un om viclean și periculos ca un șarpe.
Nu degeaba îl cheamă Șovăilă: este un om șovăitor.
Nu degeaba îl cheamă Șugubete: este un om șugubăț.
Nu degeaba îl cheamă Șutilă: se ocupă cu șutitul.
Nu degeaba îl cheamă Șuț: este hoț de buzunare.
George Budoi în Nume: nu degeaba îl cheamă... (5 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Materia poantei
Cu ea e o poveste
Ilogică, bizară:
Cu cât mai densă este
Cu-atâta e mai rară.
epigramă de Gheorghe Belei din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turn
Donjomul zigurat tresaltă-n fală
Cu-artileriști, bombarde, pe creneluri
Revigorând vetustele răzbeluri
Cu proiectile cât de portocală!
Au ruginit muschetele-n rasteluri -
Caducă-i faima lor medievală!
Armura cavalerilor stă goală!
Scrumite-s vestejitele drapeluri!
Evocator, privirile mi-ntrun
Către tiranul, taciturnul Turn!
Ochioase guri de foc ies din făgașe,
Țintindu-mă-n privirea ucigașe!
Străvechiul Turn e-un monument de moarte
Stâlp Stăpânirii - pavăză lui Marte!
sonet epigramatic de Tudor George din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenie pierdută
Din ziua-n care, cel mai bun amic,
S-a îmbătat cu tulburel în cramă,
Spunând apoi că sunt avar, mojic...
Am și uitat cum îl mai cheamă.
epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din Rebus Bis (aprilie 2003)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă numită destin
Și iar intră iarna-n vigoare,
O lege cu cvorum divin,
Se-așterne pe jos o splendoare
De cioburi de stele carmin.
Pe cerul turcoaz mai apare
Un soare-mbrăcat în satin
Cu pletele roz tot mai rare.
Și nas purpuriu de la vin.
Pun caii de foc la caleașcă,
Cu ochii sclipind argintiu;
Iubito, mai pune o ceașcă
De vise, cu tine, târziu!
Speranța mai poate să crească
În iarna numită destin,
Iubirea e mană cerească
În trupuri cu suflet rubin.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cunoașterea de sine
Se scurge timpu-n legea lui firească,
îl resinmțim în cugete din plin
de cum în noi începe să se nască
cunoaștere de sine și destin.
Sădește-adânc în conștiința noastră,
prin nesfârșite clipe care curg,
trăiri adânci ce ne vor fi fereastră
pentru-a privi în urmă din amurg.
Și uneori amurgul ni se pare
doar un prolog la noul început,
prefigurat spre lumea viitoare
urmând cărări știute din trecut.
Înaintăm având în noi credință
că falnica zidire ce-am primit,
de unică-irepetabilă ființă,
e concepută fără de sfârșit.
În drumul nostru descifrăm prezentul
ori tainele trecutului apus
și-adăugăm noi legi la fundamentul
dorit în viitorul presupus.
Și ne gândim, în fiecare clipă,
cum să urcăm în falnicul destin
doar genele care prin noi ridică
noi începuturi pentru cei ce vin.
Prezent acum și conștient de sine,
tu, cel ales din toamna tuturor,
vei retrăi, prin timpul care vine,
un alt apus în veacul viitor.
Și veac de veac trecut vei fi prin vreme
prin succedenți care din urmă vin,
în drumul lor mereu or să te cheme
să fii temei pentru un nou destin.
poezie din Cunoașterea de sine, Ed. ePublshers, București, 2017
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
NUME: NU DEGEABA ÎL CHEAMĂ... (T-Z)
Nu degeaba îl cheamă Taină: este un om plin de taine.
Nu degeaba îl cheamă Tăcutu: este un om tăcut.
Nu degeaba îl cheamă Tânjală: se lasă mereu pe tânjală.
Nu degeaba îl cheamă Toma: e greu de convins.
Nu degeaba îl cheamă Traistă: e neam de traistă.
Nu degeaba o cheamă Tufă: e tufă.
Nu degeaba îl cheamă Urâtu: este un bărbat urât.
Nu degeaba îl cheamă Uriașu: este uriaș.
Nu degeaba îl cheamă Văcaru: este văcar.
Nu degeaba îl cheamă Vicleanu: este un om viclean.
Nu degeaba îl cheamă Viteazu: este un om viteaz.
Nu degeaba îl cheamă Voinicu: este un om voinic.
Nu degeaba îl cheamă Vrăjmașu: este un om vrăjmășos.
Nu degeaba o cheamă Vulpe: este o femeie șireată ca o vulpe.
Nu degeaba îl cheamă Zgârcitu: este atât de zgârcit, încât își mănâncă de sub unghii.
George Budoi în Nume: nu degeaba îl cheamă... (5 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Valoare adăugată
Două diamante și-un rubin
Sclipesc pe mâna ei atât de dragă
El le privește azi cu ochi străin
Cu toate că le-admiră o lume-ntreagă.
Două diamante și-un rubin
Tăiate cu migală, încetinel
Și șlefuite-apoi câte puțin
Ca să stea bine pe un mic inel.
Două diamante și-un rubin
Ca ochii ei și gura-i roșu-aprins
Ce parcă plâng și scot câte-un suspin
Dup-o iubire ce cândva s-a stins.
Două diamante și-un rubin
Acum valoarea lor mai mare este,
Fiindcă în peisajul citadin
Nu doar sclipesc, ci au și o poveste.
poezie de Octavian Cocoș (9 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prostia e mai puțin densă decât inteligența. De aceea e tot timpul deasupra.
aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 7 comentarii până acum.Textul original este scris în limba română.Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, italiană și arabă.
Ideea îmi creștea
într-un ungher îndepărtat al minții
de câteva săptămâni bune
ca o tumoră mică și densă
a venit momentul să comit
o altă crimă perfectă
de fiecare dată când aveam puterea
s-o analizez o găseam mai mare
mai densă mai periculoasă
o să pară un accident
fără martori pe un drum
de munte cu păduri pe ambele părți
voi conduce un maybach
ultima achiziție stă în garaj
așteaptă să comită o nesăbuită
va fi un rău făcut la timpul potrivit
va fi un rău mai mic
mă gândesc să-mi iau pistolul
bătrânul meu walther p38
îmi dă siguranță când îl țin
în apropierea corpului
va fi creionul meu care va schița
cu litere de tipar: crimă perfectă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!