Iubirile din sufletul copilăriei mele sunt tăcute și au arome de măr mălăieț și gutuie înecăcioasă!
citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În cărțile noastre ne vedem sufletul fragil arzând la flacăra realității, ne zidim sufletele în biserici de cuvinte!
citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arome de... afară
U. E. a intrat în noi,
Ne-a luat pe sus cu valul,
Ies băieții la război,
Le miroase cașcavalul.
epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții sunt sfere frumoase rostogolite de zei pe Câmpiile Elizee!
citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arome peste amintiri
Iubirile mele au cântec interior
n-au corzi vocale,
dar au taine ascunse
în care sălășluiesc frumos.
Trăirile lor topesc orice obstacol
și nu se sfârșesc,
se zidesc în piatră și se înconjoară
de cetățile înalte ale sufletului,
trec peste pod apele învolburate
și ajung în ținutul fermecat.
Nu se lasă niciodată furate
de iernile lungi cu nopți friguroase,
doar salcâmii și teii înfloriți
risipesc arome peste amintiri
ca un dar de neuitat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada reîntoarcerii în copilărie
iubite,
vom avea bani de caleașcă
și ne vom înhăma la ea cai înaripați
să retrăim copilăria pierdută
să ne prindă copilăria laolaltă,
cred că acum ni se-ndemână
să retrăim frumos
și să schimbăm imposibilul
în posibil
doar inima trebuie să ne urmeze,
să cânte și să danseze gavota,
să nu ni se-mpietrească.
(vom vorbi doar în limba poezească
și în limba gândurilor noastre)
o să ne simtă doar copiii
că vorbim aceeași limbă a copilăriei,
ba, chiar, vom vorbi aceeași limbă
acasă și pe oriunde,
o să ne deschidă morții noștri
ușa grea a copilăriei
să ne sărute pe frunte.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicio mare întâlnire nu e o-ntâmplare, chiar dacă marginile lumii sunt nedefinite!
citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Sunt frumoase complicitățile spiritului zămislesc noi peisaje sufletești sau noi capodopere, cine știe?!
citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia este lacrima sufletului rostuită prin cuvintele care ne mișcă sufletul, este o căutare de negăsire a îndrăgostitului la barierele necunoscutului și cunoscutului, este scrierea fantomatică care spune cum sunt făcute curcubeele și de ce dispar ele după ploaia de lacrimi.
citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezmărginire
doar marea copilăriei mele îmi știa taina inimii prăvălită-n jarul scrumbiilor,
taină, ascunsă după niște ochi himerici
- ochii nenorocului-
prin care treceau pescari cu harpoane imaginare
întinzând năvoade dorului de imensități albastre,
doar sămânța spaimei încolțită-n scoica tristă
pregătită s-o smulgă afluxul morții
după durerea expulzării perlei magice,
mi-era prietenă în această dezmărginire...
din când în când, mareea neagră căra câte un înecat
smuls din brațele cotropitoare ale iubirii,
plecat să rătăcească cu meteorii...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vid ce pustia spațiul, sufletul
îl iubeam, da, îl iubeam!
pasiunea pentru el era legată
de insomniile mele,
de nervii mei incandescenți,
întinși să plesnească sinapsele,
pofta de a plânge dintr-o fericire insuportabilă.
toate au fost înlocuite de acreală,
de zbucium, de scepticism și de anxietate.
(pe scurt, o scădere a temperaturii lăuntrice),
căci dacă era să rămân în starea aceea de ebuliție,
de mult mi-aș fi ieșit din minți
și mi-aș fi zburat creierii.
am citit enorm toată viața,
am citit ca un fel de dezertare,
ca un fel de răzbunare a omului din carapace.
am vrut să intru în tratate de filosofie,
să intru în viziunea altora
era o fugă, în cărți,
era o fugă de iubire
un fel de moarte,
un fel de scăpare de sine.
în lipsa lui, aș fi murit de urât,
un urâtul ce mă topea pe picioare.
urâtul mă cuprindea iarăși,
acel urât pe care l-am cunoscut
în unele duminici ale copilăriei,
care apoi mi-a devastat adolescența,
un vid ce-mi pustia spațiul, sufletul
în mine melancolia curgea valuri, valuri
nu mai puteam suporta lumea ca lume.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă am existat, înseamnă că te-am iubit
sap înlăuntrul meu
să aflu izvorul binelui și răului
sap neîncetat să aflu izvorul conștiinței mele
în singurătate -mi se desfată sufletul însetatul
fiindcă adâncă mi-e inima,
mină de aur neexploatată,
sap să ajung la frumusețea cea dintâi zidită,
la chipul lui Dumnezeu,
ascuns înlăuntrul meu,
ferit de patimi și neliniști,
ferit să devină ogor neroditor
sufletul meu nu obosește în silința sa
sunt un zâmbet al lui Dumnezeu după creație
sunt o lacrimă a iubirii fără de moarte
jumătatea unui întreg indestructibil,
sunt un vis al copilului
ce am fost și nu voi mai fi
o rugăciune a mamei ce nu voi mai fi
am fost și eu, odată, copilul iubit al lui Dumnezeu...
am fost stea în marea galaxie...
aș putea lumina pustiul...
aș putea să luminez în Sahara...
aș putea lumina tăcerea...
dacă am existat, înseamnă că te-am iubit...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre iubirile mele...
Știi ieri aș fi vrut să-ți povestesc
despre iubirile mele,
dar cred că timpul
nu ne-ar ajunge.
Ar trebui să prefacem
secundele în minute
minutele în ore
orele în zile
zilele în luni
lunile în ani...
Despre iubirile mele nu pot spune
totuși prea multe...
poate ar trebui tu să le descoperi
începutul și sfârșitul,
tristețile și bucuriile,
uitările și aducerile aminte...
Ai putea să le cauți mâinile,
degetele, genunchii, gura,
ochii, părul chiar amintirile.
Să zâmbesc?
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirile mele
Am iubit pe lumea asta
Numai munca și nevasta;
Munca, fără bani puțini,
Și nevasta din vecini.
epigramă de Ștefan Lipca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acalmie
Tăcute sunt clipele azi.
Mor fără întârziere...
Un neant infantil și schilod
încearcă să le trezească din leșin
plângând deasupra lor.
Prea multe cadavre azi...
nu mai sunt lacrimi în rezervă...
Neantul începe să cânte.
Va cânta până-i vor rugini coardele
și atunci n-are decât să tacă...
Tăcere-infinit de reculegere
în memoria clipelor moarte.
Tăcute sunt clipele azi...
Tăcute ca ieri...
Tăcute ca mine...
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
galben de toamnă
câteva gutuie
în sacoșa mamei
haiku de Mariana Babiuc Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate iubirile mele sunt doar re-editări ale primei mele iubiri.
citat din Pramatha Chaudhuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum noi ne ascundem în emisfera nordică
Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focuri din toamne
se învrăjbesc limbile ruginii, iubite
ale focurilor din toamnele vieții noastre
viața e o călătorie prin sufletul nostru
cu halte în care ispitim visul,
sau, dimpotrivă, îl alungăm,
continuând să ne târâm zborurile
prin prăpăstiile contingenței.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne așezăm mai bine în lumea plăsmuită și să povestim... câte petrecute și câte vom mai petrece încă... cât vom sta sub soare sau sub raza lunii... perlată... despre toate câte sunt și câte nu cunoaștem că sunt...!
citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirile nu mai sunt
liniile cuvântului se instalează în mine
precum pasărea-n cuib
nu mai sunt iubirile cum erau
nici oameni nu mai sunt
corăbiile sau prins în furtuna sângelui
și noi ne înecăm încet-încet
mi-am prins degetele în clești
acum trag unghiile se rup
rămâne doar carne și un veșnic vierme
ce roade
iubirile nu mai sunt cum erau
iubirile nu mai sunt deloc
s-au stins odată cu degetele care
rămase fără unghii și carne
se mai țin de corp printr-o singură viță vie
poezie de Cezar C. Viziniuck din Luceafărul (30 martie 2016)
Adăugat de Laura Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!