Migraţia română

În legiunea străină
Au plecat românii toţi,
Iar străinii vor să vină,
Să ne fie... patri-hoţi!

poezie de Constantin Enescu (9 august 2014)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne compătimesc irozii...

Românii, ca toţi nerozii,
Se-nvârtesc... în jurul cozii...

distih de Constantin Enescu (2 octombrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţie sigură

Să frecventeze puştii şcoala,
O spun românii şi străinii,
Ar trebui, lăsând sfiala,
Să vină profele... în mini!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezordinea nu însemnează conflictul nostru cu străinii, ci însemnează conflictul nostru cu statul. Ori, străinii aici vor să ne împingă: în permanent conflict cu statul. Deoarece statul fiind mai puternic, noi, atraşi sau împinşi în luptă cu statul, vom fi măcinaţi, iar ei vor rămâne mai departe ca nişte privitori imparţiali.

citat celebru din Corneliu Zelea Codreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândire euforică

E plecat de la "opincă"
Şi consumă... doar palincă,
Iar cànd "trage" pe răzor,
Se dă mare... revizor...
Ca "ofrandă" el doreşte
Să aibă "balta"... mult peşte...

hexagramă de Constantin Enescu (16 noiembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii folosesc orice prilej să se închine şi să petreacă

Toţi românii beau, petrec,
Se închină, lasă sec.
Şi de nu-i Crăciun sau Paşte,
Fac ei rost de nişte moaşte.

epigramă de Constantin Voinescu
Adăugat de Constantin Voinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii o vor duce bine, ca popor, doar când vor accepta să se educe!

aforism de Constantin Pavel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au talente toţi românii

Au talente toţi românii, vrem să ştie marea lume
Că-n trecutul nost am fost mândri de al nostru nume,
Cei săraci au purtat durda împotriva celor răi,
Celor ce-au ştiut să fie chiar proprii lor Dumnezei.

Acum stăm cu junghiu-n coaste, la cheremul dureros,
Al partidelor măreţe ce ne rod până la os,
Tinerii-şi plâng crunta soartă pe scena vieţii lor,
Nu mai ştiu care li-i ţara, care este-al lor popor.

Cei bolnavi ţin crucea-n mână gata s-o pună pe piept,
Cei bătrâni se-neacă-n lacrimi, pentru ei ce e corect?
Râd de noi parlamentarii, au bănet pe îndesate,
Vor să aibă luxul lumii, vacanţe pe săturate.

Au talente toţi românii, un' li-i bine-i ţara lor,
Totuşi îşi doresc să fie linişte-n acest popor,
Salut gestul unui tânăr care-a spus o vorbă mică:
Creştem şi, trebuie musai, de noi să le fie frică!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Lupta" celor de sus

Grijulii cu toţi românii
Victor, pentru preţul pâinii,
Iar Traian de ceva vreme
Să "doboare" trei antene.

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul

În războiul comic
Gluma e regină
Cu efect atomic,
Râsul e de vină!

epigramă de Constantin Enescu (11 ianuarie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te apropii tăcut

Te apropii tăcut, cu capul plecat,
căutând dezlegarea-n braţele Sale,
căci timpul s-a scurs într-un fir despicat,
suspine şi zâmbete sentimentale.

Te-apleci cu pleoapele pline de vină,
la Icoana ce astăzi nu îţi răspunde,
atât de-aproape şi-ţi pare străină,
doar glasul din suflet, Ea nu şi-l ascunde:

- "E gol idealul ce-ai vrut să-l urmezi,
în sângele tău doar dorinţa şi vinul,
iar dragostea mea poţi s-o simţi şi s-o vezi,
mângaiere-ţi schimbă de-ndată destinul."

Asculţi cu regrete şi capul plecat,
cu gândul căit ce se zbate în vină,
căci poţi, decăzând, să te simţi împăcat,
şi beznă în suflet, să-ţi pară lumină!

poezie de Mihail Janto
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandru: Fie ca toţi cei ce au să vină în urma noastră, să ştie că titanii au fost aici odat', când vor vedea acest altar.

replică din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii vor emigra în valuri

Cu Veorica Dăncilă preşedinte,
cine în această ţară o să mai aibă minte?
Românii vor emigra în valuri.
Vor fugi cu tot cu neamuri.
Vom ajunge un stat de asistaţi sociali.
Ce nu muncesc, dar vor doar bani.
De veţi vota aşa, veţi plânge neîncetat 5 ani.
Cu un aşa preşedinte, vor fi premiaţi toţi agramaţii.
Vom fi mai săraci mintal, dar însă plini de obligaţii.
Vor câştiga doar cei ce sunt pe combinaţii.
Totuşi sunt unii ce o vor duce bine.
Acei politicieni speciali, cu secretare şi concubine.
Ce de 30 de ani încoace, au reuşit să ne dezbine.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea de-acum

Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger –
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieţii noastre, norii.

Păduri şi ape şi câmpii... Şi munţi,
Gonind prin noi sălbatici şi desculţi.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata şi pe mama...

Văd cum se roagă pentru ţara lor
Şi ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uşi închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toţi românii.

Cu aur pâlpâind peste câmpie
E ţara noastră – Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.

În vocea ţării clopote răsună
Şi cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Şi-i smulg iubirea dintre rădăcini.

Din seva ei de stele şi candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port şi din credinţă înfruptaţi,
În ţara noastră ne-au făcut argaţi.

Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Şi de strămoşi, străini şi prea departe.
Ne ninge cerul sânge şi pedeapsă
Că n-am ştiut să ne păstrăm acasă.

Suntem săraci şi slabi... am constatat.
Din ţara noastră mulţi ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În ţara noastră este plâns şi noapte.

Şi plânge-n noi această ţărişoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Şi-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieţii, norii.

Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toţi românii iar în ţară
Şi dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.

Uniţi în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Şi toţi românii se adună-n cerc
Şi libertatea iarăşi o petrec.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea de-acum

Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger –
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieţii noastre, norii.

Păduri şi ape şi câmpii... Şi munţi,
Gonind prin noi sălbatici şi desculţi.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata şi pe mama...

Văd cum se roagă pentru ţara lor
Şi ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uşi închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toţi românii.

Cu aur pâlpâind peste câmpie
E ţara noastră – Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.

În vocea ţării clopote răsună
Şi cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Şi-i smulg iubirea dintre rădăcini.

Din seva ei de stele şi candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port şi din credinţă înfruptaţi,
În ţara noastră ne-au făcut argaţi.

Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Şi de strămoşi, străini şi prea departe.
Ne ninge cerul sânge şi pedeapsă
Că n-am ştiut să ne păstrăm acasă.

Suntem săraci şi slabi... am constatat.
Din ţara noastră mulţi ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În ţara noastră este plâns şi noapte.

Şi plânge-n noi această ţărişoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Şi-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieţii, norii.

Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toţi românii iar în ţară
Şi dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.

Uniţi în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Şi toţi românii se adună-n cerc
Şi libertatea iarăşi o petrec.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi românii astăzi spun
Că trăim un timp nebun
Şi că... Epoca de Aur
A plecat cu al său Faur.

catren de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscul salmavarului

A muncit ca un hamal
Ca să o scoată la mal;
Dar până să îşi revină,
Salvamarul... e de vină...

epigramă de Constantin Enescu (14 septembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri şerpuite

Pe două cărări
A plecat acasă
Şi-a dormit prin gări...
Ce viaţă... aleasă...

epigramă de Constantin Enescu (8 noiembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se întorc românii! Frica i-a chemat
Vor să moară-n ţara lor, cum Domnul a lăsat...
Sunt străini de ţară, de neam şi pământ,
Au plecat străini în lume, ţara şi-au vândut.

Şi-au lăsat copiii, lacrimi şi suspine,
Au plecat românii noştri, oh, în ţări străine.
Au uitat biserici, ţarină şi casă,
Au crezut că-n depărtare viaţa e frumoasă.

Nu mai îngenunche, rugile-n zadar,
Le rostesc în gânduri. Pâine - gust amar,
Le-au murit părinţii, satul e pustiu,
Cerul ţării plin de lacrimi, trist şi cenuşiu...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine fu la bac?

Fură mama, fură tata,
Fură baiatul şi fata;
Părinţii au luat "caimacul",
Iar copiii vor doar... bacul...

epigramă de Constantin Enescu (1 iulie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitocanul

Furios de-orice pricină,
Tot pe alţii el dà vină...
Adevărul să nu-l "prindă",
Nu se uită... în oglindă...

epigramă de Constantin Enescu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!