Poemul frunzei
Mai lasă-mă o clipă
să te mângâi
frunză căzută pe cărare
frumusețea ta,
o port cu mine
din timpul pomului în floare
simt emoția nestăvilită
alin durerea
cu o rugă fierbinte
ce urcă în zboruri neștiute
vei renaște-n primăvară
în muguri de speranțe
și flori de giuvaer
m-ai dezbrăcat de verdele privirii
când focul iubirii ardea
apoi te-ai transformat
în galben zâmbitor
vântul oftează
în lunga dezmierdare
sub muzica suavă
pe foaia toamnei
aștern cu gânduri simple
poemul pentru tine...
frunză pierdută,
între pământ și cer.
poezie de Maria Ciobotariu (8 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Citate similare
O frunză căzută jos
O frunză căzută jos
nu mai urcă unde a fost.
O frunză căzută-n vale,
vântul o poartă pe cale.
O frunză căzută jos
nu mai este de folos.
Este galbenă ca ceara,
nu mai e verde ca vara.
La frunza căzută jos
drumul e anevoios.
I se pare mult prea mare
și în zbor, și pe cărare.
Odată căzută jos
din drum nu s-a mai întors.
Pe creangă n-a mai urcat
fiindcă pomul a înghețat.
Căzută-n mijloc de drum
îngheață și ea acum.
Iarna peste ea coboară,
sortită e ca să moară.
Peste ea zăpadă cerne,
eternitatea se așterne.
poezie de Dumitru Delcă (11 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Eu sunt vântul
Eu sunt vântul, tu ești frunza
Ce-a picat în calea mea,
Și acum te port pe brațe,
De-ai fi frunză, de-ai fi stea.
Ochii tăi vărsară lacrimi
Când tu te-ai desprins de ram,
Că citeam în ei tristețea,
Apoi și eu mă întristam.
Sub aripa-mi ocrotitoare
Am să te pastrez mereu,
Că-n loc de frunză, eu văd floare
Și-i pe placul sufletului meu.
Dar, curând vei înflori
Și voi simți mireasma ta,
Atunci... Eu te-așez la rever
Ca să rămâi pe veci a mea.
Vreau să văd pe chipul tău
Un răsărit de soare
Și-un zâmbet cald, fermecător,
Nu frunză strivită sub picioare.
Nici focul n-are să te-atingă,
Nici ploaia de blesteme,
Că voi face din foc stele
Și din ploaie crizanteme.
Eu sunt vântul, tu ești floarea
Și-am pornit sa te găsesc...
După mireasma ta amețitoare
Ce mă-ndeamnă să te iubesc.
de Gheorghe Deniștean
(Denygigi)12.11.2017
poezie de Gheorghe Deniștean (12 noiembrie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și... nimic nu poate fi
Între mine, între tine
Nu-i nimic ce ar putea
Să aprindă licărire,
Să privească ochi de stea.
Între tine, între mine
Gol pustiul surâdea,
Se-neca speranța vie
Cerului ce ne veghea.
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Depărtare e de-un veac,
Ca-ntre noapte și lumină,
Între verde și uscat.
Nu e nimeni ce-ar visa,
Să unească două fire
De tristețe-n iarnă grea
Pe un pisc frumos de lună!
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Nu-i nimic, ce-ar încerca
Să aprindă o lumină,
Să ne bucurăm de ea.
Nu e timpul și nici locul,
Și nici clipe de răgaz,
Tristă-i ziua, crud e focul,
Pal e roșul pe obraz!
Bate Între mine, între noi
vântul și plâng ploi!
La ce bun aceste toate
Când speranțele ne mor,
Când plecat-a tot înaltul
Pe o frunză, pe un nor?
Între mine, între noi
Nu-i nici noapte, nu-i nici zi,
Curg doar lacrime șuvoi
Și... nimic nu poate fi.
Între mine, între noi
Bate vântul, toarnă ploi!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condamnare la primăvară
Mă judecă, natură, când muguri odrăslesc
Și adu martori drepți, clemență îți cerșesc!
Mă judecă natură la ceasul primăverii;
Si dă sentință dreaptă, e timpul reînvierii!
M-ai condamnat la moarte în toamna colorată
M-ai aruncat în beci, în iarna înghețată
Te rog mai fă-mi chemare, mai cer înc-un recurs;
Simt picul ăst de viață, prin mâini cum mi s-a scurs.
Citește-mi condamnarea să-mi fie martor vântul
Pădurea, lăstărișul, câmpia, dealul, crângul
Împușcă-mă cu muguri, cu alb de ghiocei
Și gâtul să mi-l tai, cu toporașii tăi.
Aprinde o narcisă, așază-mi-o în mână
Să-mi fie bocitoare o floare de zambilă
Tămâie-mă cu aer de flori de primăvară
Și dăruie-mi speranța să mai trăiesc o vară.
poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Mi-e dor de tine frunză verde
Din primăvara ce s-a dus,
Mi-e dor de tine și se vede
Că-s ofilită spre apus.
Mi-e dor de tine frunză verde
Și de mai crede doar puțin,
Ai înverzi în iarna unde
Eu am albit și-am părul lin!
Te rog, revino frunză verde,
Ajută-mă să fiu copil
Și te-oi uda cu apă rece
Și ți-oi cânta un vesel tril!
E toamna mea în multe ape
Și-s în noroiul ăstei vieți,
Te rog, revino frunză verde,
Ridică-mi mările de poți!
Mi-e dor de tine frunză verde,
De primăvara mea cu flori,
Aș vrea să vii și nu mă pierde
În tainicele tale zări!
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PIERDUT PRINTRE FRUNZELE TOAMNEI
Amintiri de nisip
îmi curg
printre
degete
Clipă
după
clipă
frunză
după
frunză
Brusc un tablou
mă izbește
de
perete
Alo
ce cauți
în
toamna asta
poete
Costel Zăgan, POEMUL DE LA MIEZUL NOPȚII
Costel Zăgan în poemul de la miezul nopții (27 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Două distanțe de o frunză
Când nu vrei să vorbești cu nimeni
Când ți se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găsești în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.
Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.
Când nu ai nimic de spus și vrei să taci
Rotește-ți inima către mine
Să zac la umbra ei.
Tu să calci dumnezeiește
Pentru un sărut
Urcându-ți buzele pe ochii mei.
Scrie-mi când
Două distanțe de o frunză
Ne despart privirile.
Altfel tot largul lumii mi se pare a fi cenușă
Fără tine.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două distanțe de o frunză
Când nu vrei să vorbești cu nimeni
Când ți se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găsești în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.
Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.
Când nu ai nimic de spus și vrei să taci
Rotește-ți inima către mine
Să zac la umbra ei.
Tu să calci dumnezeiește
Pentru un sărut
Urcându-ți buzele pe ochii mei.
Scrie-mi când
Două distanțe de o frunză
Ne despart privirile.
Altfel tot largul lumii mi se pare a fi cenușă
Fără tine.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anotimpuri...
Aștern pe foaia albă
cuvintele ce curg ca un izvor
cu ape limpezi
și dor nemăsurat
din frământările nopții
timpul aleargă...
prin lumini și umbre
scăntei din raiul vieții
o lacrimă uitată cade
înflorind în roua dimineții
s-au scuturat de floare pomii
de vise albe-aripi de îngeri
se coc pe ramuri fructele iubirii
fară de început și fără de sfârșit
trec anotimpuri...
plouă peste fruntea răvășită de gânduri
fărâme de neliniște din glas izvorăsc
iar clipa împletește lanțul neîntrerupt
reînflorind în orizontul veșniciei.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă...!
Mai lasă-mă, ca să te las!
Să nu mă mai uit iar la ceas...
Mai lasă-mă să dorm în tihnă,
Și visele să mă cuprindă!
Mai lasă-mă ca să respir...
În mintea mea, țes fir cu fir,
Mai lasă-mă ca să trăiesc,
Și fără tine să gândesc!
Mai lasă-mă să fiu ce vreau!
Mă obsedezi și-n filme dau...
Mai lasă-mă din al tău gând,
Că eu simt tot, al tău avânt...
Mai lasă-mă să zbor cum simt...
Într-un trecut, să mă alint,
Mai lasă-mă să fiu cum sunt...
Ca mine... una pe pământ!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Eu și frunzele
Cazi frunză,
Calmează-mi dorul încercat
Să mă atingi ușor pe buză
Cu verdele din ram picat.
Din poza ta lovită-n geamuri
Să cazi apoi și pe pământ
Din el te vei renaște-n ramuri
Și-mi vei cădea din nou în gând.
Să-mi dai pe gură tot amarul
Schimbării tale în culori
Voi ține rece tot ghețarul
Culcat să-ți fie loc să mori.
La câteva căderi și nașteri
Vom deveni amici prin parcuri
Tu frunză galbenă prin creșteri
Eu amator de frunze-n vreascuri.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă, Poezieînrampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul toamnei târzii
Șuierând s-aude vântul,
Cade- o frunză leganată...
La orizonturi nori s-arată
Și vor umbri pământul.
Păsările-și uită cântul,
Îl fredonează câteodată,
Șuierând s-aude vântul,
Cade-o frunză legănată...
În grădina mea brumată
Roza s-a chircit pe rug,
Alte flori își iau avântul
Și din calea iernii fug...
Șuierând s-aude vântul.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina iubirii
Tainice gânduri răsar din depărtare
Când tu, iubite, cu glasul ău fierbinte
Mereu îmi amintești
De-a timpului visare
. Sărutul tău și azi îl mai doresc,
În nopțile cu lună clară
Pe cer când stele strălucesc,
În sunet dulce de vioară.
Simt inima aprinsă
În flăcări de iubire
Și chipul tău...
Îl simt mereu aproape.
. Ridic privirea într-al iubirii semn
-Ești flacără sau dor?
Iubirea ce te-nalță...
Cu-al nemuririi zbor.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vindecare
Ascunde-mă în tine în recea dimineață
Când ploile de gânduri mă-nvăluie și dor,
Pictează-mi răsărituri să-mi fluture prin ceață,
Eu sufletul aștern să-l faci cvadricolor.
Să-i pui roșu ca focul să îmi arăți iubirea
Speranțele în tine cu verdele din frunză,
Cu-al cerului albastru pictează-i nemurirea
Iar liniștea în galben așterne-o ca pe pânză.
Și pune violetul din liliac pe pleoape
Din nuferi fură albul și zugrăvește-mi pace,
Izvoare de lumină fă inima să sape
Îmbracă-mă-n dorința ce-atât de mult îți place.
Și dacă nici așa tristețile nu-mi pleacă
Zidește-mă în tine, eu jertfă - tu altar,
Voi arde înăuntru, scântei să mă desfacă
Și tot ce mă frământă să mistuim în jar.
Cenușa ce rămâne s-o aruncăm în mare
Să spele rămășițe de lacrimă de stea
Și să le pierdem urma în valuri dansatoare,
Să uit când al meu suflet, rănit, agoniza...
poezie de Angelina Nădejde (13 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut - te chem
Te caut... și nu-ți găsesc nici umbra
Și ochii plâng si plânge-ncet vioara
Ești zbor de flacară-n prag de seară
Și vântul ce-mi bate aspru-n primăvară.
Mai caut drumul ce va-ntoarce timpul,
Când vremea din-naltul ceas
A botezat pământul cu iubire
Și chipul tău în suflet mi-a rămas.
Te-ai întrebat vreodată,
Ce-nseamnă pentru tine?
Fereastra de -ntuneric,
În nesfârșita zare...
Trecutul timp, pământul amintirii
Când liliacul este iar în floare.
Vino să alergăm, așa cum am visat
Și să ne bucurăm în zi de sărbătoare.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt o frunză. Parcă tu nu știi ce este aceea o frunză? Tu cunoști frunzele copacilor și prin aceasta le și stăpânești. Însuși timpul cunoaște frunzele copacilor și le stăpânește. Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele. Când timpul se face primăvară, le reînvie. Dar timpul el însuși ar trebui să fie o frunză ca să elucideze frunzele.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.De m-ai iubi în zadar
Tu ce mi-ai adus în zare
Frumusețea pământească
Ce-a rămas ca o tumoare
Și-a-nceput să se lungească.
Vreau să-ți port eu suferința
Și povara să ți-o car...
Să nu știi ce e căința
De m-ai iubi în zadar.
Mă lăsai în vânt și ploaie
Și nu te-ai uitat o clipă;
Durerea cădea șiroaie
Gânduri, rânduri, o risipă.
Boala să-mi fie iubirea!
Să tot lupt cu ea aș vrea,
Să îmi ia de tot vorbirea,
Rațiunea, inima.
poezie de Daniela Chițu (2018)
Adăugat de jojonick12
Comentează! | Votează! | Copiază!
E primăvară in mesteceni
E primăvară in mesteceni
E aprilie iară.
Mesteacănul, iubirii noastre, e aici, aproape
Mergem spre El, ii vorbim printre frunze,
Spunându-i bucuria si necazul..
El ne vede, îl cuprindem în mângâieri rotite
Suntem iar impreună.
Magie curată.
Pe loc mă transformă.
Imi spune parcă,
,, v-am asteptat cuminte aici pe deal de munte,,
Si vântul, da vântul, creează muzica, simfonia
Mesteacănul știe, e primăvară în noi.
Și-mi spune
,, Am riduri și bube pe mine, usor trecatoare
Dar albul cel Alb, e pura energie
Iubită de voi, romanticii mei.
Aici, te astept pe tine, pe El...,,
Mângâietoarea frunză am prins-o -n palme,
e -o inimă parcă, tresare in tic-tac.
Fiorul cel il dă, e-o dragoste ascunsă.
,,... vă astept si la anul, mai trupes, mai domn,,
Invată din toate, tu omule iubit
E simfonia primăverii, prin frunze de mesteacăn
Si o iubire ascunsă in sufletul -copil
poezie de Maria Bem
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te nasc în mine rază de-nceput
Iarna-n frunză verde se dezgheață
Când ne-mbrățișăm de dimineață.
Ne salutăm cu ochii larg deschiși,
De frumusețea lor suntem cuprinși,
Tu îi porți, eu știu că-mi aparțin,
Dăruiți îmi sunt de sfânt destin!
Frumoasa mea, frunză lipită-n geam,
Rămâi așa, în suflet să te am,
În inimă să-ți port poza ta vie,
Să îmi fii cânt de aripă târzie.
Te-mbrățișez, frumoasa mea de vis,
Te răpesc din largul necuprins,
Zbor spre tine, ca să-ți fiu aproape,
Peste-ncercări, peste adânc de ape.
Te nasc în mine rază de-nceput,
Floare răsărită în inima-mi de lut,
Amestecată-n sânge cu tărie
Pe treapta vieții, rod de poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Frunză de toamnă
Toamna, un tablou arămiu
Când fiecare frunză căzută
Se pierde definitiv în pustiu
Cu tot cu povestea avută.
Toamna, un trist recital
La care o frunză suspină.
Când după ultimul ei bal
Dispare în a nopții surdină.
Toamna, expoziție de pictură
În care minunata frunză
Destinul nemilos îl îndură
Să se transforme într-o muză.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!