Tresărire

Când inima-şi pierde iubirea
Lacrimi prelungi ne-nconjoară,
Devenim trestia timpului
În sarcofag de vioară.

Icoana mănăstirii din deal
Mângâie imaginea-ntâmplării
Şi-n rugăciunea lacrimilor
Arde flacăra-ntristării.

Iubeşte! Porunca-i: iubeşte!
Dumnezeu rânduieşte
Cerul ce peste noi coboară
Pe sânge incolor de vioară.

Viaţa devine unduitoare,
Soarele se-ndulceşte din alt soare,
Lumina din a Lui lumină,
Noi tresărim pe-o lacrimă de smirnă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-mi, scâncet de vioară

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Vis năpraznic de iubire,
Spaimă-nchisă-n amintire,
Gemetele-i mă-nfioară.

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Plâns trudit ce-n van se frânge,
Umbra zilei care plânge,
Şi-n vâltoare mă coboară.

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Lanţ târât de slabe glezne,
Taina din adânc de bezne,
Crunt nădejdile-mi doboară.

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Cânt rămas ce mă alină,
Clipa ce-a-nflorit din tină
Şi-o speranţă-n gând strecoară.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vioară şi nota nouă (fabulă)

O vioară,
Care cântase cândva,
Ca o cioară
Şi care după studii prelungi
Şi-ndelungi,
Ajunsese suavă, pufoasă şi fină,
Amintind într-un fel de albină,
Fu acuzată,
În cuvântul introductiv,
De-acolo de sus,
De pe portativ,
De-o notă de nouă!
- Noi diferim amândouă!...
Eu stau sus, căţărată, în solo,
La fel ca slăvitul::: Apollo...
Iar tu, te învârţi,
Într-un spaţiu frumos
Şi iei. când şi când,
Nota de jos...
- Oricum;
Te grăbeşti surioară;
... Sunt totuşi vioară!
- Vioară!
Cu note din vremea lui Darius,
Dar eşti departe;
... De Stradivarius!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâta primăvară

În lumina dimineţii, soarele şi-a pus cununa
Bucuriei peste oameni, să-le arate că-i iubeşte;
Şi cu raze de speranţe, a rugat până şi luna
Să-şi întârzie venirea, până somnul... se iveşte.

Ploile cu flori inundă inimile adormite,
De atâta frig în noi rătăcit-am printre umbre,
Ne trezesc din hibernare sentimentele-amorţite
Şi tristeţile ivite în culori de gheaţă sumbre.

A-nflorit până şi cerul de atâta primăvară
În culori de liliac şi magnolii albe, roz,
Totul este-o simfonie ce-n arpegii de vioară
Dirijată e din ceruri de un mare virtuoz.

poezie de Angelina Nădejde (28 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negustorii de amfore

Negustorii de amfore
Vând antichităţi de piatră,
Se-nvârt în jurul tău
Cu probe din vată.

Le spun că ai rouă în vene,
Că eşti cerul sub care iubeşti,
Ei vin cu dălţi şi topoare,
Tu din privire-i topeşti.

În depărtări şoimii atacă
Zborul porumbeilor făr' umbră,
Negustorii intră în amfore,
Într-o tăcere sumbră.

Lumina surâde-n tăiş de topor,
Miresma timpului aduce visare,
Toamna din noi devine magie,
Iubirea apusă cărare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima bate-n surdină

Inima bate-n surdină
Pe-o fâşie de lumină,
Pieptul meu în pradă arde
Şi iubire, şi păcate.

Labirinte descântate
Umplu doniţe cu lapte
Şi-n privirea mea străbate
Fulgul vieţii fără moarte.

Tu în amforă de dor
Pui picior lângă picior
Şi străbaţi prada ce arde
În vise purificate.

Vin frunze din depărtare
Pe alei zăcând în soare
Liniştea să ne doboare
În albeaţa de ninsoare.

Vine dorul peste noi
Scaldă dulce pusă-n foi,
Porumbei fără păcate
Duc prada în zbor, departe.

Tu eşti pradă, eu sunt pradă,
Lumea este viciată,
Toţi se iubesc de-o vecie,
Sânge viu în poezie.

Fulgul vieţi-i fără moarte
În vioara fără coarde,
Noi cântăm doar la arcuş
Zidind iubirii culcuş

Din speranţă şi-ntâmplări,
Din sincere sărutări,
În grădinile de dor
Şi morţii să-i dăm fior!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubindu-L pe Domnul, iubeşti aproapele!

Iubeşte, iubeşte aproapele
Cum cerul munţii şi apele,
Iubeşte mama şi fraţii, iubeşte
Sufletul ce creşte româneşte.

Iubeşte înotul şi zborul înalt,
Iubeşte măreţia oricărui bărbat,
Iubeşte copilul ce creşte-ntre flori
Purtând în credinţă ecoul din zori.

Iubeşte şi floarea ce creşte-ntre spini,
Istoria păstrată în moloz şi tăciuni,
Iubeşte credinţa primită ca dar
De la Sfântul Iisus prin cuie şi har.

Iubeşte şi hoţul, nu faptele lui,
Lasă-i nimicnicia în grija Domnului,
Îmbrăţişează doar faptele bune,
Cu inima curată aleargă prin lume.

Rosteşte: " Hristos a înviat!",
Prin Limba română fii binecuvântat,
Aşa vei limpezi munţii şi apele,
Iubindu-L pe Domnul, iubeşti aproapele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramură de stea

Lebăda albă-ntinde gâtul
Peste troiene de zăpadă,
Aripa-i mângâie vântul
Din vioară descântată.

În inima-i s-aud poeme,
Îndemn să trecem peste ger,
Să aşteptăm o melodie
Pe foşnete venind din cer.

Alte viori vor pune gâtul
Sub un arcuş strunit de nori,
De muguri şi de fericire
Care se nasc de sărbători.

Şi eu voi ţine strâns în suflet
Şi-n inimă vioara ta
Iubire, fulgul meu de viaţă,
Tu eşti o ramură de stea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul şi omul

Copacul moare în coaja propriului timp,
Lacrimi de frunze îl trec sub orizont,
Ritualul tăcerii coboară în Olimp
Pe cercul amăgirii supt de cerul bont.

Un om a trecut mai demult sub un deal,
Ploile seci lumina ochilor coase,
Dealul nechează sub umbra de cal
Ţinut de hăţuri de-o mână de oase.

Copacul şi omul dorm peste timp,
Răbdarea lor purifică amintirea,
Într-un picior coboară în Olimp
Prin durerea tăcerii iubirea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu noi e Dumnezeu

Azi lumina din lumina
Pamantu-n trupuri ne e greu,
Dar e usor cand se inchina:
Cu noi e Dumnezeu.

Am ostenit de atata noapte
Dar vom iesi din defileu
Pentru lumina sfintei soapte:
Cu noi e Dumnezeu.

Nu suntem niste animale
Cu suflet amanat mereu
In noi e mila si e jale
Cu noi, cu noi e Dumnezeu.

Luati lumina din lumina
Paharuri curg din minereu
Credinta noastra e crestina
Cu noi e Dumnezeu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte

Iubeşte clipa trecătoare,
Eternul răsărit de zi,
Apusul sângeriu de soare,
Vântul hoinar de miazăzi!

Iubeşte macii din câmpie,
Clepsidra veche cu nisip,
Visul pierdut în veşnicie,
Iubirea ce nu are chip!

Iubeşte ţărmul, depărtarea,
Adâncul mării necuprins,
Inima tristă şi uitarea,
Scrumul iubirii ce s-a stins.

Iubeşte fiecare clipă,
Ochii în lacrimi ce au plâns,
Eternul fâlfâit de-aripă,
Durerile ce-n trup le-ai strâns!

poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O! Tu lumină orbitoare

"Cine te aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieşte
Ca într-o zi lumină lină
Vei răsări la noi deplină"
I. Alexandru
O! Tu lumină orbitoare
Tu care-ai pus lumină-n noi
Răsari deplină pe răzoare
Răsari pe ori şi ce zăvoi.

Te aşteptăm făr' ezitare
Cu lacrime în ochi şiroi
O! Tu lumină orbitoare
Tu care ai pus lumină-n noi.

Ca pomii-n Mai în plină floare
Lumina lină, fă din noi
Noi raze-n inimi să coboare
Şi peste bulgări de noroi
O! Tu lumină orbitoare.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte

Iubeşte aproapele,
Iubeşte duşmanul,
Iubeşte şi apele,
Iubeşte uraganul.
Iubeşte lumina,
Întunericul iubeşte.
Iubeşte-o pe Romina
Că şi ea te iubeşte.
Iubirea e tinereţe.
E sevă de viaţă lungă.
Nu aduce bătrâneţe,
Dar aduce bani în pungă.
Iubirea-ţi dă putere,
Te face mai frumos,
Viaţa ta este de miere,
Trăirea mai cu folos.
Sănătate cât cuprinde,
Binele-i de partea ta,
Răul lumii nu te prinde,
În toate vei prospera.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copila mea

Lacrimă de rouă
căzută,
pe frunza pământului.
Am primit în dar

prin venirea ta,
bucuria - trăirii

şi un ocean de dragoste.

Ca un înger de lumină
ai adus strălucirea
din stele
în viaţa noastră.

În ritm de dans ţărănesc
reverşi peste noi,
parfum de flori
de primăvară

şi prospeţime.

Ne odihneşti sufletele

în sunetul viorii
cântând balada lui Enescu

şi ne molipseşti

de tinereţe.

Esti curcubeul

lacrimilor noastre;
De toate acestea
ne bucurăm,
doar printr-o bobiţă
de rouă,
trimisă de Dumnezeu,
din dragoste
pentru noi.

poezie de Angelina Nădejde (10 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna răsare în barbă

Lucrurile se alungesc
Deformând ochiul,
Prin fluturii lui
Domnul ghidează zborul.

Duhul se topeşte,
Cerul coboară,
Lâna stelară-i
Arcuş la vioară.

Luna răsare în barbă,
Universul miroase
A iarbă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straie

În straiele dimineţii
Coboară sufletul Lumină
Îmbrăcat în haine aurii
Şi te patrunde cu Lumina-i caldă
A sufletului nemuritor.
Este Soarele ce poartă corona divină.
Pe-o stea stau şi eu urcată,
Pe alta stai şi tu prinsă
Cu o coardă din mătase albastră
Ce străbate oceanul verde
Cu munţii albi, căi adînci
Şi pajişti din stele.
Frumoasele straie împodobesc chipul
Cu panglici ce curg în vis,
Le strînge-n juru-i
Ca pe o fecioară plecată-n dor.
Privesc podobele plecate din cer
Ca pe-o coronă cristalină
Şi mă contopesc cu Lumina
Cu Soarele, cu stelele şi cu voi
Şi stăm la cules de stele
În plină zi, cînd doar tu şi eu le vad.
Povestea lor, povestea noastră...
Purtaţi suntem toţi în declin
Şi moartea o ducem departe
Că-i viaţă şi numai destin
Coboară Soarele în stare Lumină
Pe viaţa planetei Pământ
Şi pe piramidele din Egipt.
Pe chipul lui dansează iubirea
Pe raza lui valsează nemurirea,
În sufletul lui străluceşte puterea
Purtînd straie din vis.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina lui Hristos

Pentru ca să luăm lumină
În noaptea de Înviere,
Arhanghelul de lumină
Va birui multe himere.
Vom putea lua "Lumină
din Lumină",
vom fi cu,
"Dumnezeu adevărat,
din Dumnezeu adevărat",
şi sărbătorile sfintelor Paşti,
vor fi înşirate pe un fir de soare.
Ne vom lumina sufletele
cu lumină din lumina credinţei,
cu lumină din lumina primăverii.
Numai aşa, întreaga viaţă ne va fi
o primăvară cu soare şi cer senin.
Hristos a înviat!

poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexii

O ploaie de rubine se scurge prin văzduh
Când soarele coboară cu mintea spre apus
Iar norii se aprind de iz portocaliu
Când seara se arată pe cerul străveziu.

Simţim cum astrul zilei iese din văzul vieţii,
Cum umbra, veste nopţii, ne mângâie pereţii.
Răspunsurile-s scurte, apoi mai cresc şi-s lungi
Când bezna şi lumina se interpun în dungi.

În soare fierb idei din elemente rare,
Lumina-i infinind descoperiri de zare.
Un soare ştim a fi iar luna e tot una
În lumea noastră gri şi colorată-ntr-una.

Un singur soare, da, când bate-n zi înaltul,
Dar dacă-n altă zi şi soarele e altul?
O lună prea măiastră ce noaptea o-nfioară,
Dar noapte după noapte aceeaşi n-ar fi iară...

Cu zi de zi e altul, noapte de noapte-i alta,
Coloana-i infinită şi neştiută dalta,
O mie de simboluri palpită-n orice punct,
Cuvânt e şi-n tăcere, tăcere-i şi-n cuvânt.

Ascult la noi, la voi, la ei în jurul meu
Şi-ncerc să pot simţi fără să-mi fie greu...
Când soarele apune de ei, de voi sunt plin,
Doar noi încă mai suntem când astrul pleacă lin.

Înaintând în noapte şi noi ne-nsingurăm,
Morbidul izolării meniţi să-l încercăm.
Dar totu-i trecător şi ştiu, şi ştii, şi ştie
Că izvorând lumină o zi iar va să vie.

poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire şi lumina

În lumea ta rătăcitoare
Când paşii ţi se-mpleticesc,
Cheamă lumina călăuzitoare
Şi spune, Doamne, te iubesc!

Când ochii-ţi se-mpăienjenesc
De lacrimi gele-n suferinţă,
Spune doar, Doamne, te iubesc,
Şi vei vedea o luminiţă!

Când întunericul cel greu
De peste tot te copleşeşte,
Tu nu uita de Dumnezeu,
El e lumina care te iubeşte!

Cănd crezi că-i greu, c-ai pătimit,
Încearcă doar de-ţi aminteşte,
Că pentru noi S-a răstignit
Iisus, şi-atunci Îi mulţumeşte!

Când frică vei simţi şi groază
Venind din locu-ntunecat,
Lumina-ţi va veni pe-o rază
Căci azi Htistos a înviat!

Florentina Mitrică (19 aprilie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înotăm pe-o umbră de barcă săracă

Zâmbetul, fagure de miere pe aripi de fluturi,
Între cosiţele blonde minunat îl scuturi,
Petalele iubirii fierbinţi cad în palma mea –
Rugina amintirii din apusă, zbuciumată, stea.

Ochii limpezesc din profunzime şi marea, şi cerul,
În ei îşi ascunde lumina solară misterul,
Buzele flămânde de săruturi râvnite în viaţă
Pun pecete de flori peste îndrăgostiţii din piaţă.

Dinţii tăi ar muşca povestea sfintei iubiri
Care parcelează drumul sub cruci de martiri,
Bluza îţi lasă gâtul şi umerii rumeni şi goi,
Din fagurii de miere gustăm pe rând amândoi.

Între cosiţele tale gândurile mele s-ascund,
Marea pierde nisipul, înoată pe prund,
Noi înotăm pe-o umbră de barcă săracă
Unde iubirea a-nceput demult să ne placă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Paşte

Din ceruri coboară o linişte-adâncă,
Aprinsă credinţă în noi se revarsă,
Iubirea ne cheamă, ne cere poruncă,
Doar mieii prin ţarcuri o lacrimă-şi varsă.

Ni-i viaţa-ncrustată-n a inimii stâncă,
Lină lumină licăreşte neştearsă,
Din ceruri coboară o linişte-adâncă,
Aprinsă credinţa în noi se revarsă.

Mirosul de ambră din pulberea arsă
În sfânta Lui criptă mai stăruie încă,
Din ghearele morţii viaţa e-întoarsă,
Speranţa învie din lacrima-i stoarsă,
Din ceruri coboară o linişte-adâncă.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!