Nocturnă

Hei telegari ai visului,
Purtaţi-mă pe unde nu voi ajunge vreodată,
La porţile paradisului
De crin, de ismă şi de vată.

Eu sunt un om sănătos
Bun pentru etajul cel mai de jos
Al vieţii a doua,
Sudul şi slava şi roua.

Cel puţin uşoara voastră cotigă
Să mă treacă pe lângă Dumnezeu
S-aud pe Arhangheli cum strigă
La sufletul meu.

Apoi la 'nvierea cea mare
Nu voi mai aprinde lumânare,
Nu voi mai scula oasele
Să-mi poarte ponoasele.

Cu multă societate la cot
Voi face băi de pucioasă şi fiere,
Îngerul negru va strânge din bot
Gândind la edenica miere.

Aşa voi străbate eternitatea
Cu păcatul, cu răutatea.
Aşa voi flămânzi
În fiecare zi.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 8 (martie 1944)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corăbii mici pe fluviul vieţii

Pe ale vieţii 'nalte valuri
Cu norocul de la Dumnezeu,
Am plutit doar printre maluri
Şi am ajuns unde am vrut eu.

Spre un ultim port, acel funebru
Carena taie valurile lin,
Eu nu am vrut deloc să fiu celebru
Şi sufletul de dragoste mi-e plin.

Milenii de mi s-ar aşterne-n drum
Pe-a infinitului cărare
Nu voi simţi nicicând ce simt acum,
Când văd cum soarele apare.

În rai sau iad, unde-oi ajunge,
Ştiu că am sufletul integru
Şi are-n urmă cine-mi plânge
Şi o să-mi poarte doliul negru.

poezie de Teodor Odea (30 aprilie 2012)
Adăugat de Teodor Odea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă în sufletul meu

În cer sufletul face poteci,
Stelele-mi înfiază oasele reci,
Tu, răsărită în prag de magie
Iubirea veşniceşti în poezie.

În visul vânat de dor şi idei
Inima-i vrajă în floare de tei,
Culegi miere cu palmele mici,
Saturi cu vise ochi de pitici.

Freamătă timpul pe scara vieţii,
Crucile s-ascund în praful cetăţii.
E toamnă şi-n sufletul meu
Oasele reci ajung la Dumnezeu.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dependenţă îşi are sursa în refuzul tău de a-ţi înfrunta durerea proprie. Fiecare dependenţă începe cu durere şi se termină cu durere. După ce euforia dependenţei trece, şi mai multă durere va ieşi la iveală, pentru că ea era deja ascunsă în interior. Fiecare dependent ajunge la un punct unde nu mai funcţionează pentru tine, şi atunci vei simţi şi mai multă durere decât ai simţit vreodată.

Eckhart Tolle în Puterea Prezentului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul meu

Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Şi mi-ai arătat mereu calea,
Dar şi îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.

Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutăţile vieţii mele,
Mi-ai fost şi soare şi pământ,
Eşti umbra vieţii-n toate cele.

Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Şi mi-ai dăruit iubire.

Dar eşti un înger muritor,
Din viaţa mea lumească,
Ce uneori eşti visător,
Inima să-mi iubească.

Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viaţa noastră bună.

poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce face albinuţa?

Ce face albinuţa harnică?
Foloseşte fiecare oră cu lumină
Şi-adună miere toată ziua
Din fiecare floare deschisă!

Cu ce îndemânare îşi construieşte fagurele!
Ce frumos întinde ceara!
Şi munceşte din greu să pună bine
Dulcea mâncare pe care-o face.

În opere de muncă sau de-ndemânare
Ar trebui să fiu harnic şi eu
Fiindcă Satan găseşte o răutate
Şi pentru mâinile proaste.

Cu cărţi sau muncă sau joc sănătos
Să-mi petrec primii ani
Aşa voi putea să dau în fiecare zi
Un răspuns bun.

poezie pentru copii de Isaac Watts din Cântece divine traduse într-un limbaj simplu pentru uzul copiilor (1715), traducere de Bogdan Popescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o săritură motanul a fost cu laba deasupra lui. Bietul şoricuţ n-avusese vreme nici să treacă dincolo de sobă. Îl apasă puţin cu unghiile, apoi, repede, îl ia între labele de dinainte, îl strânge, de drag ce-i, îl răsuceşte în aer şi-l lasă ameţit pe podele. Şi-l priveşte, gândind: "Caşcaval ţi-a trebuit? Poftim caşcaval! Doamne! ce bun o să-mi pară mie după ce te-oi crănţăni!" Dar mai întâi să se mai joace puţin cu dânsul. Îl pune pe picioare, îl lasă să se dezmeticească, să-ncerce să fugă, şi iar vrea să-l prindă în cleştele labelor.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Când stăpânul nu-i acasă!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai mamă lângă mine

După tine, mamă, sufletul îmi plânge.
Pentru tine, mamă, inima-mi se frânge.
O lacrimă curge pe obrazul stâng,
Semn că mi se stinge viaţa în curând.
Ceva negru m-apasă, lumina mi se stinge:
Rămâi mamă acasă, în braţe tu mă strânge!
O ultimă lacrimă se scurge pentru tine.
Te strigă din inimă: Stai mamă lângă mine!

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind...

Gândind o poezie, gândind la un absurd
Gândind o melodie, gândind spre un gând mai pur
Gândind o altă lume, gândind un alt destin
Gândind la o iubire, gândind la un crud şi veşnic chin

Gândind spre o gândire, o alta decât cea de acum
Gândind dacă e bine sau nu
Gândind şi tot parcă nu
Gândind dar nu ştim

Dar continui să cred că voi afla
Gândesc şi nu mă opresc
Căci doar sunt om
Gândind

poezie de Angelica Grecu din proprie (8 ianuarie 2009)
Adăugat de Angelica Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de Prut

Îţi sunt lacurile ochi de ape sfinte?...
Sunt lanurile gene de neveste?...
Cine mai crede în sârma din cuvinte
Şi într-un balaur – rest de poveste?

Satelele adorm descântate de val,
Îngerul nopţii aprinde amnarul,
Mă visez pe ape, despărţit de mal,
Cineva strigă c-am trecut hotarul.

E negru adâncul şi, la prima vamă,
O umbră îmi cere plata unui dor:
Îi dau sufletul despovărat de teamă –
Se deschide-o uşă şi un coridor...

Cine mai crede în sârma din cuvinte,
Când cerul coboară greu peste morminte?...

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe poteci de fum

Pe poteci de fum se pierd
zilele-mi una câte una
nu e nici fumul canceros al ţigării
nici aburul translucid
bahică dulce pomadă pentru oasele rebegite
e o pâclă de pucioasă ce aşterne uitarea
peste fărămiturile lăsate-n urmă
pentru a-mi regăsi drumul
spre zilele-n care
negru era doar culoarea cu care-l desenam pe bau-bau
negru era părul mamei
şi negri ochii ei
celei dintâi

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditez în fiecare zi ... la tine, soţia mea ...

... Meditez
în fiecare zi la tine soţia mea,
în linişte găsesc
adevărata ta stare de a fi,
în tăcere inimi şi a minţi
aud respiraţia sufletului tău
şi a lui Dumnezeu...

... Mă întreab... mă screm... insist...
ca eu să-i dau măcar un sfert de oră,
sau o mică clipă de profundă dragoste,
în fiecare dimineaţă
... lui Dumnezeu...
ş-un sfert de oră... sau poate mai mult,
în fiecare seară
... lui Dumnezeu...

... Eu sunt toată înţelepciunea, iubirea,
şi adevărul este că în orice moment
de ele voi avea vreodată nevoie,
pentru ca acel moment să fie vindecat,
prin iubirea mea pentru tine...

... Dragostea mea adevărată
este atunci când conştientizez
cât de mult te iubesc din toata inima meu,
din tot sufletul meu,
şi indiferent ce obstacole
ar apărea în calea iubirii mele,
nu mă voi da la o parte
... pentru iubirea ta...

... Adică,
voi face orice pentru acea iubire,
pentru soţia mea,
care este nebună în iubirea ei,
pentru mine soţul ei... amantul ei...

... Dragostea adevărată
este acel sentiment,
pe care îl putem simţi numai împreună,
este acel sentiment pentru care merită
să stau în genunchi în faţa ei,
să mă sacrific din iubirea pentru ea,
indiferent cât de adânci sunt
şi vor fi rănile trupului şi inimii mele...

... Soţia mea
este tot timpul lângă mine,
ea este freamătul zorilor
când trecem îmreună pe stradă...
este mirosul proaspăt al florilor,
este grija obsesivă pentru sănătatea mea,
atunci când ea crede că nu mă simt bine...

... Iubirea ta
este în râsul tău sănătos,
în zâmbetul tremurat al buzelor tale,
care este transceans
în fiecare picătură de lacrimă... de iubire...
în sexul divin al corpurilor noastre...

... Iubirea este locul de unde venim,
este inima lui Dumnezeu,
şi este calea pe care o urmăm împreună,
cu fiecare pas
pe care îl facem în viaţă...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai ucis un înger

Ai ucis un înger,
Doar fiindcă ai avut o armă.
Ai făcut din viaţă o dramă...
Ai ucis un înger, dar ai uitat că îngerii nu mor,
Ei pleacă la Dumnezeu
Şi ţeasă cămaşă de dor de cei dragi...
Ai grijă pe unde calci!
Te vor înţepa mii de cuţite...
Ia aminte!
Eu... îmi doresc ca printre umbrele din celulă,
Să-i vezi chipul de lună
Şi fiecare celulă a ta să-ţi vrea moartea,
Căci ea, îngerul de copilă,
A murit fără vină.
Îmi doresc ca sufletul ei pur,
Să te tortureze de-acum...
De crimă, nu te va vindeca penitenţa,
Atâta timp cât sângele ei încă se zbate
În moarte.
Încarceratule în propria gândire,
Te vor înţepa obsesiile destinului,
Cangrena sufletului te va împărţi în fărâme,
Vei trece zadarnic prin lume.
Iadul îşi va deschide porţile şi te va săruta...
Ea, îngerul de copilă, nu trebuia să fie a ta...
Lumina din ochii ei era datoare
Să trezească dimineaţa din floare.
Carcera sufletului tău
Îmi doresc să fie atât de plină de tine,
Încât să plângi de ruşine...
Să plângi de păcat,
Dar chiar şi aşa, cu lacrimi în ochi,
Să ştii! Nimeni nu te-a iertat...

(ieri am trecut pe lângă biserica unde, în capelă, îşi dormea somnul de veci, copila ucisă în Grădina Botanică. Dedic ei acest poem, celor ce rămân să-i plângă eternitatea. Odihnă cu îngerii, copilă!)

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele mele

Cuvintele mele moi ca nişte bureţi
Duceţi-vă unde vreţi,
Unde vă place, unde vi se pare,
Eu nu vă mai dau de mâncare.

A venit moartea la uşă
Să mă culeagă, să mă facă cenuşă.
Cum să vă mai ţiu, cum să vă mai cresc
În chivotul meu prea pământesc.

Pentru lunga voastră călătorie
Luaţi-vă merinde, luaţi-vă pălărie.
Până la Învierea cea mare
E o vreme fără hotare.

Şi dacă vorbiţi cu bravul Pan
Spuneţi-i că naiul nu mai face un ban,
Că peste umanitate
Urlă zeiţa Răutate.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 1 (februarie 1944)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii întunecate

moartea jonglează cu mine în fel şi chip
un joc dur ciudat şi greu de înţeles
dar eu din gânduri albe speranţe înfirip
mereu să mă poarte pe drumul ales.

nu vreau ca Dumnezeu să-mi dea o pedeapsă
căci în multe feluri adesea am greşit
credinţa luminează, aprinde o sinapsă
conlucrează cu lumina de la răsărit.

tot mai des la moarte îmi este gândul
sunt pe lista ei la un număr impar
ştiu că o dată îmi va veni rândul
de splendorile vieţii să mă separ.

duc lupta cu cu boala cu timpul perfidul
dar cu sufletul aprofundez un angelic tipar.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai rămâne un semn

S-au şters cuvintele de pe cruci,
eternitatea şi-a intrat în drepturi,
uitarea la fel,
mai rămâne un semn
ce se mai încarcă cu timp
şi cineva fie şi necunoscut mai poate
aprinde o lumânare,

Lumea are prea multă treabă,
e forţată de existenţă,
nu-şi mai vede capul
din angoase zilnice.

E prea multă incertitudine
într-o viaţă pusă la încercare,
nu ne lasă niciodată
cum am fost ieri.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul domnului salvator

Visez la îngerul domnului salvator,
Ce are-un zâmbet pătrunzător,
Iar ochii îi are ca doi aştri,
Culoarea lor e a norilor albaştri.

Sper ca în zori e clipa-n care
Îngerul domnului din nou apare,
Sănătate-n trup şi suflet să-mi ofere,
Căci pentru el nu este o avere.

Gânduri multe şi speranţă-n suflet
Când de durere scapi din nou un urlet,
Vreau să mai stau pe acest pământ,
Nu vreau flori şi linişte ca în mormânt.

Să treacă zile noi şi nopţi cu vise,
Pe cer din nou vreau stelele aprinse,
Îngerul domnului lângă fereastră se aşează
Şi viaţa mea o are din nou în pază.

poezie de Eugenia Calancea (12 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoze de crin

toate conceptele antichităţii se rup
spiritul veacului îmi umblă prin trup
prin trup şi prin sânge
îngerul plânge

el pretinde, tu întinzi mâna, eu cer
în fiecare zi din ce în ce mai puţin
metamorfoze de fier
metamorfoze de crin

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuraticul bătrân

Trăia la margine de sat
bătrânul. Fără baba lui.
La cer băbuţa a plecat,
El a rămas al nimănui.

Doar din cerşit trăia sărmanul.
Se ruşina întinzând mâna.
Dar vroia să prindă anul,
să-i poarte babei săptămâna.

E amărât că lumea trece
fără să-l mai ia în seamă.
De lângă zidul negru, rece,
băbuţa la cer îl cheamă.

Cu ochii pironiţi la cer,
unde sufletul ajunge,
Trupul îngheţat de ger,
nicio babă nu-l mai plânge.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine va mânca multă miere, o să verse şi fiere.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sherman: Aţi auzit vreodată de oameni care adună oase? Strâng oasele pentru ca morţii să poate trece pe lumea cealaltă.
Brennan: Nici nu sunt sigură că există ceva după moarte.
Sherman: Nu contează ce crezi. Tu strângi oasele, şi ăsta e un lucru bun, ajuţi spriritele să treacă dincolo.
Brennan: Mulţumesc. Este probabil cel mai interesant mod de a descrie cu ce mă ocup.

replici din filmul serial Cititorii de oase
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!