Alpinism (1928)
Pe piscuri goale, fără viață,
Unde nici vulturi nu s-avântă
Eu mi-am târât povara sfântă
A trupului flămând de viață.
Cu patimă m-am strâns pe stâncă
Strângând spasmodic piatra tare...
Și-i drept că gura-mi, nu arare
Cerșea un sprijin de la stâncă.
Prăpăstii mi-au surâs sarcastic,
Guri de-abia înfiorătoare,
Dar prins de culme cu ardoare,
Am râs și eu la fel sarcastic...
poezie clasică de Ion Pena din SO4H2 (15 aprilie 1932)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi și următoarele:
- poezii despre vulturi
- poezii despre viață
- poezii despre stânci
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sarcasm
- poezii despre râs
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre gură
Citate similare
Umbla pe piscuri
goale fără popas de dimineață
până seara unde nici vulturii
nu ajung în zborul lor nebun
se pierdea în noapte târând
trupul cu-un surâs sarcastic
strângea piatra care îl rănea
știa că asta îl ținea în viață
câteodată se ținea de-un colț
de cer cumpănind iar în gând
sălta peste un zid de ceață
pășea fără să vrea în vânt
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre nebunie sau poezii despre gânduri
Tu cum cânți stâncă
stâncă stâncă
câte patimi ai prins în firidele tale
câte doruri din picăturile care te-au rotunjit
ți-au mulțumit de găzduire
apoi au mușcat fin tainul trupului tău
câte taine îți răscolesc neputințele stâncă
sub soarele miezului zilei sub apusul înflăcărat
stai goală ascuțită și tandră
săruți cu patimă firele de lumină
și umbrele tale acoperă universul unei flori de colț
unui gândac în căutarea poemului tău scris în vremuri vechi
unui șarpe întorcând pe toate fețele târârea
înainte să-și ridice mândru capul
cu linia de foc a gheții lui spre cer
negru lucios gândacul
păstrează între aripile lui răsăritul
până când apusul îi aprinde trupul într-un vers
stâncă stâncă
tu cum cânți stâncă
atunci când firul de iarbă strecoară
bucuria înălțării întru iubirea Domnului într-un punct
nu e final nu este rupere
e doar o rescriere a tainei gândului stâncii
înainte de frângerea în arcul haosului
pentru arderea prelungă
a celei de-a șaptea lumânări înainte de nașterea Piramidei
poezie de Anne Marie Bejliu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre șerpi
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre negru
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Și muntele dă poruncă
Și muntele dă poruncă:
Cine-l stăpânește încă,
Să se suie-n vârf de stâncă,
Să privească-n vale-adâncă,
Să vadă acolo-n luncă
Cum merg oamenii la muncă.
Pentru ei munca e sfântă.
Omul muntelui ascultă.
Tot ce vede îl încântă.
Apoi, fără de poruncă,
Coboară și el din stâncă,
Haina de pe el aruncă
Și pune mâna la muncă.
A-nțeles că munca-i sfântă,
Că fără ea nu se cuvântă.
Cântă cucul jos în luncă,
De prânz oamenii mănâncă,
Și beau apă de sub stâncă.
Puțin timp apoi se culcă,
Să mai poată munci încă,
Când iar se-apucă de muncă.
poezie de Dumitru Delcă (24 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![în alte limbi](http://www.citatepedia.ro/g/32world.png)
Vezi și poezii despre munți, poezii despre muncă, poezii despre vestimentație, poezii despre mâncare sau poezii despre mâini
![Viorel Muha](http://www.citatepedia.ro/autori/f/viorel_muha.jpg)
Trăiesc
Conștiința se zbate amar
desfăcând trecuturi.
Le separ în capete...
ruginite,
obosite,
chiar prea comune.
Gura-mi strâmbă
sarcastic strigă
în ape tulburi,
la alte conștiințe
care nu sunt trecut.
Sforarul lumii prin
păpuși,
joacă,
începutul destinelor
ce nu au poate sens.
Până la un timp când...
durerea-mi devine plăcere,
îndoire spre punct
sprijin ca să mă ridic.
Sânul se zbate
dinții-mi mușcă dușmănos,
în durere-plăcere dar...
nu spun niciodată că iubesc
doar simt dur că trăiesc.
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre conștiință, poezii despre început, poezii despre păpuși, poezii despre plăcere, poezii despre jocuri sau poezii despre iubire
I.O.R
m-am tot gândit dacă să te caut
instinctul mă ținea însă strâns de mână
îmi spunea să ne mai plimbăm un pic înainte
mă ademenea cu acadele și vată de zahăr
am prins un moment când nu era atent
și am fugit
m-am oprit după doi pași
mi-am dat seama că nu am unde fugi
m-am uitat în urmă și
erai acolo
lângă instinctul meu
îl țineai strâns de mână
poezie de Iulia Ardelean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre plimbare, poezii despre instinct sau poezii despre dulciuri
Piatra Soarelui
Pământul sub el ascunde,
Fel de fel de piatră rară.
Una, după cum se-aude,
Este chiar piatra de moară.
Alta-i de granit, e mare.
Este piatra cea mai tare.
Una-i neagră, alta-i albă,
Se poartă-n formă de salbă.
Alta-i stâncă neclintită,
În ea crucea e cioplită.
Unele sunt scumpe perle,
Le poți purta ca mărgele.
O alta are grad înalt
Și se numește diamant.
Dar cea mai scumpă omului
Este Piatra Soarelui.
De mii de ani o căutăm
Și niciodată n-o aflăm.
Piatra Soarelui, cea rară,
Pentru noi e o comoară.
Cu ea putem ca să vedem
Ce este dincolo de cer.
Dezlegăm orice blestem,
Nimic nu mai e mister.
Cu ea putem descoperi
Enigma Universului.
Iar pe pământ putem grăbi
Prezentul viitorului.
poezie de Dumitru Delcă (2 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![în alte limbi](http://www.citatepedia.ro/g/32world.png)
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre viitor, poezii despre superlative, poezii despre prezent, poezii despre perle sau poezii despre diamante
![Adi Conțu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/adi_contu.jpg)
Tăcerea cuvintelor
Mi-am închipuit tristețea... o romantică corvoadă,
Avea părul strâns, codițe, vorbea singură pe stradă
Nu zâmbea, nu avea farduri, palidă, neîngrijită,
Parcă nu știa de sine, părea foarte chinuită
Mi-am închipuit iubirea, strălucea, o stea în noapte
Era cer senin întrânsa, erau zâmbete și șoapte,
Iar pe chip, bujorii vieții o-nroșeau fără să știe,
Părea fără nici o grijă, părea sinceră și vie
Mi-am închipuit durerea, nici un zâmbet... o grimasă,
Era toată frământare, nu părea că îi mai pasă,
Se chircise înăuntru într-o disperare mută,
Dintr-o fostă frumusețe... ajunsese doar o slută
Mi-am închipuit un suflet care le-a trăit pe toate,
Devenise ca o stâncă, unde vântul nu răzbate,
Iară lacrimile ploii îi păreau o mângâiere,
Era sufletul din mine... poezie și tăcere
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre tristețe, poezii despre sinceritate sau poezii despre romantism
Caragiale a fost sarcastic, dar și motivațional, fantastic: "ai puțintică răbdare!" - un sfat în prag de renunțare care aduce alinare și îl face pe om vizibil mai tare.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![în alte limbi](http://www.citatepedia.ro/g/32world.png)
![Antologia aforismului românesc contemporan](http://www.citatepedia.ro/g/antologia_aforismului_romanesc_contemporan_2.jpg)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre sfaturi, aforisme despre sarcasm, aforisme despre motivație sau aforisme despre Ion Luca Caragiale
![Mihai Leonte](http://www.citatepedia.ro/autori/f/mihai_leonte.jpg)
Am parcurs...
Am parcurs drumul în viață,
A fost greu, dar nu m-am plâns,
Am avut o tentă îndrăzneață,
La necazuri, am și râs.
Nu încerca să treci prin lume,
Astfel ca nimeni să te vadă,
Să nu lași nici un fel de urme,
Sau fără să faci vreo treabă.
Obrazul ți-e brăzdat,
De urma anilor trecuți,
Ce fără teamă au săpat,
Să rămână semne,
Să nu uiți.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre frică
Toți care merg
Toți care merg pe mâna mea sunt tineri
Eroi de vază și atleți perfecți
Urcând pe stâncă fără pioleți
Și evident că fără de rețineri.
Albiți în coate de citit pe brânci
Și chiar albaștri uneori la tâmple
Fără să știe ce o să se-ntâmple
Dacă deschizi o carte și-o mănânci.
Nu știe nimeni ce pățesc hingherii
După ce prind un câine lung de fel
Având în minte cercul de oțel
Și mângâierea groasă a muierii.
Și totuși, totuși, parcă nu contează
Nici că exiști și nici că nu regreți
Că urci pe stâncă fără pioleți
Și cineva din ceruri te visează.
poezie de Bujor Voinea din Diatonice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tinerețe, poezii despre perfecțiune, poezii despre femei, poezii despre existență sau poezii despre eroism
![Gogol](http://www.citatepedia.ro/autori/f/gogol.jpg)
Există un râs care aparține celor mai profunde emoții și care nu se confundă cu tremurul sarcastic al unui petrecăreț notoriu.
citat celebru din Gogol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe citate despre sarcasm, citate despre râs, citate despre notorietate sau citate despre existență
Acuma când toate...
Acuma când toate spre viață s-avântă
De ce a ta frunte umbrită-i de nor?
N-auzi ciocârlia voioasă cum cântă
Rotindu-și spre soare grăbitul ei zbor?
Te uită cum cerul privirea încântă,
Și-ascultă ce-ngână sfătosul izvor
Acuma spre viață când toate s-avântă.
De ce-ți este fruntea umbrită de nor
când râde câmpia de iarna înfrântă
Și codrul tresare în șoapte de dor?
De ce nu te bucuri de-un vis trecător,
Și zilele-apuse de ce te frământă
Acuma când toate spre viață s-avântă?
poezie clasică de Jean-Boniface Hetrat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre păduri, poezii despre muzică, poezii despre iarnă sau poezii despre dor
![Rodica Nicoleta Ion](http://www.citatepedia.ro/autori/f/rodica_nicoleta_ion.jpg)
Răspuns poeziei "Ca valurile lumii" scrisă de Ion Vanghele
Corăbii de lumină plutesc spre necuprins...
Lumina, ca un viscol, oceanul l-a cuprins.
Sunt mări de sărutare sub patimi sfâșiate...
Mă-ntreb, când se sfârșește neiertătoarea noapte?
Pe stânci încolțurate văd rozele de spumă
Unindu-se-n poeme... Se pierd și se adună!
Nevolnici, albatroșii au încolțit... Și țipă!
Și valuri de lumină în lume se ridică...
O stâncă fermecată, precum un sân de vată,
Te cheamă spre adâncuri... Se va sfârși vreodată
Apusu-n răsărituri?! Vor crește-n univers
Poeme foșnitoare cu dublu înțeles?!
Respiră în iubirii a devenirii stâncă
Ca un plămân de stele, o patimă adâncă.
Pulsează, se ascunde... În sunetele reci
Bătând precum un clopot, te-așteaptă să mai treci.
Pe valuri, mângâiere... O scoică dezbrăcată
Înfiptă-n carnea plajei, cu un surâs te-așteaptă...
O clip, viața-mi pare un zeu trudind tăcut
La temelia morții... De-aceea mă ascund.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre viscol, poezii despre trandafiri, poezii despre sunet sau poezii despre stele
* * *
Dacă ești drept, pe drept îți jur: Prefiri
Nedrepte gânduri, când m-arunci în scrum!
Știu: cel întunecat de amăgiri
Nu are cum să fie drept nicicum!
Povara grea a unei mari iubiri
Mi-ai pus-o-n spate, ca s-o port oricum,
Când eu purtam pe umerii-mi subțiri
De-abia cămașa ca un văl de fum.
Și totuși nu de moartea mea mă mir,
Mă mir că la sfârșitu-acestui drum,
În ceasul negru-al negrei despărțiri,
Te mai doresc cu patimă și-acum!
poezie din O mie și una de nopți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre promisiuni, poezii despre moarte, poezii despre fum, poezii despre dorințe sau poezii despre cenușă
Am fost eroi și vom fi încă
Dacă peste țara sfântă,
Norii-întunecă pământul,
Ne ridicăm ca o stâncă.
Ăsta ne e jurământul.
Am fost eroi și vom fi încă.
Iar vița noastră e română.
Suntem mai tari decât o stâncă.
Vântoasele nu ne dărâmă.
Ne mândrim cu nația română.
Cu-acest popor de neclintit.
Vom apăra țara străbună
Și toate câte-am moștenit.
Vrem pace cu popoarele.
Le acordăm prietenie.
Dar apărăm hotarele
Când ne vorbesc cu dușmănie.
Chiar dacă murim în luptă
Pentru țara noastră sfântă,
Suntem clădiți din tare stâncă,
Am fost eroi și suntem încă.
Am fost eroi, și suntem încă
Ostași în armata română.
Noi de la viață-avem poruncă
Să apărăm glia străbună.
Să apărăm limba și neamul,
Să ținem mai sus tricolorul,
Să apărăm pâinea și ramul,
Stăpân să fie doar poporul.
Țarina-n care străbunii
Au semănat oase și grâu,
E țara-n care românii
Se-adapă din același râu.
Coaptă-n vatră românescă,
Aici pâinea e mai bună.
Setea să ne-o potolească
Dunărea noastră bătrână.
Dumnezeu ne-a dat grădina,
Noi trebuie s-o apărăm.
România e lumina
Ce cu credință o urmăm.
Am fost eroi și vom fi încă.
Ne vom lupta să dăinuim.
Noi suntem rupți din tare stâncă.
Noi niciodată nu pierim.
poezie de Dumitru Delcă (30 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![în alte limbi](http://www.citatepedia.ro/g/32world.png)
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre armată, poezii despre apărare, poezii despre țări sau poezii despre vorbire
Acel curajul pe care mama mea l-avea
Acel curaj pe care mama mea l-avea
A însoțit-o la plecarea-n noaptea cea adâncă,
Tăiat din a New England-ului stâncă,
Zace-acum jos în groapa de sub piatra grea.
Broșa de aur pe care și-o prindea la piept
Mi-a lăsat-o mie și-o prețuiesc, și-o port de mică;
Totuși, dacă-ar fi să vorbim drept,
Aș putea renunța ușor la ea, la o adică.
Oh, dar dacă, în schimb, mi-ar fi lăsat un dram
Din ceea ce-a luat și-i stă-n mormânt alăturea!
Acel curaj de rocă tare, curaj de care ea
Nu mai are nevoie-acum, însă eu am.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre curaj, poezii despre schimbare, poezii despre roci, poezii despre mamă sau poezii despre aur
De câte ori am stat după o ascensiune grea, așezat pe o culme, în sacul umed, obosit și flămând, dar fericit! Acest sentiment, mereu același, ne cheamă pe noi alpiniștii să pătrundem în regiunile fără viață ale marilor înălțimi, să luăm asupra-ne marile oboseli.
citat din Hermann Buhl
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre viață, citate despre fericire sau citate despre alpinism
De câte ori am stat dup o ascensiune grea, așezat pe o culme, în sacul umed, obosit și flămând, dar fericit! Acest sentiment, mereu același, ne cheamă pe noi alpiniștii să pătrundem în regiunile fără viață ale marilor înălțimi, să luăm asupra-ne marile oboseli.
citat din Hermann Buhl
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Săgeata și cântecul
Mi-am strunit arcul și-am lansat o săgeată-n lume,
A căzut pe pământ, fără să știu unde-anume;
S-a pierdut în depărtare-atât de iute-încât vederea
Nu i-a putut urma nici zborul, nici căderea.
Am dat viață unui cântec în această lume,
A căzut pe pământ, fără să știu unde-anume;
S-a-îndepărtat atât de iute că n-am găsit puterea
Să-i urmez nici zborul, nici căderea.
Târziu apoi, într-un stejar puternic ca o stâncă,
Am regăsit acea săgeată, vibra încă;
Iar cântecul pe care îl credeam pribeag,
L-am regăsit în inima unui prieten drag.
poezie de Henry Wadsworth Longfellow,1807-1882, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre prietenie sau poezii despre inimă
![Valeriu Butulescu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/valeriu_butulescu.jpg)
O stâncă fecundă va naște altă stâncă.
aforism de Valeriu Butulescu din Toamnă în Rai
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![în alte limbi](http://www.citatepedia.ro/g/32world.png)
Vezi mai multe aforisme despre stânci, aforisme despre naștere sau citate de Valeriu Butulescu despre naștere