Se ştie că Buddha a murit în ziua în care a avut proasta inspiraţie să mănânce carne de porc. Dar porcul, ştiţi cumva când a murit? Ei bine, porcul a murit în ziua în care a încercat să devină buddhist.

citat din Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul porcului

bunicul omora porcul, plângeam
dar ştiam că porcul îmi va ţine de foame
cu o seară înainte porcul îşi făcea cruce cu copita
un porc credincios
se ruga Dumnezeului său:
Doamne, iartă-mi păcatele
am mâncat ca un porc
m-am purtat ca un porc
am trăit murdar ca un porc
am făcut totul albie de porci
dacă se poate, Doamne
aş vrea ca pe lumea cealaltă
să fiu Om

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiţi când face porcul migrene? După ce i se taie capul.

citat din Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărţit,
A murit poetul cel mai iubit!

Şi toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

A murit un înger...

poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mondială a râsului

Supoziţii multe îs
Despre "viaţa în furtună",
Dar cei ce-au murit de râs,
Au murit de moarte bună!

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Zace-aicea un tâlhar
Cum n-a fost şi n-o să fie!
Şi totuşi n-a avut habar...
Că a murit, precum se ştie,
În linişte la el în pat.
Ar fi murit în puşcărie,
De n-ar fi fost şi magistrat.

poligramă de Theodor M. Stoenescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi au murit

copilaşii în leagăne de molid
apoi au murit
părinţii şi părinţii părinţilor retezaţi
trei generaţii
ca brazii într-o singură zi au murit
sub soarele scânteind în gătej de lumină (?!)
ca o pânză sonoră de gater
întors răsucit
cu dinţii împotriva pădurilor sale în care
acum chiar acum
ruşinea durerii ia curgere de răşină
în care nicicum
cei care au murit au vreo vină

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudofabulă

Defectele unui porc sunt supraevaluate;
Ia uitaţi-vă la om cum i le-ntrece pe toate!
Şi unde mai pui că, omul, se pretinde educat,
Pe când, pe sărmanul porc, nimeni nu l-a învăţat!

Porcul n-are maniere? Nici nu poate,-având copite,
Omul, mai presus de-acestea, pune ale lui ispite!
Şi-apoi, râtul nu-i prmite să vorbească elevat,
Omul poate, dar nu vrea, să se poarte manierat!

De decenţă, ce să spunem, porcul n-are de ales;
Omul însă, acţionează numai după interes!
Analizându-i pe ambii, alegi, cum ţi-o fi norocul,
Iar concluzia e simplă: omul e mai porc ca porcul!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moare străbunica

"Mama mea, când s-a-mbolnăvit de-a murit,
Cum a făcut? S-a dus în ziua de Crăciun la tămâiat,
Numai în scurteică şi ghete.
Şi, când a venit, a fript carne şi ce-o mai fi făcut
Şi-a-mpărţit. Şi la urmă a luat-o cu frig
Şi-a-nceput să-i fie rău. Şi-a-nceput să
zacă.
O lua cu frig, cu frig..."
A şezut până în ajun de Anul Nou.
- Bine c-am apucat să fac colacii toţi.
Că dau láştină pe lumea ailaltă.
Bine că m-am grijit, zicea.

- Ioniţă, ia să vezi tu de copilul ăla
(Eu eram copilul, continuă Moşu, care stă pe-un butuc de plută
Ciopleşte un ciomag şi-i povesteşte lui Ionică) -
Îmbracă-l, încalţă-l,
Că de-acum încolo numai tu o să vezi de el,
că eu vă
Părăsesc. A murit în ziua de Anul Nou.

Ce an?
Nu e scris nicăieri.
Să fi fost prin 1877.
"Eram copil, auzeam tunurile din Calafat când băteau".
Şi Moşu, după ce s-a sprijinit o vreme
În ciomagul cioplit, afumat şi lustruit de mâna lui,
S-a stins şi el.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitafuri

Fu I

Fu I a iubit colina şi norii de pe cer.
Vai, a murit de alcoolism.

Li Bo

Şi Li Bo a murit beat.
El a încercat să îmbrăţişeze luna
Din apele fluviului Huanho.

poezie de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu-mi răspundeţi? Nu cumva aţi murit şi nu vreţi să se ştie?

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei singuri

eu nu
am murit
tu nu
ai murit
el ea nu
sunt dintre ai noştri –
moartea
rămâne-n familia foarte restrânsă
viaţa
fie a străinilor singuratici: eu
tu
el
ea
nu
am murit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Aicea zace un tâlhar
Cum n-a mai fost şi n-o să fie
Şi totuşi n-a avut habar,
Căci a murit, precum se ştie,
În linişte la el în pat.
Ar fi murit la puşcărie
De n-ar fi fost şi magistrat.

poligramă de Theodor M. Stoenescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

CEL MORT NU ŞTIE DACĂ A MURIT

Cel mort nu ştie dacă a murit,
Prohodul, nu-l aude-n care rit
A fost rostit de popi în adunare,
Ori dacă prin oraţii fost-a preamărit.

rubaiat de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosi şi ziua nunţii. Cununia se făcu cam pe sub ascuns. Apoi, puindu-se porcul cu soţia sa într-o căruţă împărătească, porni la dânsul acasă. Pe drum trebuia să treacă pe lângă un noroi mare; porcul porunci să stea căruţa; se dete jos şi se tăvăli în noroi, până se făcu una cu tina, apoi, suindu-se, zise miresei să-l sărute. Biata fată, ce să facă? Scoase batista, îl şterse niţel la bot şi-l sărută, gândindu-se să asculte poveţile tatălui său. Când ajunseră acasă la porc, care era într-o pădure mare, se şi înseră. Şezură niţel de se odihniră de drum, cinară împreună şi se culcară. Peste noapte, fata împăratului simţi că lângă ea era un om, iară nu un porc. Se miră. Însă îşi aduse aminte de cuvintele tătâne-său şi începu a mai însufleţi, plină de nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. Porcul seara se dezbrăca de pielea de porc, fără să simtă fata, şi dimineaţa, până a nu se deştepta ea, el iară se îmbrăca cu dânsa. Trecu o noapte, trecură două, trecură mai multe nopţi şi fata nu se putea domiri cum se face de bărbatu-său ziua este porc şi noaptea om. Pasămite el era fermecat, vrăjit să fie aşa. Mai târziu începu a prinde dragoste de dânsul, când simţi rodurile căsătoriei; atât numai se mâhnea că nu ştia ce o să dea lumii peste câteva luni. Când, într-o zi, văzu trecând pe acolo o babă cloanţă vrăjitoare.

Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu! Iubirea n-a murit!

Nu! Iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
în mâna întinsă orbului
şi-n ţipătul pescăruşului...

Nu! Iubirea n-a murit!
Floarea de cireş o cântă
şi fluturele o descântă
în zborul ei albit.

Nu! Iubirea n-a murit!
Parfum de dor, nelinişte
aleargă-acum pe mirişte.
Întinde-i mâna şi-a venit!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrew: E un tip grozav şi un doctor minunat. Nici un pacient nu i-a murit. Le-a lăsat pe câteva însărcinate, dar de murit, n-a murit nici unul.

replică din filmul artistic Comedia erotică a unei nopţi de vară, scenariu de Woody Allen (16 iulie 1982)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul unui avocat

A murit domn' avocat,
C-avea boală la ficat,
Moartea însă i s-a tras,
De la porcul meu cel gras.

epigramă de Nicolae Dărăbanţ din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

PORCUL ŞI ONOAREA MILITARĂ

Când porcul ce-a fost militar,
(La o popotă ospătar),
Ca rezervist, intrând şi el
În neopritul carusel
Al celor care fac în sat
Politică neîncetat,
A reuşit să încropească,
După metoda omenească,
Partidul lui, din porci cu bani
Şi din năpârci şi şobolani,
Numindu-l, că avea şi şcoală,
O "uniune naţională".
Deci, grohăind c-are,-n final,
Doar "interes national",
S-a cocoţat atât de sus
Încât, votat, a şi fost pus
Ministru de interne, care
Avea cam totul la picioare:
Curcani viteji să îl păzească
Şi o amantă-a lui... porcească,
La care ajungea de fel
Cu păzitorii după el.
De "interes national"
Uitase porcul-general
(Fusese, între timp, 'nălţat
La acest grad nemeritat).
Odată însă s-a-ntâmplat
Ca un curcan motorizat,
Fiindu-i antemergător
Când la purcea mergea cu zor,
Pe-un drum în lucru, desfundat
Să dea în gropi şi... a crăpat.
Cum câinii procurori, presaţi
De patrupezii revoltaţi
Că a murit în mod perplex
Curcanul, s-aibă porcul sex,
I-au întocmit dosar penal.
Şi-a plecat porcul în final,
Să stea ascuns, să uite toţi
Că-i cel mai josnic dintre hoţi.
Dar cum puterea-l atrăgea,
La troc de lux, vrând iar să stea,
În prag de-alegeri a ieşit
Printre votanţi, c-un grohăit,
Spunând că-onoarea militară
Îl scoate-n faţă pentru ţară,
Şi el la toţi le va spori
Tainu-n fiecare zi.
Cum l-asculta, un papagal
Strigă MORALA în final:

- Un porc poate avea onoare,
Atunci când va putea să zboare!

fabulă de Pavel Lică din O aia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai murit încă unul

A mai murit încă unul -
cu foamea pe faţă,
cu ochii de ceaţă,
cu mâini ca tutunul.

A mai murit încă unul
din nemernica gloată
care pe rând se gată.
Unul câte unul.

Trei, şase, opt, zece...
A mai murit un mişel.
Ce bine de el
că-i liber să plece!

Azi n-o să-l mai frigă
în vise de fiere
nici trup de muiere
şi nici mămăligă.

Ah, Domnul, prea-bunul,
îl mangaie foarte.
Tovarăşi de moarte,
poftim încă unul!

Lăsaţi-l să plece!
Nu spuneţi o vorbă!
Ne lasă o ciorbă
şi-o pâine rece.

poezie clasică de Radu Gyr
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ateul Bruno Mensi, ascuns sub pseudonimul Carl William Brown, un italian care se laudă că este doctor în Prostie şi un luptător împotriva Prostiei, a spus următoarea prostie: "Pentru Nietzsche, Dumnezeu a murit, acum aşteptăm să moară adepţii săi." Până una alta, a murit Nietzsche. Apoi, când ateul Nietzsche a spus prostia că "Dumnezeu a murit", era deja nebun sau era pe cale să înnebunească? Pentru că un ateu sănătos la cap, care neagă existenţa lui Dumnezeu, nu poate să spună că "Dumnezeu a murit". Cum să moară cineva care spui că nu există?

George Budoi în Dicţionarul prostiei (8 mai 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!