La cumpărături

Toţi cu cărucioarele pline,
Cumpără tot ce văd în faţă.
Eu vreau doar ace şi cu aţă,
Că buzunarul nu mai ţine!

calambur epigramatic de Vasile Dumitrache (octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblă cu puterea

la el pe căi betonate pline
cu sinceritate o ţine în mână
toţi îl văd că merge cu demnitate
face paşi măsuraţi în gând
are nişte criterii dubioase pot să spun
trăieşte pe apucate ca o entitate
cu mănuşi de oţel ţine toată puterea
numai pentru el se deschide un cimitir

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre mine

Nu vreau să fiu un Păstorel,
Nici să-l copii pe Moraru...
Ci vreau să mai zâmbim niţel,
Să ne îndulcim amaru'!

epigramă de Vasile Dumitrache (22 mai 2018)
Adăugat de Vasile Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Nu mai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie

Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău

Nu mai vreau să te aud
Te aud in fiecare pasăre şi adiere de vânt

Numai vreau să te imbrătişez
Te simt in tot ce ţin in palme

Nu mai vreau să-ţi ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc

Nu mai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta

Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colţ fără vocea ta

Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viaţă
Vreau tot timpul din univers

Şi tot nu mi-ar ajunge să-ţi spun cât te iubesc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Numai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie

Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău

Numai vrea să te aud
Te aud in fiecare pasăre şi adiere de vânt

Numai vreau să te imbrătişez
Te simt in tot ce ţin in palme

Numai vreau să-ţi ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc

Numai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta

Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colţ fără vocea ta

Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viaţă
Vreau tot timpul din univers

Şi tot nu mi-ar ajunge să-ţi spun cât te iubesc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Mi-aş dori să merg o zi
Fără un decor anume
Să nu mai văd farmacii
Nici bolnavi în astă lume.

Mi-aş dori să văd doar flori
Nu spitale, magazine
Nici feţe ce-ţi dau fiori
Ci, oameni cu braţe pline.

De lumină, bunătate
Nu orgolii mici, mărunte
Modestie, simplitate
Şi iubire cât cuprinde.

Nu mai vreau să văd pancarte
Ce te-mbie la pieire
Jocuri de noroc în noapte
Cluburi pentru omenire.

Uniforme, legi prea strâmbe
Nu mai vreau nimic s-aud
Măşti cu chipurile tâmpe
Nici ce spune vreun zălud.

Nu vreau să văd sărăcie
Oameni fără-acoperiş
Nici pe cei cu bogăţie
Ce ne fură pe furiş.

Nu mai vreau s-aud de rău
Ce-i urât, grotesc, meschin
Vreau să avem Dumnezeu
Şi vreau cerul meu senin.

Vreau un lucru tare simplu
Pentru voi şi pentru mine
Să ne-nchidem într-un templu
Şi să facem numai bine.

Să-mpărţim pe tot pământul
Pace, linişte, credinţă
Patru zări să ducă vântul
Omenirii biruinţă!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce atâta jale?
De ce suflete grele?
Cu toţi vom fi iar oale!
Cu toţi vom fi ulcele!

catren de Vasile Dumitrache (4 aprilie 2017)
Adăugat de Vasile Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

sutien

Definiţii la modă (II) - Sutienul

Pentru dame e calvarul
De a ţine sânul drept
Eu îl văd ca buzunarul
De la piept!

definiţie epigramatică de Gheorghe Gurău (mai 2007)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urarea unui pensionar

Atunci când s-a pensionat,
A promis să mă aştepte...
Şi optimist mi-a declarat:
Să te văd bătrân, băiete!

epigramă de Vasile Dumitrache (aprilie 2014)
Adăugat de Vasile Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La dispensar

L-a consultat atent şi-n fine,
I-a spus când a picat cu darul:
Ficatul parcă te-ar mai ţine,
Dar te mai ţine buzunarul?

epigramă de Gheorghe Penciu din revista "Lumea epigramei" (ianuarie 2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la faţă

Nu te schimba la faţă Doamne
căci apa dăruită pământului nu ia
forma tălpilor mele
şi doar teama lăţeşte soarele
pe tot cerul, imens,
cum e lipit de genunchii mei
un fluid verde
totul e real
când cuvintele mele sunt doar fluturi
împrăştiaţi peste tot-
toţi sunt nefericiţi
toţi sting luminile.

Nu te schimba la faţă Doamne
nepăsarea are forma
ochilor trişti.

poezie de Maria Anegroaie din Singurătate de înger (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie cu logică?! Citesc în privire
Doar recele calcul, nu calda iubire...
Eu văd doar un du-te, un vino încoace
Şi în inimă simt doar ferbinte de ace...

catren de Iurie Osoianu (14 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să văd aerul pe care-l respiri. Vreau să-ţi văd inima bătând. Vreau să-ţi văd sufletul gol, să-ţi sărut sufletul gol! Vreau să văd cu ochii mei moartea ta! Vreau să mă lupt cu ea, s-o rog şi s-o înduplec!

Petru Popescu în Prins
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţă...

Întinderi
În prinderi,
Surprinderi,
Deprinderi
În ceaţă;
Regeşte
Vuieşte,
Primeşte,
Fereşte
În faţă;
Aprinderi,
Desprinderi,
Prin vinderi
Perinderi
În viaţă...

poezie de Vasile Zamolxeanu (19 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei fete cu relaţii imprevizibile

Eu te vreau aşa cum eşti
Şi ce simt îţi spun în faţă,
Dar de-ncerci să mă cârpeşti,
Îţi ofer... şi ac şi aţă!

epigramă de Nicolae Precupeţu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţare şi dorinţă

Nu mai vreau ca să trăiesc în fum,
Vreau în viaţă să-mi aleg alt drum.
Nu mai vreau să rătăcesc în ceaţă,
Vreau să-mi construiesc o nouă viaţă.

Nu vreau să trăiesc doar în minciună,
Vreau adevărul să poarte o cunună.
Nu vreau ca întunericul să mă sperie,
Vreau să primesc lumină, puzderie.

Nu vreau să mă stăpânească plânsetul,
Vreau să-mi lumineze faţa, zâmbetul.
Nu vreau privirea să-mi fie-ntunecată,
O vreau senină, de grijile lumii scăpată.

Ajunge! De prea mult rău mi s-a scârbit.
Vreau binele să fie de toţi oamenii primit.
Vreau de-acuma un soare nou să răsară
Şi-n viaţa mea să fie veşnic primăvară!

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunecarea la faţă

M-am pomenit deodată ca cerbul împuşcat,
În salt când se-avântă peste corola lumii,
Când prin păduri de stele se simte împărat,
Al ciutelor fecioare şi peţitor bărbat
Şi-al spaţiilor pline de strălucirea lunii,
Care-i absorb lumina în beznă din înalt.

M-am pomenit deodată precum Adam cel gol,
Degustător din pomul oprit şi lăudat,
Cutezător în faptă cu riscul asumat
Şi surghiunit din vară în frigul de la pol,
Considerând de-atuncea iubirea un păcat,
Iertarea ca virtute, dar... veşnic neiertat.

Mă pomenesc adesea rugându-mă în van,
Căci timpul mi se pare mai scurt pe zi ce trece
Şi mulţumind în taină c-am mai trăit un an,
Nimic nu mă mai miră şi tot mă lasă rece,
Întunecat la faţă şi tot mai inuman,
Pe lumea asta moartă când văd ce se petrece.

Mă pomenesc în lumea cea nemaipomenită,
Cum nu se află alta în Cerul cunoscut,
Să văd, că-n ani-lumină distanţa-i răstignită,
În lipsa de măsură a timpului pierdut
Şi se vânează timpul prezent nepetrecut,
Cu-aceleaşi diamante din puşca ruginită.

poezie de Ovidiu Vasile din Versuri clare dulci-amare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărări

Cu frământări, cu vise şi iluzii,
Ne facem toţi prin viaţă o cărare,
Unii c-un scop, iar alţii la-ntâmplare-
Visând succese, şi primind contuzii!

Unii străbat ca orbii a lor cărare,
Nu văd nimic din tot ce-i înconjoară,
Căci gândul lor spre alte zări le zboară-
Având doar ţel, dar neavând picioare!

Alţii văd totul, dar îşi doresc putere,
Să aibă pentru toate zeci de braţe,
Cu care să apuce şi să-nhaţe-
Visând numai mărire şi avere!

Târziu, de tot, pricep şi adevărul:-
Destinul ni-i la toţi... vămuitorul!

sonet de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dregători

Trăiesc ca într-un " déjà vu"
Că ţinte ştiu nu pot s-ating;
Toţi cei din jur mă fură, înving...
Nimic nu e la fel acu'.

Pe nimeni nu mai ai de pază...
Toţi spun ce trebuie să faci,
Doar tu pe ei să nu te bagi;.
Mici sau mai mari, sunt toţi de vază!?!

Orice gândesc rămân perplex,
Căci şcoala nu mai e nimic;
Se poate face doar un pic
Şi eşti o parte din "Sed lex"?!?

La nimeni n-ai cui să te plângi
Căci plânsul e o slăbiciune,
O rugă în deşertăciune;
E cum săgeta... ce-ţi arunci!

Şi culpa nici nu mai există,
Sunt prezumat nevinovaţi;
Nici la copii nu mai sunt taţi...
Doar paguba-i ce mai persistă!

Deci plăţile-au un singur sens
Vidându-ne-n gaura neagră
La hoţi cu buzunarul dens
De-avut... Cerându-le tot lor să "dreagă"!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încet, încet, spaima mea faţă de lună se transformă în dragoste faţă de ea. O doresc. Vreau să fiu al ei, să mă contopesc cu ea. De multe ori ridic braţele către ea – căci ea este tot timpul deasupra mea, nu mai există demult zi, totul e un clarobscur roşietic dominat de silueta ei impunătoare – eu nu mă pot înălţa către ea, dar spiritul meu poate. Mă mistuie dorul de ea, vreau să fiu tot mai aproape de ea.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacovişteană...

Nu văd ca să mai zboare-un gând
Spre locuinţele lacustre,
Dar pe Bacovia îl văd bând
Din tihna care stă să mustre...
Îl văd cu ochii plini de plumb
Purtându-şi suflul pe alei,
De-un violet cu-n iz de scrumb
După iubitul său condei...

Mă-ntreb cu un contrast de Christ,
Faţă de el, cu ce-s mai trist?...

poezie de Vasile Zamolxeanu (3 aprilie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!