Asteroizi

iubitul aruncă-n visteria mea de cuvinte
cu asteroizi ameţiţi pe orbita lor
de căderi de cuvinte migratoare,
de sunete călătoare,
desprinse din cerurile himerice,
ei sângerează linia din palmă
într-o lumină curgătoare,
mistuidu-se pe orbita cunoaşterii,
strângând în braţe spinii morţii
pe nisipul zădărniciei înfricoşetoare.
transfigurată de atâtea căderi
eu aprind fulgere printre vise
şi-i trimit muze frumoase,
ca umbre fulgurante,
să-i danseze muzici abisale
în noaptea cu perle bizare
spânzurate de gâtul luminii irizante,
să-i facă o rană în cer,
în timpul unei hierofanii,
printre ecouri şi cuvinte în adoraţie,
venite tocmai din cupele cu musturi solare.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt polenul din cuvinte...

1. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
şi bat la fiecare-n poartă
şi plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
şi mă împraştie prin ţară,
balsam pe rană să alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ţi fie pavăză-n furtună
şi pentru zilele cumplite.

Eu sunt polenul din cuvinte.

5. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie prin cuvinte

Pot să trec prin amiaza tăcerii,
să-i îndur singurătatea
într-o călătorie prin cuvinte
dintr-un roman apocrif.

Să muşc nemilos din marginea durerii
ce mă pune la încercare,
trecând prin tunelul de sare
până dincolo de apele morţii.

Frunze de mentă sălbatică să pun
lângă inima ce-mi bate
cu limbi de ceas cântător
în cuibul mătăsos al somnului.

Noaptea să-şi ridice ochii
din întunericul fără trup
şi cu secera lunii să-i taie
picioarele prea lungi.

Aromele dimineţii să-i beau
cu potirul dragostei
şi să cer luminii de rouă
regină să-mi fie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru ca noaptea şi tăcută ca un ecou...

pe patul meu de flori, în lumină, Dumnezeu
l-am văzut cum îmi iubea sufletul
atomi de viaţă pluteau ca nisipul
într-un mănunchi de lumină lină
o lacrimă s-a format scufundându-se
în adâncul inimii, o îndoială albastră...
gânduri fără imagini, pierdute în ruină
am văzut, iubite, tulburându-se amurgul
şi ultima suflare a stelelor fără de vină...

apă sărată mi se scurgea printre degete
părul meu saturnian se prelingea în întuneric
asemenea unei meduze ude de la lacrima de stea
nimeni nu oprea timpul care se prelingea
nici măcar rana sau măcar umbra mea
camera se rotea în jurul unor muşte
Dumnezeu era din nou singur şi plângea
colora cu pigmenţi din carne şi sânge de zeu
eu muream în timpul unei hierofanii...
----------------------------------------------
negru ca noaptea şi tăcută ca un ecou...

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri albe

printre cuvinte străine
reptilele urcă pe glezne
geometria îşi acute unghiurile drepte
biserica urcă în nori fără enoriaşi

imagini împrăştiate în spaţiu
plutesc într-o relativă abandonare

refuz depărtarea şi reinventez o aşteptare
pe o curbă abisală a unei raze de lumină

răsfoiesc un interval gri
de pe orbita mea
deşertică

migrez solitar imaginar
spre glasul frunzei ce mă cheamă
prin ecouri nelimpezi

copacii nu ştiu nimic
doar prunul sălbatic e înflorit în tăceri albe.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leopardul solitar

nici o iubită n-a fost luna mea de sidef
şerpuindu-se prin fereastra oniric luminată
drept la mine-n tâmpla de vise sărutată
iubito, te-am sorbit ca pe-o otravă blestemată
la ospăţul hienelor din mugurii sălbatici.
eu, leopardul tău n-am fost niciodată acelaşi
fiindcă jinduiam cruzime şi iubire şi dorinţă de semizeu
şi-atunci Dumnezeu îţi punea făptura ta într-un poem
şi te priveam fără de ochii uitării ca pe o stea de mare
aşezându-te nu în universul fiarei jinduitoare
ci în galaxia lumii mele de fragedă stea
eu eram nisipul lunar, tu stea printre stele
plimbându-te pe orbita singurătăţii mele.
când mă priveai, împietream o clipă
din a timpului curgătoare aripă.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele

Timpul înseamnă cuvinte...
cuvinte încrucişate,
cuvinte reale,
cuvinte vii,
cuvinte poetice
şi cuvinte de prietenie...

Iar noi ne exprimăm
prin cuvinte
în fiecare zi.

Citim mereu cuvinte
în cărţi...
pe drumul vieţii.

De-a lungul timpului,
Creştem şi cred
Că devenim
Cuvinte de asemenea.

poezie de Roxana Bulmez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina nopţii

cu privirea pierdută în zare
mă joc cu ciobul de lună
seara aşez întrebări
în ciuturi de lemn
însetat de lumină
mă zbat între pulberi de stele
în dansul cosmic
al unui etern semn de întrebare
aş vrea să prind lumina în palme
o zi, o dată
alteori aprind luceferi pe cer
cu o rază
printre satanice umbre
uneori mă destram în oglinzi paralele
murmură ziua, se zbate şi timpul rămas
mai picură cuvinte în ape
peste pleoape ferecate
iar din ape
dor se naşte într-o privire
dor de ducă, spre fătuca din poveste
renasc în zori, printre lacrimi, suspine
ştii, rătăceam între pleoape
mă aşteptai în şoaptele nopţii
în tandre unduiri de coapse
pe sâni, dogoarea cerului aprins
voi coborî încet-încet la tine
nu, nu fugi
reazemă-ţi visul de acele clipe
voi veni printre falduri de vise
spre nufărul iubirii
ce m-a fermecat odată, într-o noapte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biciul

Mare croitor aş fi,
De-aş avea la îndemână
Liota de hoţi!
Biciul cum ar şfichiui
Pielea lor de bivol gras
Şi tovalul din obraz.
Dar pentru-a mă ţine minte
Am un bici doar din cuvinte
Şi-am să-i flagelez cu el
U-şuu-rel!
..............................................
Punctele ţin loc de cuvinte
Cuvinte... ce nu le suportă hârtia!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plase de cuvinte

Inchis intr-o călimară
Intr-o lume de vise
Interzise şi proscrise
Caut să le dau glas, cuvinte
Dar le aud prin ecouri
Scrijelite de stilouri
Ce stau ca nişte plase
Pe alte file intinse
Să inhaţe răpitoare
Din marea de cerneală
Orice pare strălucire
Pentru a lor preamărire...
Apoi ca niste rechini
Sfâşie pe acei delfini
Care vor să rupă plase
Ce vânează din cuvinte...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea

Tramvaiul nu avea şosete fiindcă nici eu
nu mai aveam pantofi.
Nu avea şine din calea mea
fiindcă
ceasul meu "Racheta" era pe orbita
încheieturii
unui trecător.
Urma să plecâm la mare dar eram
dezbrăcat
de cuvinte.
În tren ne-am aruncat trenul
pe un stâlp
izolat
Dumnezeu ne-a iertat de păcate
pe bancă
în gară
cu un şuierat insolat de cuvinte!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mărţişor! (1 Martie)

Atâtea fiinţe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.

Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.

Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.

Atâtea lucruri finuţe,
Atâtea mărţişoare drăguţe.
Atâtea doamne şi domnişoare,
Azi! Un mărţişor pentru fiecare!

poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafiri de cuvinte

Să mă dojenesti
Dacă fac zgomot
Când păşesc în inima ta
Nu vreau a lăsa
Umbre ce le am lăsate
De alte tălpi de cuvinte
In morminte
In inima mea
Unde esti..
O sakura printre
Armăsare bătăi
Răsfirându-le coamele
In focuri ambre
De tămâi nepământene
Căzute in galopul bătăilor
Şi răsărite pe acele morminte
In trandafiri de cuvinte
Ce invăluie marmurele
Cuvintelor ce-au fost înainte
Dăltuite cu umbre în inima mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirile ca florile ne ard

Ne-a înflorit timpul în
palme
şi privirile ca florile ne ard
printre atâtea cuvinte ce ni se
aştern la picioare
gata doar
de a fi culese pe prima pagină a zâmbetului tău

nu vezi
a înflorit poezia
urmărind mugurii aceştie de cuvinte
şi fiecare idee
sosită abia

şi timpul
la fiecare ne încape în
buzunarul de la cămaşă
când călcăm pe ziare
ticsite de cuvinte
ca un borcan de
dulceaţă de cuvinte amestecate
cu priviri
ce-ţi mângâie sufletul şi inima

poezie de Ioan Daniel Bălan (7 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E periculos

să mai fii, azi,
cuvânt frumos.

Exista o inchiziţie
şi printre cuvinte.

Cuvintele
se ascund,
de frica tăcerilor.

Sunt din ce în ce mai puţine
cuvinte frumoase.

Pentru că sunt
vânate şi ucise
de tăceri invidioase.

Tăcerile simt
ameninţare:

se pare,
cuvintele frumoase

au puteri de vrăjitoare.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei tinere - Să-i fac o epigramă din trei cuvinte

În zborul tău de rândunea,
Cum crezi duduie c-aş putea,
S-o fac aşa... din trei cuvinte
Şi să fiu sigur c-o ţii minte!...

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitatele cuvinte

voi hiberna în cartea mea
nenumărate ierni
şi filele se vor îngălbeni
în netulburarea lor
până ce atingerea ta mă va trezi
într-o dimineaţă de toamnă
sau într-un banal amurg de primăvară
îţi voi povesti atunci
despre parfumul teilor înfloriţi
sau despre alungaţii mei cocori
pentru că nu vei înţelege
vei răsfoi dicţionarul
căutând uitatele cuvinte
a, b, c...
... cocor
pasăre migratoare
cu gâtul şi piciorele lungi
cu penele

poezie din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targoviste,,2011 (2011)
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria cu zări turtite

Patria mea de cuvinte turtite,
ce stai agăţată, aşa, pe pereţi,
ne-ai repus iobăgia pe frunte,
şi ne-ai alungat aiurea-n boscheţi,

şi, printre atâtea zdrăngăneli,
şi printre atâtea slugi tâmpite,
ne chinui dorul cu hăhăieli
şi c-un absurd de cuvinte turtite.

Înainte, mereu înainte
Zări ticsite-n două clase,
dar spuneţi şefului de tren,
măcar dorul să ni-l lase.

poezie de Octav Bibere
Adăugat de J. Louis Mash
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-amintesc de cuvinte

Cât de multe cuvinte formează tăcerea...
Mă rezem cu gândul de drumul uitat,
La capătul lui m-ascund după lună
Scriindu-ţi cu voce, cuvîntul oftat.

Mă trezesc sentimente ce cad ameţite,
Din ochi pică lacrimi şi gesturi lipsesc,
Un ceas se ridică deasupra luminii
Când noaptea se duce dar stele lucesc.

Filigranul luminii îşi schimbă culoarea,
Mi-amintesc de cuvinte lăsate zălog,
Împletesc dimineţii din versuri chemarea
Dar tăcerea revine şi degeaba mă rog.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Printre atâţi telefantastici şi prolifici scriitori
Care astăzi sunt la modă pomeniţi până departe,
Iată vin eu păcătosul şi smeritul cu o carte
În speranţa c-o să placă la vreo câţiva cititori.
... Una simplă din cuvinte mai puţin sofisticate
Pentru suflete frumoase purtătoare de Cuvânt
Şi credinţă absolută în iubiri fără de moarte,
Ce vor dăinui de-a pururi şi în Cer şi pe Pământ

Cand a înflorit sărutul într-o zi la ceas de toamnă,
Prematur în slova scrisă a unui,, poet din flori"
... Cum a zis odinioară cea mai de cuvinte doamnă,
Astăzi dărui poezie pentru simpli muritori,
Iar de veţi găsi vreodată printre griji cotidiene
Acest mic volum de versuri odihnind pe noptieră
Sau pierdut printre bagaje pe meleaguri marţiene,
Veţi vedea că-n timp şi spaţiu veşnicia-i efemeră...
Numai dragostea-i perenă printre alte fenomene.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu necuvântătorul

eu şi marea mea de cuvinte
mă spăl cu cuvinte, respir cuvinte, mănânc şi visez cuvinte
mă-îmbrac în cuvinte şi de adio mă ofer ofrandă
cuvânt pe cerul gurii

din aer strâng lumini şi praf de stele
respir praf de stele, mănânc praf de stele,
mă spăl cu praf de stele
şi moartea mă preface-n praf de stele

în mâna dreaptă am cuvântul ce va naşte iar cuvinte
în mâna stângă-am strâns un pumn de praf de stele
lumină scriu cu praf de stele
şi nu ştiu de cuvintele sunt ale mele

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!