Rondelul ghioceilor

Sub nea, când ghioceii-nfloare,
Din puful cald, din rădăcină,
Se urcă-n tijă o lumină
Şi curge din pământ culoare.

Acelaşi ritm de orgă fină,
Se zbate-n clopote de soare,
Sub nea, când ghioceii-nfloare,
Din puful cald în rădăcină.

În rol de mare balerină,
Dislocă din zăpezi izvoare
Şi parc-ar vrea din nou să zboare,
Cu tot convoiul de grădină,

Sub nea, când ghioceii-nfloare!

rondel de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

În comerţ

Primul fură Nea Mitică,
După dânsul, Nea Georgică,
Mai ciupeşte Nea Costică
Şi răspunde... Pişpirică!

epigramă de Constantin Păun (2007)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins din nou

A nins din nou
Ca un ecou
Al rugaminţii mele,
Totul e alb
Curat şi nou,
Iar din senin cad stele!
A nins din nou!
Ca-ntr-un tablou,
Ninsorile se-aştern...
Fulgi albi de nea,
Pe tâmpla mea,
Îmi spun să nu mă tem!
M-afund în alb,
E-atât de cald,
Iar fulgii-s mici şi moi,
Mă las uşor,
Pot să şi mor
Şi să-nviez, apoi...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se tulbură asfaltul

Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
În dimineaţa asta ce e atât de clară,
Când paşii-ţi lasă urmele să cadă,
Cristalul din lumină se coboară.

Argintul dimineţii încearcă să mă prindă
Şi fără zgomot paşii tăi au fost.
Şi razele de soare dansează pe zăpadă
Şi umbrele din jur îşi caută un rost.

Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
Când paşii tăi se şterg în infinit
Şi frunze moarte căzute pe stradă,
Sub plapuma de nea, din nou au putrezit.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sperând şi răsărind în zori
Puful de păpădie-n priviri
Asteptându-te soare de sărut pârg
Ingheţ în nea roşie de amurg

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai urci din când în când...

Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc şi verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.

Şi-mi sorb din tine focul şi vâltoarea
şi-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira şi glasuie chemarea!

Prin tine versuiesc fantasmul vieţii,
şi-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineţii

din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceţii
Şi-mi rătăceşti prin cer cu-al tău contur!

poezie de Aurel Petre (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trece o briză –
din puful păpădiei
cad paraşute

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jardin du Luxembourg

Plutea aromitoare suflarea primăverii
Prin frunzătura-naltă din vechiul Luxemburg;
Era în clipa-n care nu ştii sub vraja serii
De vine aurora din nou, sau de-i amurg...

Zburară porumbieii din paltini. În surdină
Şoptea tânguitoare Fântâna Medicis. —
În cea mai minunată şi clasică grădină
Ce-a înflorit vreodată sub cerul larg deschis,

Când zgomotul cetăţii, vuind prelung, ca marea
Ce-şi urcă-n echinoxuri puternicul talaz,
Rostogolit departe pieri cu depărtarea,
Se strecură prin ramuri un liniştit obraz...

Ne-nvăluia Selene cu farmecul zăpezii.
De ce, pe când o lună de gheaţă ne privea,
Te-am revăzut ca-n clipa iernatică a străzii
Mai aibă ca o nalbă prin fluturii de nea?

Şi cum treceam alături de recile regine,
De ce simţii în suflet al patimei kobold,
În ceasul îndoielnic când nu ştii de revine
Iubirea ca o moarte, sau ca un viu imbold?...

poezie celebră de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa de taină

M-asemuiam cândva cu-o rădăcină,
Înfiptă adânc în clipa mea de taină,
Pe geam pictam, avid către lumină,
Acelaşi ritm de inimă sub haină,

Şi înfloreau pe rând garoafele şi crinii,
Căldurile vuind din dedesubtul meu,
Striveam puterea şi o vindeam genunii,
Cu tot ce-n noi se-nfiripa mereu...

M-ademeneam cândva c-aş fi filonul,
De aur ce hrăneşte-un mugure pe ram,
În universul sferei ţinteam cameleonul...
Şi liniştea crescuse în fiecare ham!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Frumoasă eşti, pădurea mea
În rochia multicoloră
A toamnei, care parc-ar vrea
Să-i fim: eu ginere, tu noră.

Sărută bruma friguros
Dovlecii albi de prin grădină,
Gutuile miros frumos
Veghind la geam, ca o lumină.

Vei fi, când primii fulgi de nea
Se vor aşterne peste tine,
Frumoasă ca iubirea mea
Şi singură, la fel ca mine.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvoare istorice

Când dacilor li s-a găsit pricină
Şi viile le-au scos din rădăcină,
Le-au adunat şi le-au făcut nuiele,
De-atunci datează vinul din surcele.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama-i trandafir alb în grădină

Mamă - trandafir alb în grădină,
copiii îţi sunt petale.
Să-i creşti mamă, în lumină!
Ei sunt prelungirea vieţii tale.
Dă-le parfum, lasă-i să zboare,
petale albe pe cerul azuriu.
Vor reveni ca razele de soare
când sufletu-ţi va fi pustiu.
Cu căldură şi lumină,
dulce te vor săruta.
Faţa îţi va fi senină,
cu drag te vor îmbrăţişa.
Te vor împodobi, mamă-grădină,
cu aură strălucitoare.
Viaţa îţi va curge lină,
precum apa din izvoare.

poezie de Dumitru Delcă (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezirea fulgului din vis

O umbră vrea să fie întuneric,
Un licurici ar vrea să fie soare,
Un fulg de nea, un anotimp feeric,
Un strop de apă se visează mare...

Dar umbra e ucisă de-ntuneric
Şi licuriciul ignorat de soare,
Un singur fulg, inferior numeric,
Devine strop şi se trezeşte-n mare...

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (30 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ai şi rămas

O umbră albă din izvoare
Se nalţă lin, tremurător...
Şi-un gând îmi vine-ncet în zbor –
Un gând cu lacrimi de iertare.

Şi zile mor în ori târzii,
Şi zile nasc din vis de veci...
Cum ai putut aşa să pleci?!
Cum ai putut să nu mai vii?!

Dar a rămas în urma ta
Nemuritoare pe toţi vecii,
Când dau în floare liliecii
Nuanţe magice de stea.

Acel Luceafăr răsărit
Ce seri întegi îl tot privescu,
Şi-un gând, răsună-n infinit:
Că frate eşti cu Eminescu.

Privesc la cer în seri târzii
Şi parc-aş vrea măreţ să strig:
Unde te-ai dus atunci, nea Grig,
Şi oare când o să revii!?

Şi visul tău născut din soare
Cu dragoste umplut-a cerul.
Aşa ai şi rămas – Vieru,
Triumfător, făr' de hotare.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ploua pe afară

Când plouă rece pe afară
Să numeri lacrimile vagi,
Care din ceruri într-o doară
Plouă pe mine şi pe dragi.

Şi îmi e rece fără tine,
Şi tremur când mai bate vânt,
Îmi este tot amărăciune,
Îmi eşti durerea cât mai sunt.

Şi plouă, plouă toată ziua,
Chiar dacă-i soare, dacă-i cald
Şi simt în mine cum mă plouă,
Anunţă ploi un mic herald.

E apă multă, multă apă,
Cade din cer peste pământ,
Cad lacrimile şi se crapă
Din ochii mei şi din cuvânt.

Când ploua rece pe afară
Să te gândeşti, să mă priveşti,
Din când în când, iară şi iară,
Să te întrebi, mă mă iubeşti?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estivală...

Căldură toridă. E vară,
Razele de soare te-nţeapă,
Ce linişte şi cald e afară,
Din apă.

Te arunci ca un peşte,
Scăpat cumva din plasa ruptă,
În râul ce liniştit unduieşte,
Sub stâncă.

În jur totu-i aprins,
De căldură pietrele crapă,
Când din greşeală le-ai împins,
În apă.

În oraş căldură mare,
Asfaltul crapă sub talpă,
Chioşcuri de răcoritoare,
Vând apă.

Toată lumea trage la ştrand,
În foarte mare grabă,
Fug toţi de soarele cald,
La apă.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transhumanţă

Cad fulgi din cer, plutind în vânt
Se mută cerul pe pământ
Şi sufletul din mine vrea
Să fie ca un fulg de nea

Şi-n locul fulgilor din cer
Să mă transfere, dacă-i cer.
Dar nu-i pot cere, cât mai sunt
Legat de tine pe pământ

Şi-aştept să cadă primii doi
Fulgi peste ochii noştri goi,
Să fim pereche şi-n mormânt,
Precum-n cer şi pe pământ.

poezie de Marius Robu din Degeaba (25 februarie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut şi ultima gutuie

A căzut şi ultima gutuie,
Frunzele s-au risipit şi ele,
Doru-n braţe vrea să mi se suie,
Când privirea mi-o atârn de stele.

A căzut gutuia şi-o cam doare,
Timpul parcă plânge cu stropi grei,
Pe pervaz o pun lângă o floare
Şi-nspre seară muşc din seva ei.

A căzut gutuia dinspre toamnă
Şi în palmă puful i-l adun,
Dezgolind-o-ncet, ca pe o doamnă,
Sărutări pe coapse când îi pun.

A căzut gutuia din grădină,
Am o poală plină de gutui,
Pot de-acum ninsorile să vină,
Însă tu, iubita mea, rămâi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cosmic

Un fulg nehotărât
de nea, rătăcitor şi rece,
hazardul l-a adus
pe pleoapa mea închisă
şi s-a prelins printre gene
ca o lacrimă de înger
din cer trimisă.

M-a trezit
din somnambulismul
meu tulburându-mă
din visul, în care se facea
că Eu sunt unicul
stăpân şi cârmuitor
al norilor,
că eu sunt solomonarul
tuturor timpurilor,
trecute, prezente şi viitoare.

Fulgul de nea, m-a adus
prin prospeţimea lui cosmică
în realitate,
amintindu-mi că mi-e sete
de viaţă.

poezie de Ioan Friciu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, fiecărei zile

E în simţuri tot o boare, din roz de azalee
Ce-şi dăruieşte fraga petalelor cărnoase
Să încălzească inimi sezoanelor geroase
Cu puful cald, molcom, de pulpe de femeie.

E tot un râu ce curge s-adape iar scânteie
Din picuri de colină ce înfiorează minţi
În unison de gânduri de mame, din părinţi,
Soţii, surori, amante, iubitele... femeie.

E pavoazată lumea azi toată flori, alee
Peste albastre oceane, pe mări, verde în păduri,
Pe boabe de nisip din dune, munţii puri
Ce în alb din piscuri scaldă, toţi, trupul de femeie.

E parcă sensul vieţii, amor dar şi Iudee,
Poartă-i spre Paradis, ce doar cu ea descheie,
Infernul, de o pierzi, sublim de bun, Medee...
E un tot, metamorfoza ce naşte ea, femeie.

Sunt Universul meu, născut... dintr-o femeie...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărind răsăritul ei în mine

Speranţa mea în fiecare dimineaţă
Puful de păpădie din galbena păpădie
Ce bate în fereastră fără gălăgie
Cântând în raze ce o răsfaţă

Când ridică pleoapa ea, adormită
Cu o culoare de feerie din feerie
Ce nu o vezi în nici un răsărit de galaxie
Când roua de pe iarba genelor uimită

Răsare in mine cu puf de privire, minunătie
Ce trezeste fiecare nisip din mine
Arzându-l în clăbuci de cristal în retine
Ca o ninsoare în fiecare cu o petală, verzuie

Şi mă scaldă de tot şi toate în divine
Şoapte curcubeie din a ei privire
Răsăsărind răsăritul ei în mine
Doamne cu simplă clipire, de fericire

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!