Linia norocului

Pe geana de veghe am lipit o perlă,
Şansă din roua ochiului întors,
spre mine, arcuindu-mă în clipa de taină,
Călător îndrăsneţ... scoică lunecând
în nisipul sunetului,- izvor de fântână.

Înăuntru frunţii, lunecau corăbii
galbene, arse cu focul întunericului,
pândă a zvâcnirilor de vulpe,
în căuşul palatului de frunze,-cleştar
aburind în tânjirile mele albastre.

Pe steaua de veghe am lipit o busolă,
ochi încercănaţi, aşezaţi a mirare.
Osiile vremii ieşind prin ceasul ierbilor,
cu sevă de pin şi din raniţa paşilor,
verzi căzând... linia norocului!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de veghe

Înlăuntru frunţii, lunecau corăbii de lumină.
De veghe, sub stăpânirea inimii,
gândul de bine a pus ochii pe ea.
Într-o conştiinţă care se implica,
avea menirea de-a ţine treaz simţul mirării.

Înainte de-a împreuna malurile amurgului,
mai folositor ochiului decât bolţii,
lumina rămăsese-n ochii ei infinit de cuceritori.

Cu aburul sufletului înrămat în colţul inimii,
la căpătâi de veghe, în al razelor decor,
la porţile luminii, un luceafăr.
Semne de-ntrebare îi răscolesc preajma condensată-n strălucire:
acolo, undeva, se află mereu un răspuns
pe care starea de veghe nu-l ajunge niciodată.

Doar necuprinsul din privirea-i tăcută,
strecurat ca o lacrimă cu noimă,
este şi reazem, şi călăuză, şi muză, şi...

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram stăpân pe osie

Te-am căutat în liliac, petală
Cu patru amiezi rotunjite, să-mi poarte
Rămăşagul pe umerii nopţii. Acolo
mă întâlneam cu linia norocului,
peste ceasul întors la ultima dorinţă.

Te-am căutat în lacrimi sărate
peste geana mătăsoasă, de-o vârstă
cu închipuirea din mine, desfrânată
de garoafele albe ale semnelor
caligrafiate de spuza parcelor

Eram stăpân pe osie, dar noroiul
aparţinea oiştei carului mare
şi atunci am îngenuncheat cerul
meu din apele candorii de-am rămas
de-o vârstă cu gorunul, înfipt
în plăcerile vechi, dar nesătul...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul, pe cadran
şi-a lipit acele –
de aşteptarea mea.

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunea, de-a pururi

pe pântece mi-a mai rămas parfumul tău
aduce cu mirosul de pelin
aş vrea spre carnea ta să mai închin
un strop de vin şi vină şi plec cu Dumnezeu

m-ai stors de sevă înger pătimaş
când gura ta de gura mea tu ţi-ai lipit
să facem pauză de o cafea cu sare dulce
mi-ai zis atunci când tot apusul privea spre răsărit

(prin vene-mi trec deşeuri de-amintiri
ruine de altare părăsite
se nasc şi pier în chinuri nesfârşite –

din ochi îmi curg frânturi de busuioc
şi nu mai am de mult nicio batistă
sunt a depresiei violonistă
arcuşul mi-e cioplit din nenoroc)

şi-aşa tu mă alungi spre alte neînţelese lumi
acolo unde norii nu mai stau de veghe
să mă înveţi a preanefericirii lege
să fiu de-a pururi idealul viu şi transparent şi ireal al tău

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecţii de raze şi umbre,
punţi către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
paşilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâşie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Îşi caută urmele noastre în timpuri.

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,
Intersecţii de raze şi umbre
Punţi către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei,
Razele sufletului oglindesc mozaicul
paşilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâşie tăcerea nopţii,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Îşi caută urmele noastre în timpuri...

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântână săpată-n fântână-cântec

anii
nu mi se mai supun
şi clipele
săpate în piatră
mă pun în cântece
până pe marginea umbrei
pe care cu sete o ţin ca un izvor
ce nu vreau să-mi scape din mâini

cumpănă
azvârlită pe ape
fântână
săpată-n fântână
cu munţi de priviri
până în stele
mâini
şi surâs

de clipă legată
e clipa în floare
pe marginea clipei cernută în rouă

munţi
de cuvinte
până sub
nuca săpată în jar
pe muchia umbrei
dor şi vis
deschis
perlă
spre paradis

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezia…

o altfel de atingere a lucrurilor
un botez în ape noi… aer, lumină
alte agregări de până astăzi
o surprindere din înăuntru spre
oriunde
dar nu întâmplătoare…
să-ţi treacă întreg trupul în
semnul mirării
să te recunoască astfel
cuvintele –
aceasta-i Poezia

* dacă mă căutaţi, aici sunt, sub scoarţa ei –
… ea fiind mai sus, la înălţimea frunţii voastre
sunt întins lipit ca într-o rugăciune totală

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici sunt, copilă! ...

Printre bălţi cuibărite-n căuşul de lut,
Printre frunze chircite sub pasul pierdut,
Alergam despletită, cu pletele-n vânt,
Printre lacrimi de ploaie, cu sufletul frânt.
Dar timpul mă prinde de mână şi-n fugă,
Alături de mine minutele-njugă.
Secunde rebele din timp ricoşează,
Sub greaua povara a vieţii oftează.
Doar clipa se-opreşte, scăldată-n sudoare,
Cuprinsă de spasme şi-adâncă mirare
Şi-mi susură-n taină, şoptind către mine:
-Aici sunt, copilă, alături de tine!...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul de veghe (sonet)

LUCEAFĂRUL DE VEGHE
(sonet poetului Eminescu)

Prin nopţi de veghe, pe bolta cerului
Adulmec Luceafărul cum priveşte
O lume în care nu-şi regăseşte
Iubirea pe sub coroana teiului.

Dorul şi iubirea îşi împleteşte
De-a încununa muza poetului,
Ce-l aşteaptă la răscrucea timpului,
Cu spiritul ce în veci îl iubeşte.

Dar visul amăgitor dispare,
Când zorii îl ascund sub pleoapa nopţii,
Să revină cu-a vremii repetare.

În mistere cereşti caută sorţii,
Ce-l pot aduce pe-a vieţii cărare,
Să evadeze din Imperiul Morţii.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu (iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când arde focul
Nisipul din clepsidră
Alunecă grăbit.

haiku de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarul vieţii

spiţele mele de viaţă din roata lumii
erau slăbite şi nu mai aveau dioptrii fine
eram la şcoala de orbi ai vremii
şi aveam numai zaruri din destine

de sus nu ştiam că cerul a început
ploaie de noroc prin clipe să trimită
ceasul timpului nu-l aveam din trecut
cântarul norocului nu era în mine

am rămas numai cu-n sigur zar măsluit
şi-al vieţii mele suflet de haos împânzit
eram un necunoscut pierdut în mulţime
umblând pe trotuarul meu de viaţă ca vrăjit

pierdusem cândva totul la masa destinului
respiram timpul numai prin nenoroc şi lipsă
nu trăiam în peşteri dar eram claustrofob
dormeam pe viitor şi învelitoare aveam trecut

viaţa mă lovea cu picioroange grele
am fost scos şi dat afară din mine
de hazard sunt acum îndreptat spre tine
din mulţime şi-ţi mulţumesc că eşti cu mine

poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt înainte

Te-am răspândit, stea umedă, prin rouă,
În ceasul când ferestrele albastre s-au deschis
Spre lumi nelămurite. Iată slava nouă,
În care am să intru ca-ntr-un vis.

Prevăd înalturi mari de timp, curate,
Şi adâncimi de întuneric nefireşti;
Pe mâini lumini de veghe strecurate
Prin dunga nesfârşitelor fereşti.
Cum urcă limpede în inimi liniştea...

Priveşti?...

poezie de George Drumur din Solstiţii (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt peste timp

E iar românul oropsit,
Căci iar sunt vremurile grele,
Dar nu-i "pământului lipit",
Azi e lipit... prin cafenele...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

Steaua stă să se oprească
Din a vieţii licărire...
În sentinţa sa lumească
Este lut, întru pieire.
Are lacrimi în privire
Lutul pieritor spre mâine,
Călător spre nemurire,
Suflet cald cu gust de pâine.

Zâmbet chipul i-l alină
Călător fără de soartă,
Călător fără de vină –
Dulce pâine, pâine coaptă...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte fără sfârşit

Am gheaţă-n buzunare,
Privire pierdută-n zare,
Margini neatinse de vară,
Pe râuri întinse, amare.
Prin piscuri cu verzi frunze, arse,
Plimb aerul, stins, între aripi.
Scriu râuri din minte sub pietre.
Las gheaţă din lacrimi pe mare.
Ard focul din ochii tăi negri
Cu scrum verde, din vise amare.
Pe lacul albastru din moarte,
Aterizez lin, picioare, culoare.

poezie de Nicolae Ciprian Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balet

Lunecau baletistele albe...
Degajari de puternice forme –
Albe, in fata lumii enorme,
Lunecau baletistele albe...

Lunecau baletistele albe
Si lumea sufla impatimita –
Albe, razand spre lumea prostita,
Lunecau baletistele albe.

Lunecau baletistele albe...
Tainic trezind complexul organic –
Albe, starnind instinctul satanic,
Lunecau baletistele albe.
|

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghe

Mă lasă rece clipa ce te doare.
Să nu crezi că nu-mi pasă.
Dar, uite-mă!
Nu sunt o rază
de soare.

Pesemne că ai înţeles greşit
amăgitoarea mea voinţă
să te scot,
din timp în timp, lumină
prin mugurii chirciţi
sub promoroacă groasă.

De vrei un sprijin,
pot să te îndrept.
Privirea mea tăcută,
uneori adâncă
să-ţi fie reazem, călăuză,
muză.

Iar de te-oi poticni
sau de oi vrea să ştii
să-ntorci un semn de întrebare
spre geana mea,
îţi voi clipi
a sfat.

Hai, ce faci?
N-ai plecat?

poezie de Andrei Horia Gheorghiu
Adăugat de Alexandra Spanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi o secundă

Trec un izvor
cu plânsul în mine,
neîndoielnic, hotărât,
îl trec ca primul amărât
că nu se mută cerul în mine!
Pasul sfios, pios
îl leagăn în durere,
că nu găsesc pe niciun os
un cerc de mângâiere.
Izvorule ce-n taină susuri,
dă-mi o secundă din ce-i pururi!...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca pustie –
toamna îi face cadou
frunze galbene

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!