Apa
Fie că e de izvor, fie că e de fântână,
Apa vine din adâncuri și de băut este bună.
Ajunsă la suprafață, cu munții se ia la trântă.
În câmpie se răsfață, lumea-întreagă o colindă.
Plictisită de ce vede, pe tera, de unde vine,
Către cer ea se repede, crezând că acolo-i bine.
După ce ia cunoștință de-înălțimea cerului,
O cuprinde o căință, de dorul pământului.
Fără să stea mult pe gânduri, se transformă în vapori.
Picături încep să cadă, zdrențuind pufoșii nori.
În zadar cerul aruncă fulgere și tunete,
Apa se-întoarce în stâncă, sătulă de umblete.
poezie de Dumitru Delcă (8 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Când plouă
Oamenii se-ascund în casă.
E liniște apăsătoare.
Doar o rază luminoasă
printre nori e călătoare.
Plânge cerul, lacrimi curg,
pământul e un burete.
Soarele stă în amurg,
noaptea vine pe-îndelete.
Tunete în depărtare,
nopții îi sporesc misterul.
Pădurea-i sperietoare,
fulgere spintecă cerul.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dar vine o vreme
În tăcere, pomul
către cer se-înalță.
Să trăiască, omul,
de la pom învață.
Învață cum să crească,
învață să muncească.
În lumină se răsfață
și către cer se înalță.
Dar
Vine o vreme când pomul
nu mai înfrunzește.
Vine o vreme când omul,
mult îmbătrânește.
Atunci,
Nici unul, nici altul
nu mai scrutează înaltul.
Nu mai adoră văzduhul,
către cer le pleacă duhul.
poezie de Dumitru Delcă (24 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Binele vine la tine
Când pe stradă întâlnești, un om tare supărat,
e de-ajuns să îi zâmbești. De necazuri l-ai scăpat.
Dacă știi că cineva locuiește singur,
e bună vizita ta. De asta fii sigur.
Dacă vântul bate fără rost și copaci îndoaie,
tu oferă adăpost, omului aflat în ploaie.
Unui om care nu vede, este bine să-i citești,
că atunci va înțelege, cât de mult tu îl iubești.
Pe cel rătăcit pe stradă, către casă să-l îndrepți
Nu-l lăsa în drum să cadă. Răsplată să nu aștepți.
Când un bătrân nu mai poate să se ridice de jos,
stai un pic și te socoate, cum poți să-i fii de folos.
Chiar dacă-s lucruri mărunte, au însemnătate mare,
dau iubire cât un munte și oferă alinare.
Important este să crezi că ceea ce faci e bine.
Într-un târziu ai să vezi; Binele vine la tine.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.O noapte în câmpie
Când soarele scapă vederii
Și peste câmp se lasă seară,
Vine vremea privegherii
Lângă claia de secară.
Așternut îți e pământul,
Plapumă, cer fără nori.
Îți faci cruce către Sfântul
Și dormi așa până-n zori.
O noapte de vară, trăită în câmpie,
Sub cer plin cu stele și lună argintie,
Înseamnă odihnă, înseamnă sănătate,
Înseamnă hărnicie și roade mai bogate.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nu vedem cum ne împresoară răul
Din străfundurile Terei vin blesteme peste noi.
Vulcanul aruncă lavă, marea aruncă noroi.
Când suntem bătuți de soartă, orbiți de griji, de nevoi,
Nu vedem cum ne-mpresoară răul, grămadă, șuvoi,
Nu vedem cum lava-ncinsă ne transformă în gunoi.
Atunci totul se termină, Tera noastră-ngheață sloi.
poezie de Dumitru Delcă (10 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Toamnă la final
O cană cu tămâioasă
de vin alb, scos din budană,
Pâinea aburind pe masă,
toate ne vorbesc de toamnă.
Toamnă este și-n livadă.
Pomii și-au schimbat veșmântul.
Frunze nu mai sunt să cadă,
Demult le-a scuturat vântul.
Soarele în nori se-ascunde,
Diminețile-s brunate,
Crivățul trimite unde,
Semn că iarna e aproape.
Toamna, anotimpul roadelor,
curând va pleca și ea.
Vine vremea babelor,
Vine iarnă grea.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
MELANCOLIE
Când stau la suprafață
Mă cuprinde dorul,
Căci din adâncuri
Iar mă cheamă
Discret perforatorul.
Dar toate dimprejur
Natură, Soare, Apă,
Sub cerul de azur
Din priviri îmi scapă.
Aici sub razele de soare
Mă simt destul de bine
Dar totuși dorul minei,
Nu-l completează nimeni.
1963
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este viața
Viața este o suflare,
sau poate ceva mai mult.
Este scurtă-îmbrățișare
a timpului petrecut.
Viața e o alergare,
maraton fără sfârșit,
După fericirea care
ne-a vrăjit, ne-a amăgit.
Viața e o căutare
într-un timp nedefinit,
A miracolului care
doar în vis ne-a ispitit.
Viața este o fereastră
deschisă spre viitor,
Către care viața noastră
nu are aripi de zbor.
În zadar omul se zbate.
Idealul nu-l atinge.
Viața de trup se desparte,
Omul repede se stinge.
Vreme vine, vreme trece,
Fericirea-i doar un vis,
Rămânem statuie rece,
Cu ochii spre Paradis.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ploaia
Peste sat stau nori grămadă.
Văzduhul s-a-întunecat.
Ploaia a început să cadă,
cerul rău s-a înfuriat.
Uraganul smulge pomii,
smulge țigla de pe case.
Fulgere spintecă norii
panica ne intră-n oase.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.De unde vine seara?...
De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopții?
Poate că vine, ca și vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii și mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni și de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Am rugat sufletul
L-am rugat să stea cu mine
optzeci de ani și mai bine.
Mi-a răspuns că nu se poate.
După viață vine moarte.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Noaptea pe furiș coboară
Ziua-și termină lumina,
Noaptea pe furiș coboară.
În văzduh cade cortina,
Pe cer stele-încep s-apară.
În policandrul cerului
Astrul nopții se aprinde.
Întinderea pământului
Cu lumină o cuprinde.
Când soarele odihnește
Îngerii de sus veghează
Liniștea care domnește,
Când Tera noastră visează.
Policandru-încet pălește
Când zorii pe cer se-aprind.
Soarele iar strălucește
Necuprinsul poleind.
poezie de Dumitru Delcă (11 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Rondelul furtunii
Se-negrește orizontul,
Negerșit vine furtuna,
Scânteiază fulgere întruna,
La pământ s-apleacă plopul.
El prevestește că-i potopul,
Frunze-i pică câte una,
Se-negrește orizontul,
Negreșit vine furtuna.
Furtuna vine ca diluviu,
E rupere de nori, urgie,
Se umflă balta în câmpie
și râul pare ca un fluviu...
Se-negrește orizontul.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată un împărat, și avea un fecior; acesta, șezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră și aruncând-o către fântână, nemerește drept în tivgă, și aceasta se sparge; baba, care simțise de unde venise piatra își auncă ochii la fereastra împăratului și vede pe fiul de împărat făcând haz...
citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Soarele se-întoarce în fiecare zi
Soarele se-întoarce în fiecare zi,
să încălzească pământul.
Sorele se-întoarce în fiecare zi,
să ne sporească avutul.
Dimineața în zori apare
să ne lumineze viața.
Ziua, cât este de mare,
câmpului îi schimbă fața.
De sus, de pe bolta-înaltă
trimite pe pământ,
raze ce-n mare se scaldă
și vieții dau nou avânt.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Secetă
Când vara este-n amiază,
seceta se instalează.
Câmpia plânge cu dor
după ploaia unui nor.
E căldură-îngrozitoare.
Totul în natură moare.
N-a mai plouat de o lună.
A secat apa-n fântână.
Nici la izvorul din vale
apa nu-și mai taie cale.
Peste tot pământul crapă,
că cerul nu-l mai adapă.
Țăranii, genunchi îndoaie
și se roagă Sfntului,
să dea o bură de ploaie
pe fața pământului.
Ruga le-a fost ascultată
și din cerul plin cu nori,
a-început să plouă-îndată
peste oameni, peste flori.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Toamna-i bună gospodină
Toamna-i bună gospodină.
Cu fructe umple cămara.
Crizantemele -n grădină
spun că dusă este vara.
Nu mai sunt frunze-n copaci.
Crengile sunt goale.
Coboară din munții dragi
turme de mioare.
Vine iarna, intră-n sat
cu șezători multe.
Cu povești de depănat
și amintiri plăcute.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Tera nu mai e albastră
Nori negri acoperă
planeta Pământ, a noastră.
Omenirea suferă.
Tera nu mai e albastră.
Universu-i văduvit
de fiica lui creștină.
Haosul a-înlocuit
pe pământ, viața divină.
Este haos și-întuneric
pe planeta noastră verde.
Din tot ce era feeric,
astăzi farmecul își pierde.
Plânge soarele și luna,
pământul a-încremenit.
Plânge zeița Fortuna,
Apocalipsa a venit.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată să repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
și mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
să strănut
te-aș lua în brațe te-aș pupa
să mai schimbăm virușii între
noi să adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acvila se-întoarce-acasă
Din îndepărtata zare
se-întorc păsări călătoare.
După iarna viscoloasă
acvila se-întoarce-acasă.
Străbate mări și oceane,
îndură sete și foame,
până-ajunge în Carpați
unde brazii îi sunt frați.
Unde în munții bătrâni
ocrotită-i de români.
Aici scoate puișori
mititei și gălbiori.
Iubitoare, bună mamă,
aleargă mult după hrană
ca să crească puii mari,
să zboare printre stejari.
Singuri să-și găsească hrana
până când începe toamna.
Iar când toamna-i pe sfârșite
și iarna semne trimite,
acvila-i încolonează
și cu ei zarea scrutează.
Vor pleca în țări străine
până-n vara care vine,
când se vor întoarce iară
în frumoasa noastră țară.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.