Vara

Pe-o caniculă ca asta,
A intrat Grivei Sub şură...
În zadar strigă nevasta,
Să-i arunce o friptură.

E sătul de-atâta soare
s-a-ntins ca o potaie,
Nu mai vrea nici de mâncare,
Stă pe locul ud sub paie!

Transpirat, copt de căldură,
Acum nu mai e în stare
Doar decât să-i poarte ură,
Că-l momeşte cu mâncare!

Şi când strigă Badea, câinii
Geaba cată-n bătătură,
Căci grivei lasă străinii,
Care fură pe căldură!

Dar spre seară, de sub şură,
Când grivei o să apară,
Badea gheorghe care înjură,
O să-l dea din curte afară.

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan: Numele ar trebui să reflecte identitatea...
Nerva: Nu întotdeauna! Ziariştii îşi aleg numele, în funcţie de tonul articolelor...
Poporan: Bine! La noi va lucra sub pseudonimul Grivei!
Nerva: Excelenţă! Nu vă supăraţi! Sună provincial şi oriental, pentru un câine de senator!
Poporan: Mie îmi place! E chiar frumos, pentru un nume conspirativ...
Nerva: Oaspeţii străini vor avea dificultăţi de pronunţie...
Poporan: Ce vrei să spui?
Nerva: Nemţii îl vor striga Grivai!
Poporan: Străinii nu mă interesează! (Solemn). Grivei este un simbol naţional! Grivei este marcă înregistrată! Grivei reprezintă arhetipul câinelui daco-roman!
Nerva: Am înţeles, excelenţă! Grivei să fie!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grivei

Azi Grivei e mânios –
N-are nici un os de ros,
Căci stăpâna lui cea rea,
L-a prins când din vecini fura.

A furat vreo două ouă,
Pui şi curci, parcă, vreo nouă,
Şi deci când l-a dovedit
Stăpâna l-a pedepsit.

Se gândeşte, se suceşte...
La nimic nu-i foloseşte...
Apoi strigă-n gura mare
Şi-şi cere smerit iertare.

Dar stăpâna-i supărată,
N-o să-l ierte niciodată,
Dacă fapta lui cea rea
Cumva, s-ar mai repeta.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pisică şi-un căţel

Vorbăreaţă din născare,
O pisică stă la soare
Şi tot mişcă din mustaţă
Cu-n căţel faţă în faţă.

- Vreau să ştii, spune pisica,
Cu un nas cam atâtica,
Eu perniţe am la gheare
Şi mereu cad în picioare.

Stau la pândă, măi Grivei,
Să îi prind pe şoricei
Care-s tare jucăuşi,
Uite unul chiar acuş!

Şi pisica se repede
Când pe şoricel îl vede.
Stă puţin şi se gândeşte
Căţeluşul şi grăieşte:

- Am şi eu picioare bune
Şi puternice, pot spune,
Iar cu ele alerg bine,
Mult mai repede ca tine.

Când stăpânul nu-i acasă
Noaptea, singurel mă lasă,
Dacă vine vreun om rău,
Să-l ferească Dumnezeu

Că-l apuc cu dinţii bine,
Nu scapă nicicum de mine.
- Mac, mac, mac, zice răţoiul
Să oprească tărăboiul,

Fiecare ştie treaba,
Voi vă lăudaţi degeaba...
Tu, Grivei, primeşti foloase
Că stăpânul îţi dă oase,

Zi de zi te îngrijeşte,
De eşti harnic, te-ndrăgeşte.
Iară tu, mâţa Lăluţa,
Care-n oală bagi lăbuţa,

Şoriceii de n-ai prinde
La târg blana ţi s-ar vinde
Pe o mână de făină
Sau o pană de găină.

Şi vă spun în încheiere
Un proverb care nu piere,
Cum că: "Lauda de sine
Nu miroase deloc bine".

fabulă de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menajerie domestică

De multă căldură,
aici în bătătură,
nu vezi nici o figură
sau stârpitură de pasăre,
raţă creaţă,
măcănind de dimineaţă,
nici o găină
trecută peste gard
de la vecină...
Nici nu cântă,
nici nu mănâncă,
nu cotcodăceşte,
nu cloceşte,
de nu plouă,
nu se ouă...
Găina şi raţa
legate cu aţa
stau în şură
ascunse de căldură...

Vaca -n grădină,
rumegă-n surdină,
priponită
paşte liniştită,
legată de-un pociumb
cu lanţul cel de plumb...

Porcul cel grăsun,
se teme de Crăciun,
dar până atunci,
înfulecă pe brânci,
chiar de-ar fi stânci
grămadă în troacă,
apoi fuge la răstoacă
să se tavălească,
să se răcorească.

Cineva nechează,
pe toţi ne sfidează,
acum în ceas de amiază...
Acel cineva,
dinadins ar vrea
să fie un armăsar,
dar nu-i decât
un biet măgar...
plin de băligar...
El e negru,
dar e vopsit cu var...
Dac-ar fi mai ceacâr,
Ai zice că-i catâr...

poezie satirică de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora trei

Ora trei, concert de greier
Dimineaţa e departe
Prin ţinuturi şi desparte
Ţârâitul să-l cutreier

Măsor prispa de răcoare
Mă urmează doar Grivei
Parc-ar vrea să-ntrebe: Ce-i
De nu dormi măi frăţioare?

Dar şi câţiva mâţi cu pureci
Stau în calea mea să-i calc:
Dâ-ne mă' cu puţin talc
Şi pe urmă să ne judeci!

Un cocoş aruncă-n noapte
Ţâfna dintr-un cucurigu
Pân-la Dunăre că digul
Mai reverberează-n şoapte

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Sărbătorile Pascale

De când toţi dinţii şi-a tocit,
Al meu Grivei visează oase,
Din ce in ce mai mari, cărnoase,
Dar, bietul... paşte fericit!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E bătrân. Înţelege că-i bătrân, că-i netrebnic, că cele câteva zile ce i-au mai rămas sunt o povară pe capul tuturora. De când s-a şi îmbolnăvit, nu-l mai strigă nimeni, nu-l mai mângâie nici o mână, nu se mai întoarce spre el nicio pereche de ochi. A slujit cu credinţă. Douăzeci de ani, vară şi iarnă, în curtea aceasta a trăit şi a păzit-o; în nopţile de toamnă, cu ploile repezi şi pătrunzătoare, în nopţile de iarnă, cu viforniţele năprasnice, el nu stătea în cuşca lui; suflând cu greu, încordându-şi muşchii, căci era vânos, tăia troianul, cutreiera toate colţurile grădinii şi, lătrând, dădea de ştire că nu e chip să te poţi apropia de casa stăpânului... Dar în seara aceea, când prinsese de pulpa piciorului pe hoţul care furase mere din pomul de lângă gard! Ani de-a rândul simţise durerile loviturii de ciomag pe care i-o dăduse atunci în creştetul capului. Şi altă dată... Dar câte nu făcuse, câte nu suferise Grivei, dulăul credincios al curţii!

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Grivei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!

Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.

Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieşit un pui de muscă
Să-şi usuce labele.

Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.

Toată lumea din ogradă
Cântă fără pauză.
Doi cocoşi se iau la sfadă
Nu ştiu din ce cauză.

Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
Nu vrea să se bucure.
Moţul roşu îi atârnă
Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?...
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.

Dar acum l-a prins potaia
Şi-a-nceput să-l scuture...
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele...
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteptare

Azi trenul iar trece prin gara cea trista,
Grivei a rupt lantul... prin curte alearga,
O mama batrana, tresare pe prispa,
Asteapta copilul din lumea cea larga.

Batista cea alba, al iubirii stindard,
Flutura intr-una in nucul batran,
Iar ochii ei negri privesc peste gard,
Si vreme de ceasuri acolo-i raman.

Copacii pe cale ii par toti copii,
Ce vin fiecare la mamele lor,
Doar tu dragul mamei... de ce nu mai vii?
Ma sting in suspine, de dor o sa mor!

Ii cad lacrimi calde in praful din drum,
Si-o raza de soare sclipeste in tina,
E-aproape de seara, tarziu e de-acum,
Dar poate ca maine copilu-o sa vina?!

Se trec anotimpuri peste satul uitat,
Grivei a murit... e-ngropat in gradina,
Suiera trenul... mama tresare, bolnava in pat,
Poate ca astazi copilu-o sa vina?!

Se trec anotimpuri si mama-a trecut,
Doar nucul batran strajuieste-n ograda,
In gara cea trista, in lacrimi coboara, copilul tacut,
Vrea ultima data pe mama s-o vada.

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (25 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă George (Budoi), greu mă-ndur / dar ideia tot ţi-o fur!

Grivei latră spre cârnaţi
şi e tare furios,
miros tare, sunt săraţi
şi nu-s nici măcar mai jos.

epigramă de Emil Şuşnea
Adăugat de EMIL ŞUŞNEA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul căţeluş

Fiind foarte plictisit,
Lătră din condei,
Şi vremea când i-a sosit,
Născu pe Grivei.

epigramă de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense, volumul 6, "Naşteri" (26 octombrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri de Moş Nicolae

Văsând un dar, am pus o gheată groasă
La uşă, dar intrat-am la idei,
Văzând cam trist, că din întreaga casă,
La mine se gândeşte doar Grivei!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ascultă, şi treaba se făcu îndată. Drumeţul nu zăbovi nici aici mult, ci plecă, mai numărând şi alt neghiob. Apoi, de aici merse mai departe, până ce ajunsese ca să mai vadă aiurea şi altă năzbâtie. Un om legase o vacă cu funia de gât şi, suindu-se pe-o şură, unde avea aruncat oleacă de fân, trăgea din răsputeri de funie, să urce vaca pe şură. Vaca răgea cumplit, şi el nu mai putea de ostenit...

Ion Creangă în Prostia omenească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecaterina Andronescu (PSD), fost ministru al Educaţiei, face pe mironosiţa în dosarul Microsoft, în care e acuzată de DNA de toate cele patru păcate capitale ale unei guvernări: luare de mită, spălare de bani, abuz în serviciu şi trafic de influenţă (pamflet)

Geaba vrea să se disculpe;
Cati este ca o vulpe
Care-ţi intră în grădină,
Deghizată-n gospodină.

Trece falnic' pe alei,
Păcălindu-l pe Grivei,
Intră-apoi în acaret
Şi dă iama-n păsăret.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (13 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Badea, Mircea

Mircea Badea

E-un filfizon cu gura mare
Ce-njură oamenii, de-a valma,
Un munte de "talent" pe care
Îţi vine să-l măsori. Cu palma!

definiţie epigramatică de Sorin Olariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldură gratis

Factura la căldură cât o avere a crescut,
În timp ce salariul meu e din ce în ce mai mic.
Până la urmă cred că în iad o să mă mut,
Acolo e mult mai cald şi... nici nu plătesc nimic.

epigramă de Constantin Ionuţ Gîrjoabă (23 noiembrie 2009)
Adăugat de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul şi găina (fabulă)

Oul cu pricina
Căpătându-şi graiul,
Acuza găina,
Ce mânca mălaiul:
Ei! tu, cotoroanţă bălaie,
Ce dormi toată ziua pe paie!
Eu te-am făcut din smoc de puf,
Pe-o vreme când mi-era năduf!
Şi-n fond să ştii că mi-e ruşine,
Că nu mă pot făli cu tine!
De fapt, cunoşti... o gospodină,
E comparată cu-o găină,
Atunci când este mai oloagă,
Sau are lipsă câte-o doagă!
Pe câtă vreme, eu acuşi
Sunt o ideie-a lui Brâncuşi!
El m-a creat... şi-ncă din mers,
Dar sunt geneză în univers!
-Tu, oule! o coajă şi-un albuş,
Nu-i spune tată lui Brâncuşi,
Căci pui sau puică niciodată,
Nu ştie cine-i este tată!
Eu-ţi sunt... ţi-o jur pe nouă sfinţi,
Din doi, doar unul din părinţi,
Al doilea-n fond nici nu se ştie,
Că mulţi cocoşi erau în vie!

Morală
Şi cucul crede în gutui,
Că e hrănit de mama lui,
Dar când învaţă bine zborul,
O strigă!... că-l cuprinde dorul!

fabulă de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Badea-l meu are năcaz

Îmi zice badea într-o seară,
Că peste-o lună, el se-nsoară!
Înima-mi în piept se sparge
De necaz badea ce-mi face!

Îl întreb: Bade cu, cine?
Nu mă ai mândră pe mine?
Cum vine că te însori?
Tu vrei drept să mă omori?

Zice badea ruşinat,
Stând cu capu' aplecat
Că-l însoară babele
Şi că el deloc nu vre!

Şi că totu-i aranjat
S-o ia pe Leana din sat!
Ce-o avut numa feciori
Văduva-i de şapte ori!

Lasă bade că amu'
Nu-i muri dragă şi tu!
Că doar Leana îi bătrână
Cât mai are, o săptămână!

Aş-o zis şi ăilalţi şapte
Şi-amu-s îngropaţi departe!
Rău mă tem şi rău îmi vine
Scapă-mă mândră pe mine!

Apoi bade o să-ncerc
Da' nu pot să-ţi promit drept!
Dacă planu' n-o ieşi,
Văduve două o-m fi!

cântec, versuri de Ana Maria Truţa
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât o să meargă trucul?

Prea multă-nghesuială
mai puţini afară la lucru
mai mulţi înăuntru, cu mâna-ntinsă
cu farfuria linsă
dar cât o să meargă trucul?
că-ţi vine să te iei cu mâinile de cap
de capul tău, de capul lui
de capul lor
că ăsta nu e viitor!

Cine te strigă
cine te mămăligă
de dimineaţa până seara
ai ochii ca ceara
dincolo de care nu se vede nimic
şi asta mă intrigă

Confort şi mâncare
mâncare şi confort
eşti mai rău ca un fort
abandonat în grabă
cu zidurile crăpate
scările le-au luat dulgherii
şi-acum au să vină hingherii
nu-mi spune asta mie,
spune-i-o lui
citeşte-i drepturile câinelui

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă strigă, teo

lumea mă strigă teo
domn ajung din când în când
e ca şi
cum aş trăi
între două paranteze
dar niciuna la fel

azi nu mai contează nimic
singurătatea mi-se mulează pe trup
ca iedera de horn
există un singur sens şi
o singură zbatere
ce se sparge de zi

nimic mai mult

înspre seară Dumnezeu negociează cu moartea
şi mă strigă teo

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!