Zeflemeaua

Motto: "Românii e deştepţi!"

Când va veni sfârşitul lumii
Românii nu vor fi atenţi
Iisus a spus: "Talita kumi"
Dar nu pentru inconştienţi.

Iar Ziua Domnului, ca hoţul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soţul
Reviste porno va citi.

N-avem conştiinţa tragediei
Şi totul luăm "à la légere"
Noi, campionii băşcăliei
Am compromis orice mister.

Avem o scuză de faţadă:
"Lasă, că merge şi aşa!"
Trădăm la primul colţ de stradă
Şi-apoi încălecăm pe-o şa.

Senzaţia e de plutire
De infinit paraşutism
Noi am făcut mişto subţire
Şi de marxism, şi de fascism.

Ce Decebal şi Burebista?
Ce patriotul cărturar?
Trăiască Miţa Biciclista
Şi berea rece la pahar!

Mitică veşnic să trăiască
Şi noi pe lângă el, noroc!
Filozofia chelnărească
E tot pe loc, pe loc, pe loc!

Întreaga drojdie se scurse
Din mahalale de Fanar
Şi-n loc să fim un roib de curse
Noi am ajuns din cal – măgar.

Pe primul loc e-njurătura
Ea pentru toate e un leac
Simţi cum îţi umple toată gura
O moştenim din veac în veac.

Noi "facem" şi "băgăm" de-a valma
Noi suduim neîncetat
Iar la acest popor, sudalma
E o religie de stat.

La treburile serioase
Noi nu ne concentrăm destul
Avem o somnolenţă-n oase
Şi-o zeflemea de prost fudul.

Ceac-pac! Dar la reluări de faze
Parcă ne mai trezim puţin
N-avem profil de kamikaze
Tiparul nostru-i byzantin.

Apocalipsa furtunoasă
Îi sperie pe pământeni...
Pe noi nu ne-o găsi acasă –
Vom fi la meci, sau la pomeni.

Aceasta, poate, ne e soarta
S-o tragem şi pe asta-n piepţi
N-aveţi decât să-nchideţi poarta
Dacă tot face ea pe moarta...
Hai, că românii e deştepţi!

pamflet de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeflemeaua

Motto: "Românii e deştepţi!"

Când va veni sfârşitul lumii
Românii nu vor fi atenţi
Isus a spus: "Talita kumi"
Dar nu pentru inconştienţi.

Iar Ziua Domnului, ca hoţul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soţul
Reviste porno va citi.

N-avem conştiinţa tragediei
Şi totul luăm "à la légere"
Noi, campionii băşcăliei
Am compromis orice mister.

Avem o scuză de faţadă:
"Lasă, că merge şi aşa!"
Trădăm la primul colţ de stradă
Şi-apoi încălecăm pe-o şa.

Senzaţia e de plutire
De infinit paraşutism
Noi am făcut mişto subţire
Şi de marxism, şi de fascism.

Ce Decebal şi Burebista?
Ce patriotul cărturar?
Trăiască Miţa Biciclista
Şi berea rece la pahar!

Mitică veşnic să trăiască
Şi noi pe lângă el, noroc!
Filozofia chelnărească
E tot pe loc, pe loc, pe loc!

Întreaga drojdie se scurse
Din mahalale de Fanar
Şi-n loc să fim un roib de curse
Noi am ajuns din cal – măgar.

Pe primul loc e-njurătura
Ea pentru toate e un leac
Simţi cum îţi umple toată gura
O moştenim din veac în veac.

Noi "facem" şi "băgăm" de-a valma
Noi suduim neîncetat
Iar la acest popor, sudalma
E o religie de stat.

La treburile serioase
Noi nu ne concentrăm destul
Avem o somnolenţă-n oase
Şi-o zeflemea de prost fudul.

Şi doar la reluări de faze
Parcă ne mai trezim puţin
N-avem profil de kamikaze
Tiparul nostru-i byzantin.

Apocalipsa furtunoasă
Îi sperie pe pământeni...
Pe noi nu ne-o găsi acasă –
Vom fi la meci, sau la pomeni.

Aceasta, poate, ne e soarta
S-o tragem şi pe asta-n piepţi
N-aveţi decît să-nchideţi poarta
Dacă tot face ea pe moarta...

Hai, că românii e deştepţi!

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (septembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-avem timp

N-avem timp să ne gândim la viaţă
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp să facem o faptă bună,
Dar avem timp să ne gândim la ceva rău.

N-avem timp să ocrotim natura,
Dar avem timp să scuipăm în ea.
N-avem timp să ne rugăm la Domnul,
Dar avem timp să hulim pe cineva.

N-avem timp să iubim persoana de lângă noi,
Dar avem tot timpul din lume să începem un război.
N-avem timp să fim mulţumiţi de viaţă aşa cum e ea
Dar avem mult timp să ne plângem că viaţa e grea.

Hai să ne oprim din goana noastră după iluzii.
Şi pentru o clipă să ne întrebăm
De ce n-avem timp pentru concluzii,
Timp pentru concluzii întotdeauna trebuie să avem!

poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talita kumi

Când sufletu-mi s-a rătăcit
Şi nu putea privi spre cer,
I-ai dăruit Duhul Iubirii
Şi mi-ai zis blând: Talita kumi!

Când mintea-mi era tulburată
Şi nu găsea Calea Luminii,
Ai limpezit-o în Cuvânt
Si mi-ai şoptit: Talita kumi!

Când trupul mi-a fost plin de răni
Şi vedeam doar sfârşitul lumii,
Eu am crezut în Tine, Doamne
Şi Tu mi-ai zis: Talita kumi!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru, Capitolul II - Poezii (aprilie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiască România

Dacă ne-nfruntă munţii, cu munţii ne vom bate
Pentru lumina ţării şi pentru libertate
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus
Decât slujirea ţării nimic nu-i mai presus
Jurăm credinţă luptei, oricât ar fi de grea
Jurăm că pentru ţară şi viaţa ne-o vom da
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România

Trăiască-n fericire şi-n linişte poporul
Trăiască România, trăiască tricolorul.

Dar ţara nu se face cu laşi, cu apatrizi
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
Să curăţăm tot răul din viaţa României
Că noi suntem partidul şi ţara omeniei
Nu creadă hoţii muncii că ei sunt mari şi tari
Noi suntem patrioţii revoluţionari
Avem contract pe viaţă cu visul şi cu glia
Trăiască libertatea, trăiască România

A noastră este ţara c-o moştenim deplin
Va trebui întreagă s-o dăm celor ce vin
La cei născuţi şi astăzi, şi mâine, şi poimâine
Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine
Nici călăreţi pe aer, nici cai fără călări
Nici ţară fără lume, nici lume fără ţări
Să crească-n lume pacea, dreptatea, bucuria
Trăiască libertatea, trăiască România

Trăiască muncitorii, ţăranii, cărturarii
Trăiască demnitatea cea fără de avarii
Dacă renunţi la luptă, n-ai ce să mai aştepţi
Nimica nu se face-n poziţie de drepţi
Să facem România prin toţi şi pentru toţi
Un teritoriu liber de-orice prejudecăţi
Să fie-al nostru dreptul şi-a noastră datoria
Trăiască libertatea, trăiască România

Jurăm din milioane de inimi şi destine
Din orice fel de sânge ne murmură în vine
Jurăm bătrân şi tânăr, femeie şi bărbat
Credinţă României necondiţionat
Că ţara-i bogăţia ce veşnic ne rămâne
Şi glasul ei ce îndeamnă: "Deşteaptă-te, române!"
Nu ne-nspăimântă nimeni cu forţa sau pustia
Trăiască libertatea, trăiască România

Suntem, de e nevoie, o ţară de soldaţi
Suntem, de e nevoie, un lanţ de munţi Carpaţi
Durerea ţării noastre făcută-i să ne doară
Ne place libertatea, ca oameni şi ca ţară
Şi soarele dreptăţii să lumineze sfânt
O ţară roşu, galben şi-albastru pe pământ
Aceasta-i viaţă noastră, aceasta ni-i tăria
Trăiască libertatea, trăiască România.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Cenaclul Flacăra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-avem autostrăzi! N-avem TGV! N-avem flotă! N-avem şcoli! N-avem spitale! E foarte bine că avem foarte multe lucruri pe care nu le avem!

aforism de Mihail Mataringa (21 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrospectivă de Sf. Valentin

Simţind cum creşte-n mine un sentiment divin,
Am spus, "te rog, fii al meu, numai al meu, o, Valentin!"
Eram, desigur, de râsul lumii – şi nu doar, aşa, un pic,
Deşi eu credeam că ce făcusem era foarte şic.

"Nu ne vom despărţi-n acest veac şi nici în celălalt,"
Cu mâna dreaptă pe inimă-am jurat;
Dacă aş fi gândit cu mintea, probabil, de îndată
Aş fi şters-o de lângă tine la primul colţ de stradă.

poezie de Joanna Fuchs, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă al doilea ton este fizic egal cu primul avem de-a face cu o situaţie cu totul nouă. Al doilea ton nu este perceput la fel cu primul, pentru că primul ton pe mine m-a marcat cu ceva (altfel nici nu pot şti cum cel de-al doilea este al doilea). Aceasta este o impresie oarecare, chiar şi numai în mintea mea sau chiar numai în această sensibilitate umană, care este incredibil de deschisă. Acest ton, însă, nu mai are acest avantaj incredibil de a cădea pe teren neprelucrat, ci cade pe un câmp prelucrat de primul ton. În muzică un există nicio repetiţie.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i de făcut?

Ce-i de făcut? Mai avem vreo speranţă?
Mă-ntreabă românii cu care mă văd.
Poporul meu drag a ajuns ca o zdreanţă
Ce timp de ocară! Ce jalnic prăpăd!

Am tras, zi de zi, un semnal de alarmă
Mi-am dat sănătatea la şerpi de dudău
Nu staţi la balcon, puneţi mîna pe armă
E rău, însă mîine va fi şi mai rău!

Vorbeam în pustiu. Un blestem mioritic
Ne ţine-n genunchi şi cu capul plecat.
Fireşte, eu n-am nici un drept să vă critic
Dar inima-mi plinge, ce mult ne-am schimbat!

Uitaţi-vă-n jur: toată lumea se-agită
Revendică drepturi, se luptă pe străzi
La noi e tăcere. O gloată tîmpită
Pofteşte cîrnaţii şi berea din lăzi.

Bairamuri se fac peste tot: între blocuri
În parc, mînăstire şi chiar ţintirim
Miroase-a mujdei, se-ncing aprige jocuri
Ce burţi de neam prost se revarsă... Murim!

Murim de-o mai ţinem aşa, în prostie!
Murim ca păduchii, de-o mie de ori!
Trăim fără noimă şi pe datorie
Iar alţii ne fură, vîrtos, de comori.

Leşin general, catastrofă finală
Dezastru mai mare ca-n timp de război
Istoria iar ne-a pus capul în poală
Avem ochii goi şi picioarele moi.

Daţi muzica tare, să ţopăie ţoapa
Ce super o joacă bărbaţii malaci!
Alături se cască, profetică, groapa
Pe care ne-o sapă vrăjmaşii, în draci.

Aceasta e Stema: grătarul şi micii
Maneaua vulgară e Imnul de Stat.
Jos Sfinţii din ceruri! Trăiască Miticii!
O viaţă avem! Hai s-o bem, nu-i păcat?

Din micul ecran intră-n case gunoiul
Copiii văd crime, şi sex, şi scandal
Se ceartă Matrozul şi cu Maimuţoiul
Apoi pun batista, din nou, pe ţambal.

Prea multe migraţii, amestec de rase
Byzanţ, şi Fanar, şi Ţigani, şi Evrei
Ne fierbe o drojdie-n sînge şi-n oase
Iar asta o ştiu şi stăpînii yankei.

Ne-au pus jugul lor poleit cu minciună
Puţin whisky prost, niscaiva Hollywood
Alegeri corecte? Ce vorbă nebună!
Nu sînteţi capabili, poporu-i prea crud.

Îţi dau ei mutarea în plic, Românie
Aduc la putere doar slugi de doi bani.
Ce vast Guantanamo! Şi ce colonie!
Nici Africa n-are aşa mitocani!

Aici e problema: alegeri furate
Ce-mpiedică ţara să iasă la mal.
America n-are atitea păcate
Precum e acest angrenaj criminal.

Falsifică totul: sondaje şi softuri
Nu lasă să-i scape ciolanul din dinţi.
Spionii fac legea, n-au vreme de mofturi
Ei ştiu că românii sînt proşti de cuminţi.

O mie de "cozi de topor" vor ajunge
Să dea aparenţa că totu-i legal.
Feriţi Ambasada! E coadă! Se unge!
S-au strins şobolanii din guri de canal.

Aşteaptă să toarne şi-apoi să primească
Noi ordine clare, să fie utili.
Aşa se-mbulzeau şi la cizma rusească
Metodic s-o lingă, ce tipi imbecili!

E vraişte Ţara, un corp fără vlagă
Îi ţin lumînarea acei derbedei
Aduşi la putere, cu normă întreagă
De capii Mafiei: agenţii yankei.

America, ia-ţi teroriştii acasă
Acum îi cunoaştem, noi ştim ce vor ei:
Ei vor bogăţia, în fond, fabuloasă.
De aur, uraniu, şi gaz, şi ţiţei.

Lăsaţi teatrul ăsta stupid, că nu ţine
În suflet aveţi numai ură şi jaf.
Isus să vă bată cum ştie mai bine
Diavoli flăminzi, ne-aţi făcut ţara praf.

Nimic nu mai e de făcut, decit poate
Un scurt harakiri, dar sintem prea buni.
Mai este vreo şansă? Există, în toate:
E Domnul cel bun, care face minuni...

pamflet de Corneliu Vadim Tudor (18 august 2013)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel

Prostul, dacă nu-i fudul,
Parcă n-ar fi prost destul;
Are viaţa liniştită
Fiindcă-i mintea odihnită;

Orice lucru-i o ispită,
Este prost, dar şi credul;
Prostul, dacă nu-i fudul,
Parcă n-ar fi prost destul;

Fruntea-i arde ca o plită,
Neuronu-i un pendul
Ce se mişcă somnambul
Cu o mină plictisită;

Prostul, dacă nu-i fudul...

rondel de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii, Elena Udrea şi turismul

Facem noi turism? Ei, lasă!
Măi române, nu fi prost,
Stai tu frumuşel acasă,
Face ea în locul nost'.

epigramă de Vasile Iuşan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem de toate pentru o anume pătură a societăţii, pentru pătura aşa-zisă cultă; conservatoare, operă, diferite concerte. N-avem însă nimic pentru sufletele marii mulţimi, pentru popor, nici chiar societăţi corale ori instrumentale ca în alte ţări... Ce e de făcut?

citat clasic din Dumitru Georgescu-Kiriac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem din toate

Avem un preşedinte, avem şi prim ministru,
Avem guvern, avem şi sute de parlamentari,
Deşi nici unul dintre ei, nu este un ilustru,
Dar de îi iei la număr, suntem cei mai tari.

În toată lumea eu nu cred că mai există,
Încă o ţară, cu aşa de mulţi
conducători,
De–aceea toată România, e aşa de tristă,
Noi ne plătim cinci şefi, la trei locuitori.

Ce este şi mai rău e că–i plătim degeaba,
Nu fac nimic cât timp le ţine lor mandatul,
Abia–n finalul celor patru ani i – apucă treaba,
Şi ne promit orice doar să mai prindă altul.

Avem necazuri multe, avem lipsuri la toate,
Pe–acest pământ nimeni, nu ne doreşte,
Avem boli, ce peste tot au fost
eradicate,
Exodul Românilor spre–aiurea se- nteţeşte.

Avem doar plus opt grade în apartamente,
Avem benzina, mai scumpă ca în Occident,
Avem din Europa cele mai scumpe alimente,
Avem cele mai multe taxe de pe continent.

Avem salarii alocaţii şi pensii de tot râsul,
Transportul e mai scump decât o putem duce,
De vrei medicamente te cam apucă plânsu,
Cât despre cultură, de mult i s–a pus cruce.

Avem în ţară cohorte de hoţi şi criminali,
Poliţia chiar şi când vrea ne le mai face faţă,
Hoţii neprinşi au ajuns astăzi mari miliardari,
Şi–i cumpără pe toţi cu multă nonşalanţă.

Avem din toate, dar absolut nimic de bine,
Pentru că ne lipsesc conducătorii-adevăraţi,
Chiar de–aş putea, eu nu mai ies în lume,
Oriunde merg românii, sunt foarte rău trataţi.

poezie de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapte n-avem, brânză mâncăm, tutun n-avem, ţigări fumăm, hamei n-avem, bere bem, minte n-avem,"deştepţi" suntem!

aforism de Valentin Chilat Cornaci
Adăugat de Valentin Chilat Cornaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii

Viaţa este atât de scurtă,
Dar plină de bucurii
Şi amintiri plăcute,
Micile copilării…

Primul brad de crăciun,
Luminat până în vârf,
Iar sub, cadouri frumoase,
Toţi sunt la masă acum…

Primul sărut şi prima dragoste,
Primul nou născut,
Primii paşi…
Nu am să-i uit.

Prima despărţire,
Primul nepoţel,
O nouă bucurie,
Un nou ţel.

Prima singurătate,
După un veac,
Prima lacrimă deşartă
Până am să cad.

Primul album de fotografii
Primele clipe şi memorii,
Primele nostalgii,
Pline de bucurii.

Prima clipă de amor,
Primul sărut,
Primul trandafir
Nu am să uit….

Clipe preţioase
Ascunse într-un raft,
Printre cărţi uitate
De mai mult de un veac.

Prima lumânare aprinsă
La mormânt de piatră,
Într-o zi geroasă,
În ziua noastră….

Primul somn adânc,
Ultima suflare,
Părăsesc acest tărâm,
Pentru prima dragoste…

poezie de Andreea Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt de îmbărbătare

hei! ai văzut? iubirea încă îmi tot dă târcoale.
dar cum poate un orb să vadă ceea ce e pur şi simplu îţi sare în ochi
şi te lasă fără cuvinte? pare ciudat să aştepţi confirmarea din partea unui orb
dar nici viaţa nu e mai brează. nici nu se uită pe unde calcă

cineva şi-a pierdut sentimentele în stradă
nici măcar nu a observant. a dispărut după primul colţ.
m-am aplecat şi le-am ridicat: o amestecătură incredibilă de iubire, ură şi abandon
totul umezit de roua fină a lacrimilor tăcute

avem atât de puţin să ne mai spunem
încât cuvintele par ruşinate de tăcerea noastră
atât de bine ne cunoaştem încât tăcerile sunt uverturi la opere neterminate
pe când dimineţile se strecoară în pat lângă noi.

va fi şi-o zi când nu voi mai fi. soarele se va arăta iar urmându-şi drumul
poate că va ploua puţin, poate că va fi arşiţă sau poate că va fi iarnă
măcar iarna ţurţurii nu plâng. şi nici păsările nu se ceartă
cred că va ninge liniştit, albind toate amintirile, ştergând toate urmele

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poet a spus odată: "Întregul univers este un pahar de vin." Noi probabil că nu vom şti niciodată în ce sens a spus-o, pentru că poeţii nu scriu pentru a fi înţeleşi. Dar este adevărat că dacă ne uităm la un pahar de vin destul de aproape noi putem vedea întregul univers. Avem lucrurile din fizică: lichidul stors care se evaporă în fucţie de vât şi vreme, reflexia din pahar; şi imaginaţia noastră adaugă atomi. Paharul este un distilat din rocile pământului, şi în compoziţia sa vedem secretele vârstei universului, şi evoluţia stelelor. Ce mulţime ciudată de chimicale sunt în vin? Cum s-au format? Avem fermenţii, enzimele, substraturile şi produsele. Acolo în vin se găseşte o mare generalizare; toată viaţa este o fermentaţie. Nimeni nu poate descoperi chimia vinului fără să descopere, precum a făcut Louis Pasteur, cauza atâtor boli. Cât de viu este vinul roşu imprimându-şi existenţa în conştiinţa celui care îl priveşte! Dacă minţile noastre mici, pentru convenienţă, divid acel pahar de vin, acest univers, în bucăţi - fizică, biologie, geologie, astronomie, psihologie şi aşa mai departe... -- amintiţi-vă că natura nu ştie asta! Aşa că să asamblăm totul la loc, şi să nu uităm în cele din urmă pentru ce este. Să-l lăsăm să ne dea încă o ultimă plăcere; beţi-l şi uitaţi tot!

citat din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoană-i ţara mea şi-o ţin la piept

Pe-ntâi Decembrie e ziua ţării;
Dealuri şi văi să-mi presăraţi cu flori,
Că-n urma sârguinţei şi-a răbdării,
Cătuşe-am sfărâmat şi detractori!

Pe stei de munţi să-mi aşezaţi cunună,
Din flori de mac şi spice-n cer senin,
Când tulnice peste Carpaţi răsună,
Vestind în lume cuvenit destin!

Să-mi puneţi pe catarg flamură nouă!
Proclam aici un logic corolar:
Avem o ţară-ntreagă, n-avem două,
Ce astăzi împlineşte-un centenar.

Cu graiul sfânt şi inima senină,
Cu slova noatră preamărim un veac,
De la unirea ce-a adus lumină
Şi orbului şi-aceluia buimac.

E întregită harta cum i-e datul,
Icoană-i ţara mea şi-o ţin la piept.
Sub cer senin, de-a lungul, ori de-a latul,
Tot natu-i mândru şi păşeşte drept.

Şi om cu om, ţinându-se de mână,
Încinge hori la piatră de hotar,
Că-ntru Unire, naţia română,
De-abia serbează primul centenar.

E ziua asta binecuvântată,
Când maica Românie e un neam.
Unirea Mare e aniversată
De oameni, râuri, codru şi-ultim ram.

poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp liber

Ce-i viaţa, dacă–între cristelniţă şi ţintirim,
Nu avem timp să stăm şi să privim?

N-avem timp o oră sub ramurile verzi
Să stăm privind lipsiţi de griji - ca vaca din cirezi.

N-avem timp să vedem când trecem prin păduri
Cum veveriţe-ascund alunele sub muri.

Nu-i timp să vedem ziua, trecând pe lângă ele,
Râuri pline de scântei, ca nopţile de stele.

N-avem timp să-napoiem surâsul dimineţii,
Şi să privim coapsele şi dansul Frumuseţii.

N-avem timp să aşteptam, privind a buzelor dulceaţă,
Cum se-ntinde surâsul pornit din ochi pe-ntrega faţă.

Ce fel de viaţă-între cristelniţă şi ţintirim
Ducem noi – care n-avem timp să stăm şi să privim?

poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de toate aserţiunile, mai mult sau mai puţin naţionalist-sentimentale, limba oricărui popor este în primul rând o convenţie. Ne tot plângem noi, românii, în ultimul timp, că ni se strică pe zi ce trece limba ce-o vorbim, dar nu facem nimic pentru lichidarea principalei cauze a acestei situaţii: lipsa de educaţie, calitatea înspăimântător de slabă a învăţământului românesc actual.

Marian Pătraşcu (31 august 2015)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Români prin Europa

Pe această uşă,
Astfel scriu stăpânii:
Interzis să intre
Câinii şi românii.

Umblăm prin Europa ca bezmetici,
N-avem de lucru, n-avem bani de pâine,
În vremurile când nu mai contează
Deosebirea dintre om şi câine.

Acesta e şi continentul nostru,
Plutim incestuos din ţară-n ţară,
Copiii-nvaţă multilingv, cerşitul,
Cum pot şi omorî şi să şi moară.

Şi nimeni nu ne mai întinde mâna,
Decât cu viclenia jucăuşă,
De-a ne o prinde şi de-a o închide,
Cu minimum de riscuri, în cătuşă.

Noi suntem infractorii de serviciu
Ai Europei, care stă la pândă,
Aşa cum e cu alţii iertătoare
Ea ca pe sclavi încearcă să ne vândă.

Părinţii şi copiii mor, prin ţară,
Şi noi de noi ne-străinăm cu toţii,
Purtând pe umerii trudiţi şi gârbovi
Cămaşa rece a străinătăţii.

În plină degradare, zi şi noapte,
Invidia şi dorul ne apasă,
Ne lenevim, ne pervertim, ne ducem,
Că n-avem loc şi rost la noi acasă.

Umblăm prin Europa fără ţintă,
Ca nişte zilieri, de azi pe mâine,
Furăm şi siluim, mai şi ucidem,
Români la rangul dintre romi şi câine.

poezie celebră de Adrian Păunescu (15 mai 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!