Citate similare cu Am stat cândva pe strada...

Când amintirile mă ard

Am stat cândva pe strada aceea,
La colţ aveam un gard de fier,
Iubeam nespus de mult aleea
Şi-aveam un vis de palmier!...

Tânjesc la zilele cu fard,
Când mă-mbăta grădina mică,
Suind pe-o nalbă ca stindard,
Un şorţ frumos de la bunică!

Şi-aş vrea sălbatic şi hoinar,
Să fiu sfioasă levănţică,
Acolo-n pumni de buzunar,

Pornit pe joacă, revanşard,
În curtea-aceea subţirică...
Când amintirile mă ard!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare

Am stat cândva...

Am stat cândva pe strada aceea,
La colţ aveam un gard de fier,
Iubeam nespus de mult aleea
Şi-aveam un vis de palmier!

Tânjesc la zilele cu fard,
Când mă îmbăta grădina mică,
Suind pe-o nalbă, ca stindard,
Un şorţ frumos de la bunică!...

Şi-aş vrea sălbatic şi hoinar,
Să fiu sfioasă levănţică,
Acolo în pumni de buzunar!..

Pornit pe joacă, revanşard
În curtea aceea subţirică,
Când amintirile mă ard!...

poezie de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ne iubeam nespus...

Mai ştii ce fericită am fost
Când mi-ai dăruit
Un trandafir de plastic, roz,
Dat cu parfum?

Ne iubeam nespus...

Îţi aminteşti ce mi-ai spus?
Că pot să-l ţin în palme
Fără să-mi fie teamă
Că mă va înţepa...

Iubeam nespus...

Astăzi, m-ai luat de mână
Şi, bucuros, m-ai condus
Pe un câmp de flori de plastic...
Albe... albastre şi galbene... roz...

Nespus...

Îmi şopteşti că sunt veşnice,
Că sunt deschise şi-n noapte.
Eu te întreb:
"Le-ai parfumat pe toate?"

poezie de Ruxandra Palade
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accident de circulaţie

E clar dovadă de prostie,
Când înrolat sub un stindard,
Mergând pe-o uliţă pustie.
Să dai cu oiştea in gard!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E doar un vis...

Uneori viaţa îţi joacă feste,
Că ai vrea să alergi afară,
Dar în suflet ai numai visări de poveste
Şi timpul e anevoios că încă nu e vară.
În minte îţi vin gânduri când scrii,
Mai mult în tăcerea nopţii,
Dar te visez şi când ai vrea să vii,
Ştii e un vis, totul e la mana sorţii.
Când mă trezesc din vis,
Mai am uneori un gând fugar,
Să las din nou sufletul deschis,
Cu îngerul de noapte hoinar.
Zilele nu seamănă între ele,
Iar eu sunt naivă acum ca o fată,
Şi-mi vine dor de gândurile mele
Că e nepăsare în lumea asta toată.

poezie de Eugenia Calancea (1 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de gard
în grădina văduvei
lăstarul creşte

haiku de Constantin Păun din Foşnet de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam un vis că pot să zbor ...

Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalţ pe-un colţ de nor
Şi-n palme, strâns, să ţin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colţ să mă ridic,
Aşa că de la vis abdic
Şi cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de mai

Flori de mai înfloresc în grădina mea
Şi totul e ca-n paradis.
În inima ta blândă,
Scânteia dragostei s-a aprins.

La prima noastră întâlnire
Flori de mai eu ţi-am adus.
Şi tu cu glas plin de fericire
M-ai zis că mă iubeşti nespus.

Flori de mai avea mama pe masă,
Când am trecut din nou al casei prag.
Era aşa de bucuroasă
Şi m-a cuprins la piept cu drag.

Lumea e ca un colţ de rai
Când sunt cu tine împreună.
În grădina mea cu flori de mai
Viaţa îmi pare mult mai bună.

poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar şi aşa te iubeam...

parcă eram de gânduri născut,
in vis, iubire să-mi ajungă!
aveam gura pregătită de sărut
ochiul cald să te străpungă...
aveam zece mâini
dar mai multe- eu aş fi vrut...

până... ieri noapte/când
uimită de cât te iubeam!
mi se retezase o mână
ca-ntr-o ceremonie gravă
ca intr-un vis... de deochi...

dar... şi aşa te iubeam
te iubeam fără gură,
fără mâini...
fără ochi...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (1 septembrie 2007)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul de piatră

Ieri am călcat o piatră şi mi-e sete,
De gura ei cu-njurături viclene,
Mi-e-o foame oarbă să fiu luat în pene
Şi doar iubirea albă să mă-nbete.

Mi-e dor nespus să beau ca Diogene
Mâhnit c-am ridicat-o de sub ghete;
S-o dau ca pe-o fiinţă între fete,
Cu sânge-n ea, cu inimă şi vene

Şi-aş vrea ca din prundişul de pe stradă
Să fac un parc cu tei, o grădiniţă,
Ceva durabil, doar cu o peniţă;

Dar piatra ce-o aruncă din livadă,
Vecinul meu, de casă şi portiţă,
E arsă, fără suflet şi e fadă...

sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, ştii, iubito...

Şi, ştii, iubito, nu am timp de lume –
Şi, parcă, nici de tine nu mai am...
Căci plictiseala vrea să mă sugrume,
Şi simt cum nepăsarea-mi bate-n geam.

Te uită, a trecut şi primăvara –
S-a dus şi floarea pură de castan...
Mă lasă rece - cu căldura-i, vara –
Căci, tot mai rece-i lumea, an de an.

E secetă, câmpiile sunt arse –
O secetă cumplită simt în piept...
Natura-mi joacă - şi ne joacă farse –
Aştept ceva – dar nu ştiu ce aştept:

Să plângă cerul lacrimi răcoroase,
Sau, poate, într-un vis să te revăd...
Ori să-ţi aud şoptirile duioase –
Când ploaia-ar face, în oraş, prăpăd.

Când strada s-ar zbici, sub ochi de soare,
Şi teii ar îmbăta - cu floarea lor
Iar totul, împrejur, ar fi splendoare –
Aş vrea, din nou, să mă topesc de dor.

Dar nu mai am putere, nici voinţă
Să te iubesc, cum te iubeam, cândva...
Când, ars de-aleanuri, respiram dorinţă –
Eu – nu sunt eu – tu eşti altcineva.

... Şi, nu mai am, iubito, timp de lume,
Nu mai prind rod a-inimii livezi...
Dar îmi doresc ceva – şi ştiu ce-anume –
Ceva în care nu cred şi nu crezi...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuţie!

Am fost

am fost

m-a mărginit necuprinsul oraşului
atâta lume şi singuratatea mea, ţipând

de mult, cândva
m-am pierdut pe-o stradă, anonimă
o casă
un număr de nimeni ştiut
o cameră, un pat şi o carte
pe-o pernă cu lacrimi

am căutat
dar nimeni nu m-a găsit
cineva a trecut pe strada mea fără număr
şi-a şoptit

aici a stat cineva

poezie de Viorel Muha (septembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sleit privesc

cum sufletul pleacă din corp
la valea morilor pe aleea florilor
în sunete de chitară
joacă sufletul pe apă
sleit privesc corpul lăsat
cu inima zdrobită
numai simt nici patima

vedeam o graţie sfioasă cum
se ridică dintr-un trup neînsufleţit
pluteşte pe apa morilor la ivitul zorilor
sufletul dat când totul s-a sfârşit
uitând să-şi caute agentul
care i-ar fi putut procura
un trup frumos şi uşor de-nsufleţit

sleit mă gândesc ce mi-ar fi bine
pe aleea fericirii în oraşul ispitirii
să caut chihlimbarul
veche esenţă pietrificată
lângă bucata de noroi
rămâne mirajul vitalităţii
din preistoricul arbore răşinos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum mai arăţi, măicuţă blândă

Cum mai arăţi, măicuţă blândă?
Poate albită şi mai scundă,
Mai înţeleaptă, mai plăpândă...
Şi-aş vrea s-ajung într-o secundă,
Să-mi treacă dorul ce mă doare,
Acum, în prag de sărbătoare.

Cum mai arăţi? Poate mai tristă,
Şi bolnăvioară... stând pe prispă
Poate îngâni o doină veche,
Privind căţeii în pereche,
Ce şed lipiţi cu duioşie,
Să ai şi tu, tovărăşie...

Cum mai arăţi, mamă duioasă?
Aş vrea să zbor până acasă,
Să văd ograda şi grădina...
Să ştii măicuţă, eu port vina
Că mi-am dorit s-ajung departe,
Însă speranţele-s deşarte...

Ce straie porţi, mamă iubită,
Tot vesta veche, ponosită,
Ce-o croşetai când eram mică?
Mai porţi miros de levănţică?
Mai porţi aleanul ce mă doare,
Mai porţi în gânduri frământare?

Cum mai arăţi măicuţă blândă?
Poate de dorul meu, mai scundă...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost cândva

Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Şi trăiam ca-n paradis.

Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colţ de rai.

Din când în când îmi amintesc,
Aş vrea din nou ca să trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.

poezie de Dumitru Delcă (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textul original este scris în limba română.

Rondelul iubirii nebune

Când te iubeam ca un nebun
Şi aveam mintea tulburată,
Nu m-ascultai când vream să-ţi spun
Că tu eşti cea mai mândră fată.

Dar regăseam sufletul bun
Pe drumul nostru de-altădată
Când te iubeam ca un nebun,
Dar n-aveam mintea tulburată.

Tot căutam să mă răzbun
Că nu te-am sărutat o dată,
Poteca e demult uitată
Şi-a trecut timpul, ca lăstun,

Când te iubeam ca un nebun.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul călătoarei

Iar a pornit pe "drum de fier",
Deşi a spus că nu mai pleacă,
Dar poate îngerii din cer
I-au şoptit în vis, s-o facă.

Poate a găsit vreun "cavaler"
De care a-nceput să-i placă...
Iar a pornit pe "drum de fier",
Deşi a spus că nu mai pleacă.

Când tinereţea o să-i treacă
Dorurile-ncet cu totu-i pier,
Ş-apoi se-nvăluie-n mister,
Ce-n marea uitării se îneacă.

Iar a pornit pe "drum de fier".

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Mi-e-atât de dor de draga mea bunică,
de lampa ei de gaz, ce înteţea
mirosul florilor de levănţică,
din caierul de lână, când torcea!...

Pâinici cocea pe plită, iarna toată,
cu miere de albine le ungeam.
Ceva mai bun nu am mâncat vreodată,
cu lapte dulce! Apoi, ne culcam.

Bunica îşi punea arnici în ac
şi începea să coas-o ie nouă
din marchizetul alb, păstrat în sac,
ţesut de ea, în dimineţi cu rouă.

Şi gândurile-i toate se-ntreceau
cu vântul ce bătea a viscolire,
când fulgi de nea Pământul îmbrăcau
şi geru-ncremenea întreaga fire.

Cu gene-ngreunate, -n miez de noapte,
mai arunca vreo două lemne-n foc...
ne închina, rugându-se, în şoapte,
de viaţă, sănătate şi noroc.

Blândeţe, hărnicie, bunătate!
Asta îmi amintesc de-a mea bunică.
Zile ce mi-au rămas, le-aş da pe toate,
să mă întorc în timp, să fiu iar mică.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să-mpăiez cândva un leopard

Am să-mpăiez cândva un leopard,
Să se prefacă ochii în smaragd,
Din creasta norilor s+alcătuiesc un brad,
Genele tale crească-nalte ca un gard,
Profesorul să-ngenuncheze ca bard,
Sartre să nu mai fie Sartre, ci un sard,
Să nu mai crezi că păsările ard,
Golgotha să numească un bulevard,
Să spăl statuile de fard,,
să scutur guano de pe-nsemnul unui grad,
şi când mi-o fi mai greu, încet să cad
Ca o ninsoare peste Galaad.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!