Ehei, trecut-au anii!
Înalt frumos ca bradul
Mămica te-a făcut.
La oaste și la fete
Ești tare priceput.
Așa să fie oare?
Sau e doar amăgire
A ce erai odată?
Măi, măi, așa să fie?
Ehei, trecut-au anii
Peste al nostru chip,
Dar n-are importanță
Că ești frumos... ți-o zic.
Un rid pe ici pe colo,
E... ce mare scofală
Când minte ți-e întreagă
Și gândul tău poftește
Și râzi de bătrânețe,
E drept... puțin prostește!
Și n-are importanță
Că păru-i mai sărac,
În schimb ai chica mare
Și totu-i compensat.
Desigur ar fi multe
Acum de relatat,
Dar teamă-mi e de tine,
Că te-oi fi supărat,
Că te-am ciupit oleacă,
Dar nu de unde vrei,
Ci de un loc anume,
Pe nume nu-i pot spune.
În consecință, Nae,
Încep a mă scuza,
Puțina ironie,
Desigur, nu e rea.
Ea mintea o ascute
Și spiritul la fel,
Mă iartă și nu crede
Că am sufletul mișel!
poezie de Lia Dumitrescu
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De ziua mamei
E ziua ta, mămică,
Și tare te iubesc,
Căci tu vrei să cresc mare,
Cuminte și-ndrăzneț.
Te-ai necăjit cu mine,
Pân' ce m-ai făcut mare,
Și recunosc, mămică,
Că nu te-ai plâns prea tare.
Ai vrut să faci din mine,
Un copil bun, cinstit,
Și, cred, mămică dragă,
Că tu ai reușit.
Acum, eu doar îți mulțumesc,
Dar, când voi fi mai mare,
Eu îți făgăduiesc,
Să fii mândră de mine,
Pe ori unde m-oi duce,
Și-atuncea vei vedea,
Că munca ta mămico
Răsplata-ți va aduce.
Spun poezia și nu mă uit la tine,
Eu știu, mămică dragă,
Că plângi, nu de rușine,
De dragul meu, mămică!
De ceea ce-ai crescut,
Ești mândră, că-s cuminte,
Copilul tău iubit.
Și când vei fi bătrână,
Eu mâna ți-o sărut,
Drept mulțumire ție,
La tot ce te-ai zbătut,
Și lacrima fierbinte,
Din ochii tăi, cândva,
Nepoții ți-o vor șterge,
Să știi, mămica mea.
poezie de Valeria Mahok (7 martie 1991)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil frumos
Copil frumos cu chip de înger
Ce Dumnezeu mi te-a dat
Ești pentru mine un mister
Tu chip divin picat din cer
Ești pentru mine o comoara
Ești alinarea mea la ceas de seară
Tu îmi aduci in viață bucurie
Ești pentru mine cea mai mare bogăție
Tu, picătură din sufletul meu
Ce îmi alini zilele mereu
Și cât mi-ar fi in viața de greu
Cu tine în gând înving mereu
Pe lume cat mai am zile sa trăiesc
Din suflet suflet am să te iubesc
Tu, darul meu cel mai de preț
Și îți voi arata mereu
Iubirea din sufletul de mamă.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Nis, scuză-mă, te rog!
Nistor: Să te scuz?! Nu înțeleg... Pentru ce, șefu'?!
Lucian: Că... Am fost un mare prost?!
Nistor: Prost, tu?! Cum, adică?
Lucian: Pentru că nu demult te-am rugat să nu strigi în gura mare, de față cu toți ceilalți, ce anume te deranjează la mine, când mi-ai zis că aș fi căpos și enervant, în peștera aceea. Dar eu cum am procedat oare cu tine acum?! Nu-i corect! Am greșit față de tine! Nu trebuia să-ți reproșez nimic în legătură cu denumirile astea afurisite! Chiar n-aveai de unde să știi despre ele. Iar eu puteam să-ți spun foarte frumos doar ție, în liniște, spre exemplu, uite acum, nu atunci, acolo, în ședință! Ți-am mai spus, te rog, oprește-mă când mă port urât cu tine! De ce-mi dai voie să te tratez astfel?! Nu meriți așa ceva!
Nistor: Lasă, șefu', nu-i nimic...
Lucian: Ba da, nu e corect! Deloc! N-am nici un drept să te tratez astfel! Și nici măcar dreptate n-am! Sper doar să nu fii prea supărat pe mine, din cauza asta.
Nistor: Hai, mă, șefu'... Cum să fiu supărat pe tine?! N-ar fi posibil!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am cunoscut demult
Mi-aduc aminte când te-am văzut întâia oară
Era o vară caniculară, iar tu erai cu ai tăi la mare
O zi superbă, vântul nu bătea, era soare
Așa plăcut, mai adia ușor o boare
M-am așezat pe plajă lângă voi aproape
Vorbeai cu frații și mama ta în șoapte
Pe doamna am salutat-o și mai târziu am și vorbit
Mi-a explicat succint cum ea de soț s-a despărțit
La ce mi-a relatat atunci nu prea eram atent
Ce pot să-ți spun, iubito, eram adolescent
Am înțeles din ce am discutat
Că viața ei și-a ta au fost un chin lângă acel bărbat
Te-am mai văzut câteodată în anii care s-au mai scurs
Erai de mână cu-n băiat, era îmbrăcat ciudat și cam netuns
Mi-ai spus în trecere, cumva mai mult șoptit
Că acest băiat, ce de mână îl ții, e al tău iubit
Sincer să fiu chiar dacă anii ca vântul au trecut
În minte și în suflet doar pe tine te-am avut
Mi-aș fi dorit să ne întâlnim, să ne plimbăm mereu
Băiatul a cărui mână o strângeai, doream să fiu chiar eu
Iar mai târziu te-am revăzut întâmplător
Erai foarte grăbită, aveai o programare la coafor
Te-am întrebat cu-n glas înfrigurat, cum ești?
Tu mi-ai răspuns pe un ton trist că... te căsătorești
M-ai surprins cu ce mi-ai zis, am fost dezamăgit
Speram ca într-o zi, să fi dorit, să fiu al tău iubit
Când ai plecat am plâns și am simțit speranța ce dispare
În anii ce-au urmat am fost pe culmi de disperare
Și-a venit acum un an și clipa revederii
Erai așa frumoasă, iubito, erau în floare merii
Țineai de mână un băiețel, era frumos ca tine
Mi-ai zis că nu ești fericită, că nu e totul bine
Din clipa în care te-am revăzut m-am tot gândit
La anii care prea repede au trecut
Și vreau să-ți spun acum, iubito, când mi-apari
Nu vreau în nici un chip să mai dispari
Te-am cunoscut de mult e adevărat
Și tocmai de aceea te rog neapărat
Să crezi că încă te iubesc și-ți spun în șoapte
Te-am cunoscut de mult, chiar înainte de a te naște
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet în oglindă
Zâmbești, cu-același gând de altădată,
privind oglinda care-ți spune: "Tu
ești tot frumoasă, știi, ești neschimbată!"
și îi răspunzi: "Da, da!", în loc de "Nu!"
Ai fost frumoasă-n vremurile-acelea
când te simțeai iubită și-ai fi vrut
ca timpul să nu-ți încrețească pielea,
să îți rămână cum era-n trecut.
Ai vrea și ochii să îți strălucească
sub arcul ce îi străjuie frumos,
iar buzele în roșu să lucească
și să îți poarte zâmbetul duios.
Erai frumoasă, da, și încă ești,
dar ce să știe ea, doar o oglindă,
de sufletul pe care-l găzduiești,
căci n-are cum, în tine, să descindă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea? N-are importanță. Viața? N-are importanță. Totul este să învingi.
Jan Brzechwa în Pe baricadele Varșoviei
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, nepoate!
Te am în suflet și te port
Lumina sufletului meu
Din gena sângelui nepot
Ești dor în suflet ești un zeu
În gândul meu ești alinare
Și liniștea când te gândesc
Ești valul liniștit de mare
Tu știi nepoate te iubesc
Ai fost micuț cu păr gălbui
Acum înalt un tânăr minunat
Un chip frumos cu ochi căprui
Bine crescut și educat
Eu îți doresc tu să trăiești
La mulți ani sănătoși
Fericit și să-ți iubești
Părinții tăi frumoși.
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel cu prost
Un prost cu mintea odihnită
Se tot crede că-i deștept,
Dar gândul lui e tot inept
Și judecata rătăcită.
N-are devla prea tocită
Și ar putea gândi-nțelept;
E prost cu mintea odihnită
Și ar fi atunci, un om deștept.
Teamă-mi este! O spun drept!
Să nu mă poarte în ispită
Și zile bune, să n-aștept
În lupta mea necontenită,
C-un prost cu minte odihnită...
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ești atât de frumos
când râzi nonșalant
ca o ninsoare cu chip de copil
într-o lume mai puțin definită
din niciun anotimp știut
de mine de tine și alții
iar zâmbetul tău pleacă
din colțul stâng al gurii
spre lumea dinafară
omule
ninsoare târzie
peste câmpuri cu maci
albite de galben
ești incredibil de real
atât de viu și frumos
omule
ninsoare târzie
în lanuri de ceață
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Operații estetice
Joiana, văcuța cochetă,
Sătulă de viața-n cireadă,
Dorea să devină vedetă
Și lumea întreagă s-o vadă.
Prostuța era-ncredințată
Că n-are nevoie de minte,
Doar, fizic, să fie-nzestrată,
Așa că porni înainte.
Un bou-impresar a chemat-o
La el în birou, ca să-i spună:
"Ai șanse reale, măi fato,
Ai trup de vedetă. Ești bună!
Se vede c-ai uger frumos,
De-ți vine să-l sorbi din priviri,
Și coada ți-o miști grațios,
Doar buzele-ți sunt cam subțiri.
Fă rost de dolari, negreșit,
De vrei un locșor printre muze!
Te duc la un medic vestit,
Să-ți pui niște botox în buze.
Și vaca de ea-ncrezătoare,
Cu greu, rost de bani a făcut,
Dar boul, escrocul cel mare,
De-atunci, s-a făcut nevăzut.
Mesajul moralei e clar:
Dorindu-și să fie dotată
Cu buze umflate, ea chiar
Rămase cu buza umflată.
fabulă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut-au anii
Trecut-au anii repejor,
Precum cocorii trec în zbor,
Atunci când simt că iarna vine
Și pleacă toți în țări străine.
Te-ai dus pe veci copilărie,
Cu anii tăi plini de magie;
S-a dus și tinerețea mea,
Cu tot ce ea frumos avea.
Ajuns acum la bătrânețe,
Regret frumoasa tinerețe;
Nostalgic mă gândesc la ea,
Dar s-o întorc nu voi putea.
poezie de George Budoi din Tinerețea și Bătrânețea (5 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mai ții minte?
Mai ții minte, tu, iubire,
Cum mâna ți-o încleștam
Sugrumat de fericire
Lângă mine să te am?
Cum opream, pe dată, clipa
Când de mine te lipeam?
Parc-un înger cu aripa
Ne atingea când ne iubeam.
Stelele din Carul Mare
Ne zâmbeau șiret, cumva...
Dar cuprins de desfătare --
Tu-mi erai singura stea.
Unde-s, oare, acele vremuri
Unde ești, iubita mea?
Poate fericită tremuri
În brațele altcuiva.
Eu?! Zâmbesc în amintire...
O, cum anii s-au tot dus!
Dar te mai gândesc, iubire --
Chiar de lângă tine nu-s...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici o veste despre tine
Oare minte mă mai ții
Când ți-s clipele pustii?
Când în geamuri bate luna
Sau le zgâlțâie furtuna?
Când ninsoarea scaldă firea
Tot aprinsă ți-e privirea
Și în amintiri zâmbești
Spre minuni dumnezeiești?
Într-adins, cătându-ți locul,
Oare te-a găsit norocul?
Sau pierdută-n dimineți
Te mai plimbi printre tristeți?
Te întreb, fiindcă, vezi bine,
Nu-i vreo veste despre tine
Nici în rugul înserării
Nici în albăstreala zării.
Și-n zadar șoptește vântul,
Fiindcă nu-i pricep cuvântul
Iar în poleiala lunii
Văd doar semnele minciunii.
... Oare minte mă mai ții
Că mai sunt printre cei vii,
Și, abătut, sub anii răi,
Mai visez la ochii tăi?
Mă întreb, mă tot întreb
Și-ndoieli în mine fierb:
Ți-o fi rău, sau ți-o fi bine?
Nici o veste despre tine...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Ce frumoasă ești
Doamnă, ce frumoasă ești!
O să cazi, vezi unde calci,
Părul ți-e ca lâna albă
Sufletul ca pâinea caldă...
Altă dată să m-aștepți,
Să te-ajut si fără preț
Să te țin mereu de braț
Și atunci când stai pe pat
Multe ploi și ierni amare
Au trecut ca raze-n soare,
Ai uitat și cum te cheamă
Vezi, trec anii fără teamă.
Dar să nu te superi, doamnă!
Așa se întâmplă toamna
Când cocori nu mai zboară
Totu-i cântărit să doarmă.
Și să nu te temi știi, doamnă!
Chiar de ar veni puhoaie
Ne poate lovi oricând
Și pe tineri și bătrâni...
E normal că ești așa,
Doar durerea te mai vrea
Orice-ai face nu mai poți
Râzi de-al tinereții zbor,
Una vrei alta primești,
Lacrimi curg și nu-nțelegi!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Ești mai sărac cu duhul
Sau ești un om deștept,
Ai inima de gheață
Sau simți o torță-n piept,
Nu te iubește nimeni
Sau ești divinizat,
N-ai bani nici de mâncare,
Sau ești super bogat,
Ești ticălos, nemernic,
Sau bun și generos,
Urât ca o maimuță
Sau ai un chip frumos,
Ești gras și scund sau poate
Ai trupul zvelt, înalt,
Oricum ai fi, ești numai
O umbră pe asfalt.
poezie de Octavian Cocoș (13 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
E foarte interesant cum mintea zice: "În preajma lui x mi-a tăcut mintea, am rămas prezent, și încă se menține și în lipsa lui după doar o întâlnire". Serios? De aia erai în poză cu gura până la urechi că coana minte tăcea? Oare ce îmi vindeți? Mintea care încearcă să îi păcălească pe alții, începe întotdeauna cu tine. Află că nu ești mintea. De fapt nici nu există o astfel de fantomă. Crezi că șatra țigănească de gânduri ce trece pe la tine prin cap ești tu, de aceea vrei să scapi sau să liniștești mintea. Când realizezi conștiința mintea nu e nici tăcută, nici netăcută. E un mit.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine
Ți-am zărit de departe statura, te recunosc dintr-o mie,
Urât și păros, cu ochi bulbucați, cu pete pe piele, duhoare.
Ce tremur m-a luat. Ce inimă mare. Să pic din picioare.
Dar nu te-am privit, să nu vezi că-mi plâng ochii. Si ție
Nu-ti pasă că sufăr. Nu vrei să-mi simți trupul, nici sufletul meu.
Frumos mai ești, Doamne. Ce trist și -ncruntat
Ce minte bolnavă! Un monstru din tine a creat,
Ca să pot să te uit. Să nu te mai vreau niciodata. Mereu.
Nu se poate. Prin vene si pori ai pătruns, ești în mine.
In toate ești tu, flori si soare, în fân și pe tufa cu mure.
Să mor și nu-mi pasă. Cu mine te iau. Să traim în pădure,
Sălbatici și goi, doar cu frunze și apă. Mi-e bine. Cu tine.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vrei să îți controlezi mintea și confunzi asta cu iluminarea, atunci da, poți să îți ții ochii nemișcați. Dar dacă vrei cu adevărat să scapi din ghearele ei, dacă vrei să te iluminezi vei realiza cât de hilar, ca să nu spun de râsul curcilor este să încerci să ții mintea nemișcată cu mintea și să pretinzi că un astfel de butoi cu pulbere în clocot, ar fi iluminarea. Așadar, dacă realizezi că iluminarea NU ESTE PENTRU MINTE, CI DE MINTE, atunci ce face sau ce nu face mintea nu mai are nici o importanță. TU NU VREI SĂ CONTROLEZI MINTEA, CI SĂ SCAPI din condiționarea, hipnoza ei, să o transcenzi. Dacă ai putut să mă urmărești până aici fără să ți se fi ars circuitele, vei realiza că a spune căci mișcare pupilelor înseamnă "activitate mentală" e cea mai mare escrocherie și o imensă idioțenie, pentru că procedând astfel, tu continui să te uiți la minte, să o scarpini în "fund", să o controlezi în loc să REALIZEZI CĂ TU NU EȘTI MINTEA, CI EȘTI CONȘTIINȚA INFINITĂ în care nu există nici o activitate mentală, psihologică în afară la acel 1 la % visat pe undeva la periferia conștiinței.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu-i mai frumos pe lume
Nimic nu-i mai frumos pe lume,
Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.
Când Dumnezeu ca un Prieten
Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-amenințe
Și ce-ar putea să-ți facă rău?
Când cel nenorocit se roagă
Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ți-o dea?
Când orbului îi ești vedere
Și șchiopului îi ești picior
Când ești orfanului părinte
Și slabului ocrotitor.
Când ți-e cuvântul tău ca roua
Când ești ca ploaia așteptat,
Nimic nu-i mai frumos ca urma
Ce-o lasă pasul tău curat.
Atunci lumina ta va crește
Ca soarele spre-al zilei miez,
Atunci pe-ai tăi crescând și-n număr
Și-n vrednicie ai să-i vezi.
Atunci urcușul vieții tale
Va fi ca drumul cel ușor
Încununat cu bucurie
Spre-un drept și singur viitor.
Atunci prin tine-nbogățire
Mulțimi în veac te vor cinsti
Și cine-ar știi în veșnicie
Pe cât întins vei străluci!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renunță un pic la gândul din capul tău, rămâi deconectat ca simplă ființare, prezență sau "Eu-Sunt" și vei realiza fulgerător că ai dat jos din spinare cea mai sufocantă povara. Doar gândul din capul tău te-a făcut sclavul acestei lumi și fricilor muribunde ale efemerului corp ce pâlpâie în tine. Tu nu ești mintea, tu ești Infinit, ești fără formă, ești Nenăscut!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!