Erezia lui NU

Toată ziua lumea-i cu ochii şi urechile
pe mine să nu care cumva să sar gardul
condiţiei umane să nu care cumva
să tac mai tare decât ceilalţi să nu care
cumva una să nu care cumva cealaltă
însă eu îmi văd liniştit de treabă
în ferma mea de cuvinte şi fantome
şi nu mă pot abţine
şi noaptea-s fericit că-s român

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (21 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia lui nu

Toată ziua lumea-i cu ochii şi urechile
pe mine să nu care cumva să sar gardul
condiţiei umane să nu care cumva să tac
mai tare decât ceilalţi să nu care cumva
una să nu care cumva cealaltă însă eu îmi
văd liniştit de treabă în ferma mea de
cuvinte şi fantome şi nu mă pot abţine
şi noaptea-s fericit că-s român

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există 2 entităţi distincte, nu cumva asta afirmă Orice minte care se dă drept Sinele? Există o astfel de utopie precum persoana şi Sinele? Nu cumva asta afirmă Orice minte care se dă drept Sinele? Şi nu cumva ar fi aceasta apogeul dualităţii? Nu cumva persoana este o entitate iluzorie, de vis? Şi atunci care e valoarea de adevăr a afirmaţiilor ei? Dacă simţi, contemplă asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

balans

…nu cumva
aerul ne respiră, lumina ne consumă, toate
din jur ne folosesc, fiecare lucru
după trebuinţă ia din noi?!
…nu cumva banii cumpără din noi cursul lor
ceasul ne plimbă pe limbile lui precise
într-o idioată «tanana»
un fel de paparude invocând ploile
sau neploile pământului care ne posedă
…nu cumva acest cumva este
bumerang căutându-mi tigva, genunchiul,
talpa?

careva mi-a spart blidul, altcineva
mi l-a înlocuit, acesta de pe urmă
i-o farfurie, nu mai este opacă, văd
reflectându-se lingura mărită şi
în drum spre mine micşorându-se –
balans asimetric, «nu cumva»-ul inundă
iar momentul: supa mă soarbe…
cine va spăla

observ toate acestea parcă… detaşat
dintr-un unghi pieziş
nu cumva…?!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suspin

— Un suspin adânc Mă prinde
şi vă spun cu-atâta greu:
Unul dintre voi Mă vinde.
— Doamne, nu cumva sunt eu?
— Iată ceasul suferinţei.
Voi să vă rugaţi mereu.
Însă vai de cel cu-arginţii!
— Doamne, nu cumva sunt eu?

— Voi sunteţi ca piatra rară.
Numai unu-i asmodeu,
suflet rânduit să piară.
— Doamne, nu cumva sunt eu?

— Voi aveţi comori bogate.
Însă el, vrăjmaşul Meu,
astăzi le-a pierdut pe toate.
— Doamne, nu cumva sunt eu?

Astfel în amurgul rece
murmura Isus cu greu.
Şi spuneau toţi doisprezece:
— Doamne, nu cumva sunt eu?

Deci şi noi, când El ne spune
că-ntre noi e-un fariseu,
să şoptim în rugăciune:
— Doamne, nu cumva sunt eu?

poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri scrise pe un album - XVI

Ziua toată în tăcere a o trece îs silit,
Să m-arăt cu nepăsare, să mă fac că-s liniştit.
Căci de groază mă cutremur, nu cumva vreun oftat
Duşmanilor să vădească focul ce mi-ai atâţat.

poezie de Alexandru Hrisoverghi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu dispreţuiţi

Să nu dispreţuiţi, cumva, ţăranii,
Ei ostenesc, oricând, pe orice vreme
Şi-mpuţinându-şi, pe ogoare, anii,
Voi nu aveţi de foame a vă teme.

Să nu dispreţuiţi, cumva, minerii,
Ei dăruiesc, prin munca lor, lumină,
Riscând, în beznă, pierderea vederii
Şi rămânând, ades, pe veci, în mină.

Să nu dispreţuiţi, cumva, zidarii
Ce-nalţă locuinţe cu temei
Şi-n schimbul unor modice salarii,
Ajung să se zidească-ades pe ei.

Să nu dispreţuiţi, cumva, şoferii,
Ei fac, întruna, faţă vieţii grele,
În iureş pe şosele de mizerii
Şi chiar rămân, adesea, pe şosele.

Să nu-i dispreţuiţi pe cei ce-asudă,
Spunându-le că-s mai puţin şcoliţi,
Căci traiul lor înseamnă numai trudă...
Şi-n general, să nu dispreţuiţi!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Annie (vorbeşte la telefom cu recepţionista hotelului): Ginger... cumva. Cum adică nu ştiţi? Cum să nu ştiţi? Câte Ginger aveţi acolo? Organizaţi cumva un congres al persoanelor care se numesc Ginger?

replică din filmul serial Al şaptelea cer
Adăugat de Niţă Ioana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desfac braţele şi îmbrăţişez tăcut orizontul

ca şi cum dumnezeu s-ar tot naşte acolo
din fecioare şi fluturi albi
apoi îmi strig prin inimă iubirile
de se cutremură furnicile şi pleacă
cumva aliniate
în cadenţă marş
spre vârful degetelor
de unde îmi place să te simt
ca pe o dovadă bătută în cuie
pe un perete veşnic nehotărât
......................
în mine doarme
lin de tot
o tăcere
pur şi simplu
ca o frumoasă adormită
nesfârşire
.......................
de atâta tăcere îmi tot vin cuvinte
cum clocoteşte lava într-un vulcan
pe care încerc să le sufoc
cumva responsabil
precum un funcţionar de la stat
care doar mimează
eficienţa

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri printre rânduri ...

poporul meu a ars preşedinţia
vin turcii. O repară
ca nu cumva să fim cu România
şi stat şi ţară

se dă în Basarabia hoţia
drept o virtute. Rară
ca nu cumva să fim cu România
şi stat şi ţară

din toate hoţii fac eponimie
minciună. Cadenţară
ca nu cumva să fim cu România
şi stat şi ţară

oricum în noi v-a triumfa mândria
străbună. Milenară
şi iar va fi măreaţă România
ca stat şi ţară...

poezie de Iurie Osoianu (19 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul e cumva fericit pentru că nu meditează la greşelile pe care le-a înfăptuit şi nu conştientizează că de vicii e stăpânit.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război interior

Doamne
şi
nu
mă pot
abţine

În
fiecare
dimineaţă

Sunt
fericit
că-s
român

Şi
nu
american

Sau

Doamne fereşte

rus

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (15 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loc de taină

N-ai cumva un loc de taină
Unde să-mi aşez iubirea?
Este unica-mi comoară
Ce-ţi aduce fericirea!

Ştii cumva un loc anume
Unde pacea să-şi găsească,
Şi-unde masa, somnul, toate,
Să înceapă să-i tihnească?

N-ai cumva, un loc la tine,
Vreo firidă luminoasă
S-o primeşti să se ascundă
De lumea prea arţăgoasă?

De-ai ascunde-o-n ochii tăi
Blânzi, adânci şi temători
S-ar simţi în largul ei.
I-ar da vieţii dragi culori!

De-ai păstra-o-n palma ta,
Mângâiere-o să devină,
Şi s-aşezi pe frunte-aş vrea,
Infinita ei, lumină!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lumea e a ta

Când simţi că toată lumea e a ta,
Resimte, oare, ea "stăpânul lumii"
Ce doar prin fapte-i poate îndrepta
Grimasa rezultată-n urma glumii?
Orice-ntrebare are şi răspuns,
Nu te sfii să dai, zâmbind, vreunul,
Iar de, cumva, te vei simţi străpuns,
Ca de un gând, să nu boceşti nebunul!
Să râzi, că lumea-i plină de irozi
Ca Nero, ce nu-şi mai încap în piele;
Tu, mic, să te strecori printre nerozi,
Să-i scapi, voios, de marile belele.
Recunoştinţă ai să dobândeşti,
Nu te-aştepta, cumva, la vreo bravadă,
Că vine, sigur, când nici nu gândeşti,
Un zâmbet, ca răsplată, drept dovadă.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu mă poate ferici mai mult decât aceea de a suferi prigoniri pentru cauza adevărului. Nu cumva îmi voi pierde bogăţiile? Nu cumva mă voi despărţi de copiii mei şi de patria mea? Când am venit pe lume nu am adus nimic cu noi. Goi ne-am născut şi goi vom pleca. Eu sunt gata şi pentru închisoare şi chiar şi pentru moarte.

Sfântul Teodosie în Patericul Lavrei Peşterilor de la Kiev
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie că Buddha a murit în ziua în care a avut proasta inspiraţie să mănânce carne de porc. Dar porcul, ştiţi cumva când a murit? Ei bine, porcul a murit în ziua în care a încercat să devină buddhist.

citat din Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există spirite care se aruncă în ispită, care trăiesc la sânul Celui Viclean şi fug de el doar ca să-l regăsească mai aproape... "Îl purtam, spune Luther, atârnat de gât", "s-a culcat în patul meu, alături de mine, mai des decât femeia mea". Şi a sfârşit prin a se întreba "dacă diavolul nu e cumva Dumnezeu".

Emil Cioran în Ispita de a exista, Luther
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris: Oare nu cumva întreaga omenire va fi până la urmă executată pentru o crimă pe care nu a comis-o? Doar că spre deosebire de toţi ceilalţi, eu o păţesc mâine la şase dimineaţa. Trebuia să fie cinci iniţial, dar am un avocat deştept. S-a îndurat de mine.

replică din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumva, am crezut mereu că urmele tale prin lumea asta se măsoară în numărul de oameni care te aşteaptă să te întorci undeva. La gară, la aeroport, în gând. De asta şi întrebarea "Când vii?", rostită probabil uneori din complezenţă, am considerat-o cea mai frumoasă declaraţie de prietenie din lume. E interesant cum luptăm atât cu noi înşine să ajungem unde ne dorim, ceea ce visăm, să facem ce ne place, iar în ultimă instanţă, în momentele de cumpănă, de mari plecări sau de mari sosiri, totul se rezumă la cei pe care, prin ceea ce suntem, i-am determinat să le pese. Cumva.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată ziua-s fericit că-s român; noaptea, aştept să-mi revin!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (21 mai 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc în gol prin spaţiul dintre cuvinte

din nefericire nu pot să-mi opresc şi gândul
cum reuşesc uneori să-mi ţin respiraţia sub apă
dar tac din ce în ce mai adânc
cumva dincolo de groapa marianelor
ca un sfinx prins cu ochii pe cer
împărţind zodiile ca pe o azimă
iar lupa prin care lumea îmi pătrunde în vis
se răsuceşte ca o galaxie
în jurul unei inimi
care pulsează în ritm de blues

uneori spaţiile dintre cuvinte
conţin poveşti infinite
taman despre limite
iar poeţii sunt singurii care le pătrund
cu ochii privind spre nimic
ca spre cea mai mare certitudine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!