Lacrima statuie

Golesc ultima carieră de piatră
Şi-o arunc unde dorm orfanii,
Unde femei dezgolite de suflet
Îmbină păcat şi litanii.

Ultima clipă tulbure s-arată
Răstignită pe urme adânci de pământ,
Văd ziua îngenuncherii în teama
De-a nu răsădi lumini în mormânt.

Cruci de flori duc azi în cariera
Unde piatra mea adoarme sub topoare
Înălţând o lacrimă statuie
Nevăzută de-ncercări solare.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

Aştept. Te-aştept să ieşi din cercul
Suferinţelor din vise,
Să-ţi crească în privire flori
Şi-n sân flori şi caise.

Să-ţi fie gustu-nobilat
Cu vers şi melodii,
Să porţi în braţe-un răsărit
Şi-o gloată de copii.

Şi-n toate-aş vrea să ai lumini
Din stele-apropiate
Unde se nasc şi mor pe rând
Iubiri adevărate.

Aştept. Te-aştept să ieşi din cercul
Iubirilor de-o clipă
Unde copiii vin râzând
În zbor cu o aripă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

În pădurea înverzită
Să-mi săpaţi mormântul meu,
Unde nu-s nici cruci, nici pietre,
Unde nu-i pământul greu!

Căci mult greu am dus în lume,
Pan' ce viaţa-mi s-a sfârşit,
Pan' ce sufletul în mine
De durere s-a zdrobit.

Numai blânde lăcrimiore
Semănaţi-mi pe mormânt,
Ca să scie toţi, că lacrimi
Mi-a fost partea pe pământ.

poezie de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eram când tu strigai la viaţă?!

Unde eram când tu strigai la viaţă
Ţinându-te de margini de sicriu,
Când monstrul cu o inimă de gheaţă
Te-nfăşura în giulgiul siniliu?!

Să ne spălăm cu toţii de păcate,
Spune-mi, te rog, cum dăm o zi 'napoi?!
Privirile ne-au îngheţat holbate,
Ori rătăcim aiurea cu ochi goi...

Când te zbăteai între lumini şi umbră,
Unde eram, neprihănit copil?!
Ce gol căscat ne laşi, sub fruntea sumbră,
În timp ce bunul mers e inabil?!

Cu chinul tău, durerea mea sporeşte
Şi neputinţa mă sugrumă-ncet,
Iar ultima bătaie ce zvâcneşte,
Din pieptu-ţi trece-n sufletu-mi, stilet.

Ce hade javre dorm pe prispa ţării,
Ce au jurat sub sacru jurământ,
Să nu dea niciun suflet viu uitării?!
De ce te-nghite reavănul pământ?!

poezie de Mihaela Banu (27 iulie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirile cu chipul sfânt

Mă voi topi în vechi cutume,
În oala de pământ a vieţii,
Unde visăm la gura-i largă
Doar frumuseţea tinereţii.

Mă voi topi în osuarul
De sub oraşele de cruci
Unde se-aude seara toaca
Şi ziua, printre ramuri, cuci.

Mă voi topi într-o ţărână
Din care, Doamne, am venit
Să dăinuiesc în raiul care
S-apropie de infinit.

Mă voi topi, te vei topi,
Iubirea mea, sânge din mine,
Noi niciodată n-om muri,
Ne vom uni în fericire,

Apoi uşor, în vechi cutume
Vom trece-n pumnul de pământ,
Să odihnim întru vecie
Iubirile cu chipul sfânt!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între pământ şi păcat

După colţ ochii se desprind din aripi de păsări,
Gâtul se face furcă la cumpăna fântânii,
Mi-e dor să răscolesc nisipul amintirii,
Urma merge în patru labe s-o sfâşie căinii.

Trupul se face movilă ascunsă sub flori,
Parfumul lor adoarme petrecerea ielelor,
În legalitatea transferurilor de informaţii
Ies poemele transcrise din zodia stelelor.

Tu pui păsările noaptea s-o cuprindă,
Eu visez pe-o pernă din pietre şi spini,
Răsăritul încolţeşte copacul dorinţei
Să prindă la colţ felina-n dinţi cu străini.

Cumpăna se-ndoaie, fântâna ceru-l cuprinde,
Am durerea plăcerii să-ntreb trecătorii:
Peste a câta noapte voi înşela lumina
Între pământ şi păcat, unde mor peţitorii?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatalitate

Teama de-a fi înc-o dată înfrântă
Când cuplola cuvintelor tremură-nalt,
Până unde s-a rostit jurământul,
Până unde ne-a îngropat?

Celui ce în păcat îi e cuvenit să trăiască
Va trăi din păcat,
Cel ce a văzut,
Cel ce s-a temut,
Va ridica funerarul Amin
Crezut o clipă pierdut,

Iar eu voi pleca,
Voi pleca atât de departe...
Pentru ca măcar uneori,
Când genunchiul se frânge,
Să tremure fruntea
Ce-a adăpat cu blestem
Inima!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altar de suflet e iubirea

Altar de suflet e iubirea
Şi mă închin la sânul ei
De când mă-nfăş în amintirea
Luminilor din ochii tăi.

Pe buzele râvnind de doruri,
Izvor de fragedă dorinţă,
Las luna în ascunse storuri
Cu braţul plin de romaniţă

Să facem cruci într-o clipită,
Cochetărie prinsă-n noi,
Unde doar noaptea e gravidă
Uitată-n vraja dintre ploi.

Altar de suflet e iubirea,
Mă tot închin la sânu-i sfânt,
Atâta cât zădărnicirea
Mai lasă îngeri pe pământ!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de Colţ

Singură pe vârf de munte
Unde stelele străbat,
Nu-i o clipă de iubire
Să ardă cu-adevărat.

Ea e Floarea mea de Colţ
Unde fulgeră şi tună,
Unde nopţile albesc
Pe sub razele de lună.

Ea e floarea, înflorită
Chiar pe vârfurile de munţi,
Toţi băieţii o doresc
Însă nu sunt hotărâţi.

Nu îndrăznesc să atingă
Cu-altă floare, Floarea mea,
Ea surâde, nici nu-i pasă
Cât sub cer este o stea.

Deşi-i ziua de iubire
Single intră în poveşti,
Poartă-i poezia mea,
Citind-o, poţi s-o iubeşti!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare neuitării

Lacrimile sunt amintiri de lămâie albastră,
Zdrenţuite otrăvuri intrate în iubirea noastră,
Aştept târziul să mă ferice sub coaja de pământ
Unde adormirea-i mormânt lângă mormânt.

Te-am iubit cu disperarea patimii iluzorie,
Orgoliul inimii desena pulsuri în vise de glorie,
Acum cercetez trecutul de lămâie-albastră
Şi râd la floarea din neuitarea noastră!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo e altă lume

Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată şi inima mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde zbori cu sufletul eşti tot...

Unde zbori cu sufletul eşti tot:
Pământ şi cer, şi apă dar şi foc,
Eşti om înălţător şi roditor
Încercat de marele noroc.

Dau târcoale sufletului pur,
Zbor sub curcubeie disipate,
În iubiri mă scutur peste umbre,
În parfumul femeii încercate.

Tu priveşte zborul, lasă umbra,
Simte-mă din fapte şi cuvânt,
Păcat de viaţa care ni-e dată
S-o neglijăm cu totul pe pământ.

Zborul tău în alte sensuri
Nu va prinde visul aripii de top,
Viaţa va rămâne fără sens
Sub cerul crud şi veşted, şi miop!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută-mă

Caută-mă în iarba crudă, unde este linişte şi pace.
Caută-mă printre flori mărunte, unde frumuseţea nu se-ascunde.
Caut-mă în câmpia întinsă, unde zarea-i necuprinsă.
Caută-mă la umbra unui brad, unde dorurile ard.
Caută-mă în pădurea adormită, unde tu mi-ai fost iubită.
Caută-mă pe cărări de munte, unde ne-am spus doruri multe.
Caută-mă în tot şi în toate, unde iubirea se împarte,
Poate, în final ne întâlnim şi vieţile ne unim.
De-abia atunci pe strada noastră, soarele va răsări.
Vom fi două flori în glastră şi-n taină ne vom iubi.
Caută-mă cu gândul, cu cerul, cu pământul,
în vise, în piatră şi sigur ne vom întâlni,
Nimic nu ne va despărţi.

poezie de Dumitru Delcă (27 ianuarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima rugă...

ultima rugă frumos mai sună
ultima rugă
şoptită de mine sub clarul de lună
pornite-i să fugă

refren

ultima rugă, ultima rugă
-mai stai, nu pleca încă nu
ultima rugă, ultima rugă
ce vrea s-o auzi numai tu

ultima rugă sfios mai ninge
ultima rugă
dar nici o coardă de suflet n-atinge
pornite-i să fugă

refren

ultima rugă se stinge în zare
ultima rugă
şi brusc întuneric aprinde alt soare
pornite-i să fugă...

refren

cântec, versuri de Iurie Osoianu (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulci boabe litere

Se apropie-nceputul scufundării,
Alunec pe versantul neputinţei
Unde nomazii stau la pândă
Să sfâşie din sângele dorinţei.

E vremea-nceperii minunii
De-a preveni morţi intuite
Unde adâncurile zdrobesc
Stăpânitorii de morminte.

Puterea rugăciunii zilnic
Aşteaptă temătoare fumul
De trecerea neliniştită
De-a nimici în magmă drumul.

Se apropie-nceputul care
Purifica-va împletitura
De-a măcina în biblioteci
Dulci boabe litere, cultura!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie ispititoare

Îţi fac o invitaţie ispititoare:
Să mergem amândoi în vis,
E un muzeu de frumuseţe
Unde iubirea s-a deschis.

Ia zborul trecerii în timp
Pe-aripi de fluturi cu polen,
Ne-aşteaptă îngerii cu daruri,
Pe frunte flori le punem semn.

Uşa e prinsă-n balamale
Cu nituri de dor ruginite,
Ca exponate sunt minuni,
Femei în dragoste topite.

Sunt şi bărbaţi sculptaţi în sân
De doici cu lapte bun, stelar,
Când facem semn se aştern paturi
Cu albe flori de nenufar

Hai, invitaţia rămâne
Ispititoare şi profundă,
De ne-om iubi nu e păcat,
Ne-ajunge chiar şi o secundă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra şi apa

Piatra şi-a uscat inima din interior spre exterior,
Apa i-a furat sângele şi l-a ascuns în câmpiile mănoase,
Peştii zurlii se agaţă în undiţa fulgerului plutitor,
Munţii fumegă depărtări cu dinţii din albitele oase.

Dulce în zbor frumuseţea s-ascunde frenetic în noi,
Nenăscute sunete, calm, se articulează tomnatic,
Vestitorii iubirii aduc găleţi parfumate cu ploi,
Ne scăldăm în laptele arcului voltaic electrostatic.

Piatra şi apa zidesc urme între spaţii din muguri pustii.
Nădejdi, deznădejdi, sapă apocalipsa din clipă,
Ferăstrăul necunoscut depozitează lacrimi argintii
Când bucăţi din piatră, în apă, de prefacere ţipă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu spune unde sfârşeşte ziua.
Unde începe noaptea.
Nu rosti vorbe goale.
Cuvinte frivole.
Nu spune unde începe Pământul,
Unde se săvârşeşte cerul
Nu spune până unde eşti tu.
Nu spune de unde e Dumnezeu.
Nu rosti vorbe goale.
Eliberează-te de vanitatea tristă de-a vorbi.
Meditează, netulburat de sunete,
Până ajungi la gloria de a rămâne tăcut,
Fără să mai gândeşti.

poezie de Cecilia Meireles, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din văi urcă ziua

Din văi urcă ziua mai sus, tot mai sus,
cu paşii-n lumina, zglobie -
"Ci unde te duci? Spune-mi unde?" -
"Doar vezi că vârful de munte mă-mbie."

Deodată se-ntunecă muntele tot,
şi culmea de aur dispare -
"Ci unde eşti? Unde?" şi dibui în jur -
pământul e mut până-n zare.

Şi iată-ntr-o clipă mă simt părăsit -
pierită e ziua mea oare?
În friguri, privirea-mi zdrobită de dor
spre vale-a-nceput să coboare.

Trecutul meu tot e acolo, în nori -
şi simt cum mă-ncearcă mâhnirea -
mi-e frică şi-s trist de parcă-ar veni,
ca-n ceasul suprem, ispăşirea.

poezie de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul păcat

De la marginea ta până la marginea mea
e o aruncătură de mormânt
cu o coroană din pietre de greieri
sărind
cu lapţi de nori vorbitori
cu chei şoşotind
cu miresme de flori dogorite
visând
povestind...
De la marginea ta
un pământ întreg nu ne acoperă
ultima privire.
Întoarce-te să te îmbrăţişez
cu neştiinţă
nu cu iubire
fiindcă de ea m-au scăpat
graurii la ultimul păcat

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu unde eşti?

Tu unde eşti în nopţile cu lună?
Pe unde zboară gândul tău mereu rebel?
Am învăţat să simt emoţiile-altfel,
Dar niciodată nu vor... împreună.

Tu unde eşti în zilele de vară?
Pe unde ochii tăi privesc înlăcrimaţi?
Eu nu mai ştiu dacă sunt aştrii vinovaţi
Sau genele udate-s o povară.

Tu unde eşti când zorii se revarsă?
Pe unde paşii tăi adesea rătăcesc?
Eu am uitat să-ţi spun că încă te iubesc,
Şi am pe-obraz o lacrimă neştearsă.

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!