Lacrimi în ochi
Lacrimi în ochi, în suflet, în trup
Se revarsă ca frica de lup
Ce atacă în haite stâna, poporul
Orbit de durere, pătruns de fiorul
Că țara-i săracă și tinerii ei
Se vând la străini ca turma de miei.
Nu-i viziune gândită de bine și nu-i
Doină sau odă pe placul oricui,
Politica noastră e mută pe șahu-i restrâns,
Piesele lor pe noi ne-au învins,
Ne-au adus coloana în sapă de lemn,
Pământul absoarbe lacrima semn,
Europa-și mărește și PIB-ul șuvoi,
Pofta fericirii îi crește iar noi
Suntem dezgustați de viață, de progres
Când țară se-nchină la icoane-n regres.
Lacrimi în suflet, lacrimi în trup
Se desprind din ochi și se rup,
Se fac sare pe obraz și pe piept,
Românul acceptă supus și discret
În virtutea că oase la rând
Au albit bunătatea acestui pământ.
E-o miză ascunsă, nimic nu se face,
Ne sprijinim aiurea de foc și de ace,
Strângem din dinți pătrunși de durere,
Ura din noi râde, cu nesfârșită plăcere!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre viziune
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre politică
- poezii despre poftă
Citate similare
Pe-un lemn
Doliu.
În soare sunt umbre ca-n lacrimi
În munți pâlpâie vântul
a jale,
Iar Omul se lasă-n durere
Pe-un lemn
Pe-un mormânt...
Bucurie.
Miroase a pască și-a trudă
Prescurile cresc din făină
a veste,
Bătrâna-n urechi obosite
Când taie din coca-nspumată
Își numără cald din mătănii
Pe-un deget
În gând...
Jale.
Se aude un cântec de seară
În voci desenate pe genuri
a suflet.
Pe fustele negre de vină
Își curg lumânări din durere
Iar fețele prinse-n baticuri
Își culcă privirea-n pământ
Cu lacrimi
Arzând...
Revedere.
În grai suferind de Moldovă
Obrajii își vând amintirea
A drag.
Un scaun își prinde copilul
Și-i leagănă-n doruri cuvântul
În inimi
Zidind.
Cruce.
Un Om îi cuprinde povara
În lemn lăcrimând a durere,
Divin.
Din trupuri coboară-n uitare
Și bine, și suflet, și pace, și gând...
Rămân dezgoliți de iubire
"Umanii" bolnavi de Cuvânt,
Etern
Răstignind.
Acasă.
Din ochi curg răsărit și apusuri
Iar postul se pierde-n arome
Învins.
O pace se plimbă-n neștire
Prin suflete calm presărând
Vestind din mormânt înviere
Iubire
Vestind...
poezie de Gabriela Chișcari (13 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre vinovăție
- poezii despre urechi
- poezii despre uitare
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
La crucea de ciozvârte
La crucea de ciozvârte a neamului meu
Dumnezeu din ceruri se închină,
Noi am purces să ștergem visul greu
Și ne-necăm în lacrimi și-n ruină.
Ne-au mângâiat cu verbul lingușirii,
Ne-au mirosit și măduva din oase,
Ne-au țepuit și sângele iubirii,
Ne-au pârjolit câmpiile mănoase.
Nici munții nu respiră-n univers,
Nici marea nu-și mai potrivește valul,
Coloana existenței e pusă pe invers
Și convertit în rugi e idealul.
Țara-n haturi e miros de moarte,
Clopotul de-otravă o poartă peste vreme,
Oare ne-am născut s-avem păcate
Alăptând nelegiuiri extreme?
Curajul se închide sub lespedea tăcerii,
Ne ascundem în mormânt durerea,
Sudorile sunt roadele plăcerii,
Sărăcia țării ni-i avere?
La crucea de ciozvârte a neamului meu
Dumnezeu din ceruri se închină,
Noi am purces să ștergem visul greu
Și înflorim cu lacrimi din ruină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre visare, poezii despre verb, poezii despre tăcere, poezii despre sânge, poezii despre religie, poezii despre plăcere sau poezii despre naștere
Se joacă teatru la Palat
Se joacă teatru la Palat
În lungul scenei și în lat,
Așa cum se joacă în țară
Când totu-i gata ca să moară.
Actorii sunt așa ca noi
Pătrunși de răni și de nevoi,
Doar tehnocrații bat din palme
Când cei ce joacă mor de foame.
În țară se-ntâmplă la fel,
Marionetă-i cea și cel
Suferă cu răni în trup
Din care hulpavi carnea rup.
Cad lacrimi, în final, de foc
Un murmur fără de noroc
Prin care strada-n lung și-n lat
A vrut schimbare la Palat.
Teatrul continuă, se știe,
Un singur om face regie,
Alții din palme bat frenetic
Și tehnocratic, și anemic!
Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre teatru, citate despre moarte, citate despre sfârșit, citate despre schimbare, citate despre palate, citate despre noroc, citate despre jocuri, citate despre foc sau citate despre actorie
Valea Morții
În Valea Morții pietrele au suflet,
Merg rectiliniu sau se tăvălesc
În vana lacului secat
De stelele cu iz lumesc.
Nu poartă vre-un veșmânt de ceară
Să toarne-n forme lungi cuvinte,
Nu caută-n învălmășeală
Nici arhitecții de morminte.
Totul e pașnic și mă miră
Că-n Valea Viilor mereu,
De-atâta ură și durere.
Ne tăvălim spre Dumnezeu.
Suntem noi oare pietre sfinte
Călcate de sfinți în picioare,
Sau suntem pietrele de moară
Născute în vieți trecătoare?
Albaștrii ochi ai cerului
Privesc mai curios ca noi,
Din vălul stelelor de noapte
Curge nectarul din puroi.
Dă mâna piatră, nu fi rece
Ca sufletul ce-l port în trup,
De-aș avea vieți din altă viață
Aș vrea o nafură să-ți rup!.
Așa aș vrea să scot misterul
Din torsul tău în văi adânci,
La urma urmei suntem frații
Înfrânți de propriile stânci!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre stele, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre înfrângere sau poezii despre viticultură
Acum
Acum e bine. Iar suntem străini.
Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.
Tăceri, și-atât, trecând prin brazi și pini,
s-au dus de mult nesomnu-n doi, și frica.
Și, ca-nainte de-a ne fi știut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer și-o noapte fiecare,
acum e bine nopțile-au tăcut.
De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,
nici așteptarea n-o mai știm, nici frica.
Suntem și-n noi și între noi străini.
Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.
poezie clasică de Mihu Dragomir din Versuri noi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mihu Dragomir despre tăcere, poezii despre noapte, poezii despre frică sau poezii despre brazi
Străchini și străchinari
Țara-i o strachină mare,
Hotarele ei sunt râuri de lacrimi.
Noi, străchinarii, dăm forme
Și ardem pământul.
Aplaudăm când
Suspușii zilei
Calcă prin străchini.
Justiția îi aduce
Cu picioarele
Pe linia de plutire
Tot cu străchini:
Una cu banii delapidați
Și nerestituiți,
Alta cu lichidări de pedepse.
Toată lumea bate din palme!
Europa aleargă să se delecteze
Din străchinile strămoșești
De la Orăștie
Sau de la Tărtăria.
Am spus, nu mai repet,
Țara-i o strachină mare,
În ea oasele noastre
Sunt pulbere de stele
Care miroase a lacrimi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre râuri, poezii despre picioare, poezii despre justiție, poezii despre graniță, poezii despre bani, poezii despre Pământ sau poezii despre Europa
Singurătatea e amară...
Singurătatea e amară
Într-un colț micuț de țară,
Nimeni nu-ți împărtășește
Gândul ce te copleșește,
Gândul care te-nfioară
Că ești o tristă vioară
Care cântă și nu cântă
Doine din inima frântă.
Copiii-s în depărtare,
Norii negri-s peste zare,
Vine iarna, suflă vântul,
Se cutremură pământul.
Lacrimile curg șiroaie
Când coloana se îndoaie
De poveri, greutăți multe,
N-are cine să ne-asculte.
Că în țara, mică țară,
Totul este de ocară,
În singurătatea noastră
Moartea intră pe fereastră.
Nu se bucură nici dânsa
C-a ieșit din noi osânza,
Am rămas schelete toți
Peste care pășesc hoți.
Nu-i schimbare, nu-i nimic
Din care s-avem câștig,
În singurătatea rea
S-avem cel puțin o stea
Care din cer să vegheze
Clipa care să dureze
Într-o bucată de pâine
Dăruită azi și mâine.
Într-o căniță de apă
Cât mai gârbovim la sapă,
Să-ntindem singurătatea
Cât mai e în cer dreptatea.
Că aicea pe pământ
Nu-i nimic, doar bate vânt
Prin oase și prin făptură,
Prin a țării bătătură.
Doamne, iartă de păcat
De-s femeie sau bărbat,
Iartă-i pe cei din conac,
Pentru noi nimic nu fac
Se îmbuibă în de toate
Fără să facă dreptate,
Ei adună și adună,
Noi rămânem cu ea-n mână!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dreptate, poezii despre vioară, poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate, poezii despre schimbare, poezii despre pâine sau poezii despre prezent
Sub creangă de luceafăr
Pletele văzduhului se răscolesc în vânt,
Sub creangă de luceafăr crește un cuvânt,
Se înmulțește limba cu rana mântuirii
În ginta de iubire supusă tăinuirii.
O doină se mai plimbă pe buzele de rouă
Și vulturii s-așează în pecetea nouă
Unde îngeri dacici prin sânge ne-au sfințit
Credința întru Domnul în rai desțelenit.
Vin muguri, muguri pleacă în umbrele de crini,
Norocul înflorește pe pajiștea cu spini
Și nu se răstignește, o, nimeni pentru noi,
Învăluiții vremii cu doruri și nevoi.
O, Doamne, lacrimi curg și lacrimile seacă,
Din aripa de sânge și zborurile pleacă
Și noi, o bocceluță de gânduri și durere
Rămânem să mustim eternu-n alte ere.
Suntem doar o Golgotă în plaiul românesc,
Brazde de-ntuneric mereu ne răscolesc,
Îngenuncheați rămânem învăluirii noastre
Rugându-ne speranței din cerurile-albastre!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vulturi, poezii despre rouă, poezii despre rai, poezii despre păr sau poezii despre plimbare
Lacrima, icoana iubirii
într-o zi
știu, știu vei pleca
ducând cu tine lacrima și dorul
și o bucată ruptă dintr-un suflet
ce a crezut odată
doi înseamnă noi
azi caut durerea să-mi mângâie trupul
rănit de întrebări, pășesc agonic prin spini
tristețea curge din lacrimi amare
cuvântul, odată altar
trist și întunecat se ridică la cer
icoană, e lacrima noastră
pe cer, coloană infinită de lacrimi
se zbate în drum milenar
cuvântul nostru a rămas uitat între astre
rug e durea ultimului gând
ce pot să-ți dau pe lacrima durerii
la schimb nu am
decât un trup, un suflet și un gând
imaginar și ireal
pentru un înger căzut pe pământ
atât mai am pe acest pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre icoane, poezii despre durere sau poezii despre întuneric
E vina lor
Poate că noi am inventat zeii, ca să putem da vina pe ei.
Ei ne-au dat voie să mâncăm carne.
Ei ne-au permis să ne jucăm cu lucruri necurate.
Nu-i vina noastră, e a lor. Noi nu suntem decât copiii lor.
poezie de J.M. Coetzee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre jocuri, poezii despre inventatori sau poezii despre copilărie
Lacrimi în palme crăpate
Mama sădește lacrimi în palmele-i crăpate,
Din ele cresc cuvinte cu vertebre sparte...
Bazaltul albastru din munți se cerne-n nisip,
Dorul de mamă se vinde-n icoane, ca chip...
Sfinții din noi mor departe de țară, departe,
Tricolorul rămâne în suflet, în pagini de carte...
În sângele fierbinte cresc doruri făr' măsură,
Se-ntoarce orizontul pe-a munților curbură...
La concertul durerii asist cu vertebrele sparte,
Mama sădește lacrimi în palmele-i crăpate...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre mamă, poezii despre dor, poezii despre nisip sau poezii despre moarte
Cu limba noastră
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnica lumină-a lor.
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.
Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta și cu pasărea.
Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
cum crește pomul din țărână
suită-n frunză și în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.
poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre verde, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre limba maternă, poezii despre lemn, poezii despre frunze sau poezii despre copaci
Dorință
Un parc crezut mister,
Pierdut, ascuns în patimi,
E tot ce am să sper
Din suflet până-n lacrimi.
O lună mare, plină,
Un cer înstelat
Sunt martori de lumină
Unui moment neuitat.
O bancă izolată,
Cu loc doar pentru doi,
E tot ce-am vrut vreodată,
Fără dorințe noi.
Un vânt fără putere
Și flori înmiresmate,
Moment fără durere
Și clipe neuitate.
Și-n centrul tuturor:
Un băiat și-o fată,
Iubiți în lumea lor,
Străini în lume altă.
E tot ce îmi doresc
Din suflet până-n lacrimi.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre parcuri, poezii despre lumină, poezii despre iubire sau poezii despre flori
Copile cu ochi senini
Copile cu ochi senini,
Tu iarăsi vii printre străini,
În peșteră de paie reci
Tu capul iarăsi ți-l apleci.
Copilule cu ochi senini,
Tu iarăși vii prinre străini,
Copilule cu suflet blând
Tu vii și azi ca orișicând
De mii de ori, copil sărman
Tu vii în lume an de an
Dar totuși tu copile blând
Tu vii și azi ca orișicând
Demult, cu suflet plin de dor,
Te-ai coborât de mila lor
În ieslea rece te-ai culcat
Și nimeni nu te-a legănat
Și neștiind nu te-au primit
Iar tu cu suflet plin de dor
Ai plâns mereu de mila lor.
La mii de uși ai așteptat
Dar nimeni nu s-a îndurat
Copil cu lacrimi pe obraz,
Cu bine răul să-l plătești
Să rabzi, să ierți și să iubești.
Să te jertfești de mila lor,
Copil cu suflet plin de dor
Copilule, sărman copil,
Curat ca roua din april.
De câtă vreme tu petreci
La ușa inimilor reci,
Dar câți ți-or mai descuia azi
Copil cu lacrimi pe obraji.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre speologie, poezii despre plâns, poezii despre plată sau poezii despre jertfă
* * *
e cerul plumburiu și cerne lacrimi
din ochii celor duși devreme dintre noi
ne plâng povara mult prea grea de patimi
ne plâng că am ramas în suflet goi.
e haos si multa necredinta
sunt farisei mai multi cu chip de zei
azi Dumnezeu ne cere pocainta
azi Dumnezeu ne-arata cum sunt ei.
si ne-nchinam asa-ntr-o doara
numai atunci când ranile ne dor
suntem supusii celor ce omoara
suntem straini de cei ce ne-au crescut si mor.
uram altaru-nchinaciunii
nu stim ca ingerii ne sunt mereu
parintii ni-i uitam la fel ca si strabunii
credinta lor ne este scut la greu.
obrazul lor sarat si vested de durere
ne smulge-o lacrima din când in cand
uitam de tot ce-i sfant, ca Dumnezeu ne cere
sa fim mai buni, sa fim noi ingeri pe pamant.
Vecernia-i pustie, in nopti se-asterne teama
coralele de Sus se-aud neincetat
cei, ce ne sunt inca, moartea lor isi cheama
si multi ii vom striga pe cei ce ne-au plecat.
un petec de lumina poate ne-ar ajunge
sa arda pâlpâind departe pentru noi,
o ruga in tacere din rana ce ne curge
de-ar mai ingenunchia vreo unul, doi...
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi
Rugă către Dumnezeu
Ai milă Doamne, de noi!
Fă să cadă ceva ploi!
Să mai scăpăm de nevoi,
Că e vai și-amar de noi.
Pământul ăsta l-am udat
Cu multe lacrimi amare.
Întotdeauna el ne-a dat
Bogăție în hambare.
Arde pământul sub noi.
Necazuri avem șuvoi.
Grânele pe câmp s-au ars,
Fără pâine am rămas.
Când copiii cer mâncare,
Pe noi sufletul ne doare.
Doamne, îți cerem ajutor
Pentru bătrânii care mor.
La Tine, Doamne, ne-nchinăm
Până din viață plecăm.
Pământul de-l răcorești,
Rugămintea ne-mplinești.
Până-n pământ ne plecăm
Și din suflet te rugăm:
Doamne, nu ne părăsi!
Până murim te vom sluji.
rugăciune de Dumitru Delcă (iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre cereale
Lacrimi în ochi
durere în inimă simt
plânsetul are culoarea iubirii
nu vreau nimic
nu doresc nimic
te-am ales numai pe tine
noaptea e mai neagră dacă pleci
și mai amară decât ciocolata amară
sunt mâhnit când buzele noastre
nu se întâlnesc în descărcarea pasională
este pândă și seducție
vremea mă doare
eu sunt un orb pe strada
aș dori să fiu regele inimii tale
lacrima sapă pielea obrazului
lasă un drum pavat cu sare
curge pe picioare udă un râu
de durere revărsată
din sufletul săgetat de iubire
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre seducție
În sărăcia noastră eu încă te iubesc
Se pârjolește jimbla într-un cuptor rusesc,
La noi miroase-n aer și jur că te iubesc.
Miroase a rășină în munții mei Carpați,
Au dispărut toți codri-s de străini furați.
Și Roșia Montana stă într-un fir de ață,
Miroase a prostie și țara-i fără viață.
Vămuite-n taină sunt sufletele noastre,
Din ochii Domnului dispar culori albastre.
Și tot mai jur iubito că sincer te iubesc,
Mă-ntrebi: cum e cuptorul după model rusesc?
E-un iad plin de păcate, purifică la sânge
Pe cei ce ne-au furat în timp ce țara plânge.
De-o să miroase-n zare a frigărui și-a oase,
Eu îți promit iubito clipe mai frumoase.
Din temelii va arde ura din deznădejde,
Tu împarte jimbla, copiii de ni-i crește.
Amiroase-n aer parfum dumnezeiesc,
În sărăcia noastră eu încă te iubesc.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre sinceritate
Pe placul meu, pe placul tău
Pe placul meu, pe placul tău
Răsar cuvintele din șoapte,
Iubirea este măr furat
Din visele în inimi coapte.
Nimic nu-i dulce ca iubirea
În torsul ei îngemănat,
Răsar cuvintele din fapte
Dintr-o femeie și-un bărbat.
Pe placul meu, pe placul tău
Vor fi și fluturii din noi
Ce inimile ne vor umple
Cu simțuri și cu gesturi noi.
Ne-om mângâia cu flori și șoapte,
Vom arde stelele în nalt
Zidind în veșnicii statui
Iubirii mărului furat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre simțuri, poezii despre sculptură sau poezii despre fluturi
La început de lume
Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.
Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.
Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zbor sau poezii despre sărut