În umbra timpului
Urmele pașilor tăi
sunt încrustate adânc
în zapada sufletului meu.
Te-am așteptat o viață,
să-ți odihnești o clipă inima lângă inima mea,
desenând cu brațele aripi de îngeri.
Apoi ai plecat,
scuturându-ți picioarele a blestem.
Clipe viscolite
vor troieni totul în uitare.
-Așteaptă primăvara!
"îngână timid speranța".
Primăvara?
Ghețarii veșnici ai indiferenței tale
vor pluti pe apele sufletului meu
atât de reci... atât de grei...
poezie de Valeria Moroșan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Înțelepciune veșnică
Înțelepciune veșnică, Înălțime inaccesibilă,
Domn al sufletului meu,
nu te supăra dacă inima mea, care-și uită nimicnicia ei,
astăzi ar dori să-ți înalțe un dulce imn de iubire:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!
M-am născut pentru Tine,
pentru tine e inima mea:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!
Ce dorești, o Domnul meu, să facă
pentru Tine acest suflet al meu,
atât de incapabil să opereze, atât de mizerabil
păcătos și rău?
Iată-mă aici la picioarele tale,
singura mea Dragoste:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!
Viața mea, inima mea, corpul și sufletul,
tot ceea ce eu sunt, Doamne,
totul la picioarele tale, dulcele meu Mire,
totul depun și dăruiesc,
Ca jertfă de iubire mă consacru Ție.
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!
poezie clasică de Sfânta Tereza de Avila
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul începe cu tine...
Primăvara a venit
Brațele tale m-au încălzit
Florile frumos înfloresc
Și eu mult te iubesc.
Acasă pentru mine,
E doar lângă tine.
Inimile s-au unit,
De la început, iubit!
După primul sărut,
Pe vecie te-am vrut.
Repede m-ai fermecat
Și inima mi-ai furat...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am așteptat
Te-am așteptat în asta seară
Să ne iubim cu mult amor,
Dar tu n-ai venit...
Și iară mi-ai rânit sufletul visător!
Te-am așteptat în astă seară
Să-ți sărut obrazul fin,
Și să-ți spun că ești dulce ca mierea
Și amară ca un pelin.
Te-am așteptat în asta seară
Și te voi aștepta mereu,
Că tu ești ca Sfânta Fecioară,
Tu ești comoara sufletului meu!
poezie de Vladimir Potlog (6 ianuarie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea cea nouă...
Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
Că inima ta e la cine nu a meritat.
M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.
Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.
Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.
Aveam acum inima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.
Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput să doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.
Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.
Cred că ar fi bine să ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,
Să ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul să iasă din viață.
poezie de Eugenia Calancea (16 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara pentru nebuni
Primăvara mușcă din nebuni
Cu pomii ei înfloriți, cu cer
Și mâna tremurândă o-ntinzi
Către poemul cu care pot să mai sper;
Primăvara mușcă din nebunii mei
Știuți multă vreme prea buni,
Poti să-mi atingi fruntea cu uitare de vrei
Și să mă asemeni cu obisnuiții nebuni;
Primăvara mușcă din privirea lor
Aripile de înger lipite de mine
În sufletele bătrânilor de zbor;
Primăvara mușcă păreri anodine,
Primăvara mușcă în mod neașteptat
Nebunii mei de cuvintele lor bune
Și îmi mărturisește treptat, treptat
Că primăvara din inima lor a-nceput a apune...
poezie de Miriam Cristina Constantin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea cea nouă...
Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
Că inima ta e la cine nu a meritat.
M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.
Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.
Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.
Aveam acum imima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.
Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput să doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.
Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.
Cred că ar fi bine să ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,
Să ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul să iasă din viață.
poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem...
Suntem atât de mari
În clipe de ardoare,
Suntem atât de mici
În clipa ce ne doare,
Suntem străini de tot
În clipa solitară,
Suntem cu toți copii
Ai lumii omnimare!
Vin pescărușii în zbor
Și iar mă strecoară fiori,
Pe umeri se așează grei nori...
Mi-e dor! De acasă mi-e dor!..
Și las să mă cheme în zori
Din ceruri un strigăt ușor,
Totul e vis trecător,
Doar dorul rămâne a fi dor!
Măi dorule!..
Vântule, vântule tu,
Ia-mă de aici și mă du,
Du-mă pe aripi de stea,
Ascultă ce-mi vrea inima!
Nu vreau nimic ce-i al tău,
Lasă-mi, te rog,
Ce-i al meu!..
Ploaia îmi bate în ani,
Schimbă clepsidre-n noian:
Totul e vis trecător!...
Mi-e dor!
De casă mi-e dor!..
Măi dorule,
Vântule, Timpule!..
Suntem atât de mari
În clipe triumfale!..
Suntem atât de mici
În clipa ce ne doare!..
Suntem
Și nu suntem
În clipe
Infernale!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul sufletului meu
Știu că mi-ai frânt inima
când ai plecat ca un laș
fără să spui unde,
ș-apoi te-am căutat să lămurim,
dar degeaba tu erai prins în altă viață,
în pat cu fosta colegă și prietenă,
dar viața merge înainte,
greu mi-am reparat inima și sufletul
și încet toate sunt altfel acum.
Am găsit doctorul de suflete
și am reușit să-mi repar inima,
pe care tu ai rănit-o aprig,
dar am trecut printr-o boală aprigă
și viața, coșmarul a fost la mine,
luptându-mă din greu să răzbesc,
fără a ceda nici o clipă și încă mai lupt,
dar am vindecat inima,
cu ajutorul unui înger bun și frumos...
poezie de Eugenia Calancea (18 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou de romanță
S-a dus albastrul cer senin
Și primăvara s-a sfârșit -
Te-am așteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
Și vara, și nopțile ei,
S-a dus, și câmpu-i veștejit -
Te-am așteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, și toamna a plecat,
Frunzișul tot e răvășit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai ști -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Te așteptam, iubito...
Am bătut încet la poarta păcatului
Proprietarul m-a privit zâmbind
Trecându-și lin degetele
Peste harpa sufletului meu
Speriat și înghețat de uitare
Te așteptam!
Știam ca trebuie să apari AZI
Te-am așteptat și ieri
Și azi și mâine te-aș fi așteptat
Dar Azi simțem că tu vei fi aici
Iar eu voi cădea trăznit în brațele tale...
Dacă m-ai privi în adâncul ochilor
Ai vedea în ei fluturii mei de rubin
Ce te-ar zăpăcii atat de tare
Încât ai uita că ești la poarta păcatului
Te așteptam!
În brațele mele păcatul va fi dulce
Te vei desface ca o floare de vișin
Și vei lăsa ca fluturii mei
Să-ți guste seva buzelor tremurânde
De atâtea neliniști
Te așteptam iubita mea
La poarta păcatului dulce
Știam că Azi vei veni...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am pierdut
in nisipul sufletului
au rămas
doar urmele
pașilor tăi
gogyohka de Lidia Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
atât de copleșitoare
primăvara sufletului
închisă în floarea de tei
haiku de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe coloane de viață
Se va absorbi primăvara
în dimineți cu aburul subțire
și sughițuri reci,
de îi va înflori gura de arome
și ochii vor privi însetați
cum se nasc toate pe rând.
Atât de fragedă se va limpezi,
de apele vor șlefui pietrele în albie,
vor curge cum scrisul cuvintelor
în miezul de mai
cu liliac înflorit la glezne.
Iar mai frumos decât atât
înrobit de iubire
când păsările clocesc,
sevele urcă
pe coloane de viață
sub o aureolă de vis
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sfârșit
Atât îmi ești tu de femeie,
Atât îți sunt eu de bărbat,
Încât din mine curg crâmpeie,
Ce se topesc într-un oftat.
Însă oftatu-i de plăcere,
Vine firesc când te privesc,
Ochii zâmbesc, inima cere,
Tu știi prea bine, te doresc.
Alintă-mă cu-o sărutare,
Pe vârf de buze o aștept,
Cu ochii-nchiși pe înserare
Și inima bătând în piept.
Atât poți fi tu de femeie,
Că pot să fiu și eu bărbat,
Iubirea noastră mă scânteie,
Of Doamnă, cât te-am așteptat!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descumpănire
Ce echilibru între zi și noapte
A dat această zi de echinox,
Când primăvara e un paradox
Și toate visurile sunt inapte?
O ceainărie undeva, aproape,
A tras obloanele când a decis
Că nu mai clocotește niciun vis,
Iar îngeri se împiedică-n hârtoape.
Descumpănit de ridurile vremii
Sângele nostru curge potolit,
Cuvintele s-au tot împotmolit
Și pentru repetenți nu se dau premii.
Speranța-și știa lecția de viață,
O clipă a fost totul în balans,
Atât, un echinox! Apoi suspans
Și umbra ta pierzându-se în ceață.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am așteptat
Și chiar atunci te-am așteptat...
Era ca zborul lin al unui porumbel
Ce-și întindea aripile de gânduri
Aterizând pe catargul îndepartat de țărmuri.
Te-am așteptat peste valul înspumat
De gânduri de iubire
Întinse spre o nava și trase în neștire
De speranțe în culori transparente.
Te-am așteptat chiar și așa
În disperata întindere neclară
Doar cu candoarea dragostei
Împraștiata uneori fără
Speranța reîntoarcerii la noi.
Te-ai transformat într-o furtună
Te-am așteptat și atât...
Mai mult... ai disparut...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tie
Astăzi, respir prin tine
ca și cum nu aș mai fi făcut-o.
Am să-ți iau palmele
și am să ți le cuprind în ale mele,
pentru că suntem unul.
Am să-ți sărut ființa acum,
doar în adâncul sufletului meu,
iar mâine, o vom face nemăsurat.
Am să-ți recit versuri
pe colțul lunii, care în seara asta
este atât de caldă
pentru noi doi.
Am să-ți culeg stele
și le voi așeza în partea dreaptă
a sufletului tău,
alături de... mine.
Am să-ți șoptesc vise
ce până ieri le-am avut,
iar astăzi sunt... realitate.
Am să-ți sărut inima...
deoarece face parte din mine.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei poezii japoneze
Culorile florilor
au dispărut deja
în fadul ochilor mei
Viața mi-a trecut degeaba
Cum priveam nemișcat
verdele cascadei Hoshi
O femeie mi-a zis:
"Iishi bakari ni"
într-o clipă voi reveni
Mai stau, aștept
Până când Luna trece-n zi
Doar pentru că a spus-o...
***
Lumea sta neschimbată
Semințele sădite de străbuni
Cresc frunze în inima mea
Cuvintele, poeme uitate
sunt o amăgire fugară
Moartea e moarte...
***
Primăvara a trecut
Îmbrăcate-n mătase albă!
să-mi amintesc de câmpul de orez
În care picioarele tale
pluteau suav
scormonind umezeala sufletului meu
Aki no tano...
poezie de Adrian Grauenfels
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmele tale
Lași urme pe zăpadă
Și în sufletul meu.
Ele pentru mine sunt sfinte,
Ca urmele lăsate pe apă de Dumnezeu.
De-ar cădea fulgi mari din cer,
Chiar de-ar veni cel mai năprasnic ger.
Urmele tale nu vor dispărea,
Ele vor rămâne ca o amintire în inima mea.
Căci tu ai fost departe,
Dar eu te-am găsit
După urmele tale lăsate
Peste acest frumos asfințit.
poezie de Vladimir Potlog (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între cer și pământ doar un timp
Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecții de raze și umbre,
punți către cer.
Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.
Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...
Își caută urmele noastre în timpuri.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!