Sunt aşa cum îmi dictează inima.

citat din Thalia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt foarte analitică şi, în loc să evadez, îmi place să confrunt. Sunt combativă.

citat din Thalia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te îmbrăţişez, Românie, a inima oară...
mi se face drag de tine
duios, dar puternic,
în fiecare timp.

îmi eşti părinţi,
îmi eşti bunici,
copilăria mea e în tine
şi mi se împlu ochii de basme,
acum, la etajul patru din viaţă.

îmi eşti copil, Românie.
în mijlocul sufletului îmi stai tu,
aşa cum îmi stă fiul meu în dreapta inimii,
aşa cum îmi stă fiica mea în stânga inimii.
îmi eşti copil, Românie
şi am nădejdi pentru tine.

îmi eşti frunză, apă, Ană, Gheorghe,
îmi eşti ulcior, munte, Olt, fereastră,
îmi eşti gând, oraş, poem,
îmi eşti numele meu, eu.

te sărut pe inimă, Românie,
a inima oară.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om să facă după cum îi dictează inima, nu dorinţa de a se răzbuna sau de a-şi satisface nevoile.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A te comporta aşa cum îţi dictează conştiinţa te ajută să ai încredere în tine.

Ben Renshaw în Succesul e o stare de spirit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am un exerciţiu constant în scris, aşa cum am în regie. În regie, lucrez pe baza unor scenarii extrem de riguroase, schimb la scenă foarte puţine lucruri din scenariu. Scena îmi dictează, uneori, permutări în interiorul scenariului care e, bineînţeles, de factură modulară.

citat din Mihai Măniuţiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui independent

Eu sunt un tip independent,
Făcând doar ce-mi dictează viaţa,
Şi-n modul cel mai pertinent,
Mă-ndrept spre ce mă trage aţa.

Ba chiar sunt şi inteligent,
Mă scol în cap cu dimineaţa,
Că sunt un tip independent
Făcând doar ce-mi dictează viaţa.

Fac totu-n casă - permanent,,
Că-s harnic, nu stau ca paiaţa
Ba chiar am zugrăvit, recent,
Adeseori mai fac şi piaţa,

Că sunt un tip independent...
Făcând doar ce-mi dictează soaţa.

hipersonet de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplarea de a fi

Străbat dimensiuni prin porţi celeste
deschise mie-ntr-un etern acces
de ceea ce nici azi n-am înţeles
de ce, şi cum, şi nici chiar... cine este.

Şi trec din viaţă-n viaţă, poartă-n poartă,
prin lumi de-o clipă-n care mai trăiesc
atât cât să cunosc şi să iubesc
exact cum îmi dictează câte-o soartă.

E totul programat - aşa îmi pare;
să schimb ceva nu pot şi mă complac
în lumi ce doar în timp mai au schimbare.

Dar... cine-s eu? Sunt doar o întâmplare
ce trece prin portaluri, fără leac
şi făr-a şti ce-i scris în Cartea Mare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău

Îmi pare rău că nu-s cum vrei
Nici tu nu eşti cum aş vrea eu
Aşa că mi-am propus mereu
Să fiu cum simt, că vrei - nu vrei...

Nu pot să fiu eu altcumva
C-aşa-mi cere vreun protocol
Dacă-i aşa, vă zic: parol,
Dar eu mă duc altundeva...

Sunt altcumva decât vor mulţi
Şi asta nu-i problema mea
Să fie ei oricum vor vrea
Eu sunt cum sunt, de vrei s-asculţi...

Sunt cum doresc, şi-oi fi mereu
Cum inima-mi o vrea să fiu,
Şi să mă schimb e prea târziu.
Îmi pare rău, da' ăsta-s eu!

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 18 noiembrie 2018 (18 noiembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea îmi spune să plec, inima îmi spune să aştept, intuiţia îmi spune că se poate, inima îmi spune că o doare, timpul îmi spune că trece, raţiunea îmi spune că pierd. Aşa se naşte haosul.

Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles

Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înţeles că viaţa,
de multe ori îmi mai dă câte o palmă...
ca să ştiu ce am de făcut pe urmă...
Am înţeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Şi doare...
Da, vreau să sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Şi poate aşa voi reuşi...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuşi cândva?
Să trec peste tot şi toate...
Aşa cum mai trece o zi şi vine iar noaptea...

poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii Tăi...

Inima mea, pasăre călătoare,
Şi-a găsit pacea
În albastrul ochilor tăi.
În ochii tăi
Văd limpezimea zorilor,
Ochii tăi sunt leagănul stelelor.
Inima mea
Se pierde în adâncul albastru
Al ochilor tăi fascinanţi.
Lasă-mă să mă scald
În nemărginirea lor.
Zâmbetul tău-rază de soare
Îmi iluminează sufletul
Aducându-mi pacea, liniştea, iubirea.
Îmi place
Felul cum mă priveşti,
Îmi place
Sărutul tău cald.
Îmi place
Cum îmi mângâi trupul,
Ca pe-o vioară
Ale cărei strune scot sunete
Numai de inima ta, auzite.
Cuvintele tale
Sunt licăriri de lumină,
Îmi place să fim împreună.
Dragostea mea e un ocean,
Cu cât te scufunzi în el,
Cu atât mai adânc devine.
Inima mea, pasăre călătoare,
Îşi trăieşte clipele
De visare, fericire şi iubire...

poezie de Floarea Cărbune (1 septembrie 2019)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aşa cum sunt

Sunt aşa cum sunt.
Sunt făcută-aşa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot, da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i acelaşi?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt aşa cum sunt.
N-am ce să vă fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Aşa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat...
Ei şi-apoi
Ce treabă-aveţi voi?
Sunt aşa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveţi voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce mă iscodiţi?
Trăiesc să vă plac
N-am ce să vă fac.

poezie clasică de Jacques Prevert din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afirmaţiile opuse sunt tot atât de adevărate. Aşadar, cum îmi apar mie lucrurile, aşa şi sunt pentru mine, cum îţi apar ţie, aşa sunt pentru tine.

citat clasic din Protagoras
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când?

Până când veţi răbda, români?
Pădurile vă sunt exterminate,
Femeile devin prostituate...
Cum trageţi aer rece în plămâni?!

Cum bate inima în pieptul tău
Când vezi analfabeţii cum sfidează,
Din posturi ce îi depăşesc dictează
Erori de guvernare, neamul meu?!

Cum poţi să fii profesor de română
Şi să girezi aşa, un prim ministru,
Analfabet funcţional, sinistru,
Tu, care ai tot intelectu' la-ndemână?!

Cum vă priviţi în ochi, în conştiinţă,
Ştiind că prin complicitatea voastră
Ni se distruge ţara, ţara noastră,
Cum faceţi asta cu bună ştiinţă?!

Cum vă priviţi în ochi copiii ori colegii
Când în discurs aveţi, duplicitar,
Justificarea a tot ce-i ilar,
Îndreptăţind, dând curs fărădelegii?!

Cum veţi ieşi pe uşa casei voastre
Scoţându-vă oportunismu-n lume
Când aţi ajuns un subiect de glume,
Cum veţi pleca, la moarte, printre astre?

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (24 decembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred, dacă nu mă înşel că ceea ce am făcut, am făcut bine; dar am făcut mereu după cum îmi dictează sufletul.

citat clasic din Giuseppe Verdi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă te iubesc!

Cimitir de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu şi mi-e tare greu.
Îmi răscoleşti sufletul, chiar şi inima,
Cum pot să trăiesc iubire, cu aşa ceva?

Nu ştiu cum să fac să uit, să nu-mi amintesc
Viaţa ce-am trăit-o noi. Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi un altul, cu inima curată,
Că sunt singură acum, ştiu că-i de la Soartă!

Iubirea mea-i îngropată-n cimitir cu tine.
Bine mai era o dată, când erai cu mine!
Cimitir de amintiri îmi sunt visele,
Unde-i viaţa mea de-atuncea? Unde-s clipele?

Aş dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde umblai o dată, locurile-s pustii.
Împreună aş fi vrut, să stăm toaţă viaţa,
Însă, mi-au rămas copii! Mi-a rămas speranţa!

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (30 aprilie 2002)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt ca artiştii aceia care se cară cu toată familia peste tot. E important să aibă viaţa lor, să-şi formeze propria structură şi să nu ia neaparat parte la uraganul din viaţa mea. Nu e necesar. E ca şi cum le-aş viola intimitatea. Ei (copiii) nu sunt neapărat faimoşi şi poate nici nu îşi vor dori să fie. De ce să îi oblig să facă asta?

citat din Thalia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată, în taină, la adăpostul clipelor te privesc cu atenţie. Nu aşa cum îţi dictează glasul mândriei ci simplu, liniştit, pe sub gene de suflet firav. Aşa tăcut, aparent fără interese comune, traversezi grăbit toate amintirile. Ca un trecător banal, istovit, fără resentimente mă iei şi mă laşi în adâncuri de sine aruncând nepăsător pe trecut, urme de dor fragil.

Andreea Palasescu (17 mai 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alesul gratiilor trecute si prezente

Sub semnul trandafirului, de graţii
Am fost ales, ca să aduc iubire.
Cu zestrea ce mi-au pus-o în oraţii,
Să dărui vers, a fost a mea menire.

Aglaia îmi dă slova să o apăr,
Euphrosine, lira s-o ascult,
Iar Thalia în roluri vrea să scapăr,
Cum Aphrodita, cerutu-le-a de mult.

Eu dorul îl alin în fiecare
Cu rima ce-n poezie pun din mine,
Nu-mi trebui avuţii fără valoare,
Când sunt născut anume pentru tine!

poezie de Oana Ovidiu
Adăugat de Monica Sabau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru mama

Aşa cum vrăbiuţa ciripeşte,
Iar ciocârlia cântă-n orice vreme,
Aşa cum guguştiucul gângureşte,
Îmi cânt şi eu amarul în poeme.

Aşa cum ploaia cade ca nebuna
Când norii-astupă zâmbăreţul soare,
La fel plâng ochii mei întotdeauna,
Atunci când gemi şi văd ce rău te doare.

Aşa cum marea este agitată
Atunci când bate vântul cu putere,
La fel şi mintea mea e tulburată,
Că nu pot să-ţi aduc o mângâiere.

Aşa cum în război cel plin de sânge
Priveşte-n sus şi nu-şi pierde credinţa,
La fel şi eu, când inima se frânge,
Mă rog aprins, ştiindu-mi neputinţa.

Şi-aşa cum luna, cu al ei renume,
Apune, dar rămâne între stele,
Şi tu, când o să pleci din astă lume,
Vei dăinui în versurile mele.

poezie de Octavian Cocoş (28 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!