Cheile Altarului
Ochii vopsesc Piatra Altarului
Cu lacrimi de aștri.
Sângele neamului meu
Între hotare se zbate,
Cheile Altarului zumzăie legate
De gâtul lui Dumnezeu.
Desăvârșim istoria
În vatra cu pâine din Piatră,
Munții se-nchid în rugăciuni,
Sângele neamului în mine înoată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La crucea de ciozvârte
La crucea de ciozvârte a neamului meu
Dumnezeu din ceruri se închină,
Noi am purces să ștergem visul greu
Și ne-necăm în lacrimi și-n ruină.
Ne-au mângâiat cu verbul lingușirii,
Ne-au mirosit și măduva din oase,
Ne-au țepuit și sângele iubirii,
Ne-au pârjolit câmpiile mănoase.
Nici munții nu respiră-n univers,
Nici marea nu-și mai potrivește valul,
Coloana existenței e pusă pe invers
Și convertit în rugi e idealul.
Țara-n haturi e miros de moarte,
Clopotul de-otravă o poartă peste vreme,
Oare ne-am născut s-avem păcate
Alăptând nelegiuiri extreme?
Curajul se închide sub lespedea tăcerii,
Ne ascundem în mormânt durerea,
Sudorile sunt roadele plăcerii,
Sărăcia țării ni-i avere?
La crucea de ciozvârte a neamului meu
Dumnezeu din ceruri se închină,
Noi am purces să ștergem visul greu
Și înflorim cu lacrimi din ruină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra și apa
Piatra și-a uscat inima din interior spre exterior,
Apa i-a furat sângele și l-a ascuns în câmpiile mănoase,
Peștii zurlii se agață în undița fulgerului plutitor,
Munții fumegă depărtări cu dinții din albitele oase.
Dulce în zbor frumusețea s-ascunde frenetic în noi,
Nenăscute sunete, calm, se articulează tomnatic,
Vestitorii iubirii aduc găleți parfumate cu ploi,
Ne scăldăm în laptele arcului voltaic electrostatic.
Piatra și apa zidesc urme între spații din muguri pustii.
Nădejdi, deznădejdi, sapă apocalipsa din clipă,
Ferăstrăul necunoscut depozitează lacrimi argintii
Când bucăți din piatră, în apă, de prefacere țipă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupul dacic și Stăpânul lumii
Piatra sfântă stă în gură cu istoria,
Lupul dacic urlă pe Columna romană,
Lumea se adună printre flori
Și sângele la rădăcini îl toarnă.
Fiecare pâine are eroul ei,
Inima pulsează izvoare de lumină,
În biblie s-azvârle cu scântei
Și istoria devine mai senină.
Iarăși urlă lupul pe columnă,
Timpul s-a zvântat în trupul său,
Din Ceahlău aude o chemare,
Îl cheamă-n nemurire Dumnezeu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ADN-ul neamului
Sinceritatea mea
Face boltă de lumină
Peste funinginea luminării
Care sortează
Sicriele neamului.
Sub sfânta icoană,
O felie de aer
M-apropie de creanga
Timpului
Imortalizat
În propriile
Relicve
Unde încă
Respir!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au căzut în genunchi
și cei care-și pierdeau greu cumpătul
de pe pereți se scurgea sânge
focul înconjurase clădirea
nimeni nu înțelege nimic
căldura devenise insuportabilă
vântul purta mii de scântei
oriunde priveau cei din biserică
vedeau numai sângele cum picura
din ce în ce mai tare
stropii au început să cadă
pe lumânările aprinse în sfeșnicele
de aramă sau plumb
din fața altarului sau pe cele din stânga
sau dreapta altarului
pereții erau prinși de hemoragie
sângele a picurat peste icoane
iar sfinții păreau vampiri
afară a început o ploaie violentă
sirenele pompierilor se auzeau clar
printre două trăsnete
toată lumea era prăbușită-n genunchi
nici intrarea pompierilor nu i-a mișcat
toți erau conștienți că le-a sunat ceasul
sângele mirosea a diluant
dar nimeni nu s-a gândit la asta
focul a fost stins în exterior
fumul intrase în biserică
și sufoca enoriașul îngenuncheat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelație
Nu vreau flaute.
Vreau îngeri
Pentru sângele cutremurării.
Cer nașterea cântecului
Prin apropierea
De tine.
Viața umblă pe oase
Nepăsătoare,
Iubirea ta rămâne
Binecuvântare?...
Să fiu piatră?
Să fiu potop?
O, inima mea
Lângă tine
Învie revelația
Din gâtlejul
Timpului.
Vino,
Seninul tăcerii
Se zbate
În ardere!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ctitorul (de ziua sfințirii altarului Cotroceni)
Ceruse de la Dumnezeu o derogare,
Să-i facă ziua, cu pricina, mai mare,
Ca lumea să se-nghesuie-n altare,
Numărând, în gând, cam câte voturi are.
epigramă de Vasile Iușan (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A vorbi despre limba română este ca o spovedanie a sufletului la Altarului Patriei, pentru a mărturisi atitudinea față de truditorii care au cultivat pe ogorul neamului, dragostea de graiul românesc.
Maria Filipoiu / citate despre limba maternă
Maria Filipoiu în Citate despre limba maternă (31 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria a fost, este și va fi memoria conștiinței naționale.
Nicio faptă istorică sau socială, care nu este consemnată în istorie, nu este viabilă, pentru că istoria este vița neamului, înrădăcinată în ogorul patriei și udată cu sângele eroilor și cu lacrimile străbunilor ce-au stăruit în vremuri de suferință, plătind tribut jertfelnic.
Maria Filipoiu
citat din Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Targa de spital
Zodia cu rouă fără rod
Își târâie picioru-n iarba crudă,
Clopotul îi sună dintr-un melc,
Semnul ei e rudă-paparudă.
S-a scăldat în sângele de piatră,
A fluturat cu nurii peste tot,
Dracii sug din laptele-i untos
Făcând din cimitire doar imensul tort.
Nimeni nu adoarme cu oasele sub cap,
Nimeni nu mai gustă din sângele de cal,
Doar viermele parșiv mușcă din trupul
Poporului pe targa de spital.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovat de retina oarbă
Vinovat bântui retina copilăriei,
Am spălat văzduhul cu ploile suferinței,
Am rotunjit urmele durerii cu palmele mamei,
Am învățat necunoscutul cu sângele ființei.
Drumului pus între două puncte
Aflate în candela spațiului tridimensional
Am adus ecou chemarea Domnului
Din trinitrotoluenul încercat de-al omenirii val.
În neliniștea mută ce poartă coroana
Luminii în zborul păsărilor otrăvitoare
Hălcile orânduirilor descompusei dreptăți
Urcă sfera nelegiuirilor în ceruri fără soare.
La întâmpinarea pașnică a pădurilor de cruci
Contribuie încă hienele cu dinții știrbiți
În cuiele bătute în sufletul neamului meu
Vinovat că au retina oarbă preacuvioșii sfinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A vorbi despre crucea neamului românesc, a vorbi despre jertfele înaintașilor noștri și a nu-ți asuma și tu crucea și cuiele, ai putea să rămâi doar o umbră în istoria neamului tău.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele visului
Sângele meu doarme în vertebrele visurilor tale,
Cuiele Coloanei Infinite privesc din palmele învierilor,
Izvorul Tămăduirii adună la Cina de Taină culorile
Pentru clipa supusă dumnezeirii și încercărilor.
Bem o cafea cu ochii cât zațul de soare în hubloul din noi,
Aburul tăcerii, ceașca totemurilor se sparge-n curcubeu,
Răsună orizontul în trecerea din vertebră în vertebră
Prin zborul îngerilor ce au spațiul timpului, sângelui meu.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii presupusei devorări
Ochii mei sunt desenați
Pe degetul tău arătător,
Cuiul lui Pepelea
A scrijelit pedepsele tainei
Dispersând orbirea cuvintelor.
Sângele albește promisiuni jurate,
Pașii pierduți în iertare
Pansează ochii plecați
În libertatea supusă încercărilor.
Blestemați,
Ochii devin jertfa
Propriei devorări!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- istorie
- Învățată în cărțile de școală, istoria era o apoteoză a vitejiei neamului. Gândită dincolo de școală, istoria oamenilor măsura durata absenței lui Dumnezeu.
definiție celebră de Ionel Teodoreanu în Secretul Anei Florentin (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria noastră
În piatră este scrisă istoria noastră
În piatră peste piatră
De Ziditorul puse la-nceput
Ca să ne facă existenței vatră
În piatră cioplită din stînca Sinaiului
Pentru tablele Legii
În piatra templului
În alte-atîtea minunate pietre
Strînse toate în piatra Golgotei
Piatra rămînerii
Rămînerii rostului meu, rostului tău
Hotar între bine și rău
Prin ape ne-a trecut istoria noastră
După ce Dumnezeu despărți
Apele de sus de cele de jos
Prin apele Potopului, apele Mării Roșii
Și-nvolburatele ape ale Iordanului
Prin apele durerilor din Rama
Prefăcute-n lacrimi
Valuri peste valuri
Pînă ce toate s-au strîns
Într-un singur pahar
"Tată, dacă este cu putință,
Îndepărtează-l,
E prea amar".
Prin foc ne-a trecut istoria noastră
Ca să cunoaștem focul rugului
Ce ne mistuie
Focul rugilor ce ne mistuiau
Pînă ce cunoscurăm adevăratul foc
Focul iubirii, focul jertfei
Strîns tot într-un singur strigăt
"Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac"
Luminînd de pe cruce spre mine
Spre oricine
Aceasta este istoria noastră
Filă cu filă o citim
O știm pe dinafară
Ne-o șoptim în taină iară și iară
O luăm de la capăt
Fără scapăt
Aceasta este istoria noastră
Drumul de jertfă
De-aici spre lumină
Fiecare suntem fărîmă din ea
Ca-n istoria lumilor de sus
Stea lîngă stea
poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruciulițe
Fiecare viață este fir
Însăilat în cruciulițe
Pe giulgiul omenirii.
Firul meu poartă
Sângele stelelor
În oceanul universului
Unde Dumnezeu
Își finisează poezia!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cununa iubirii
În spumele gândurilor devin tigru mutat între valuri,
Îmi aștern surâsul secundelor pe-ntinsele fregate,
Tremurândele mele mâini te ating ca pe o acvilă
Pe buze, cu o floare, întronând o minunată carte.
Sunt egalul tău cu mine în egal, cerul de peste munții
Scăldați în marea de rune, de semne-mbujorate de iubire,
Sunt păzitorul rachetelor înaripate în fiecare toamnă,
Mă recunosc pe căi necunoscute ca dulce amintire.
Pasăre cu buze de foc, suflet pus în templul de cuvinte,
Scutur crinii din roua lacrimilor în sânul altarului
Din care zeii beau fericirea tainei cosită din dorințe,
Fulgere de flori trec prin unica viziune a pândarului.
Văd cununa iubirii încoronând lumina sufletului meu,
Cu ea șlefuiesc rime și epitete, în poezie prelinse,
Așez cuvintele pe buzele tale, îți stropesc inima cu mir,
Cu ea mă dezlipesc de pământ și mă ung cu aripi de vise.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi bolnav
Aș fi bolnav să cred în vise,
În sângele vuind înalt,
În tot ce e știință pură,
În fanteziile lui Kant.
Aș fi bolnav de ecuații
Nedeslușite-n rădăcini
Văzându-te în forme crude
Intrând furiș pe la vecini.
Mi-i scâncet neputința vieții
Că n-am nisipuri, nici tipare,
Nici marmură a la Carara
Să-ți fac statui între fecioare.
Ești mângâierea unic pusă
În ochiul meu de Dumnezeu,
Din mine a făcut mulajul,
Din tine chiar sufletul Său!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra
Ridic această piatră către culmi
Prin chin, prin sângele vărsat
Și prin sudoare
Predestinată viitoarei lumi
Ca un simbol intercalat
În tot ce doare...
Știu, dacă am s-o scap cumva
Și piatra mea
Va fi din nou acolo, undeva
Devale
Voi toți veți afirma că e demult așa
Și stă ca orice piatră
Ocolind o cale...
poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!