Morpheus
Eu sunt cea din urmă care curmă lumina
Și-așază pe pleoape moartea și vina,
Tu vii din întuneric, un mostru de aramă,
Și le pătrunzi mintea superb ca o dramă.
Te simt, te aprind, te ucid și te gust,
Și-ți adulmec pe gât parfumul ce frust,
Văd monstrul din tine cum mustește de fiere,
Și totuși în suflet pentru tine-am doar miere.
Tu, zeu cu aripi de înger la tâmple,
Tu m-ai golit, tu mă seci, tu mă umple!
Visează-mi tu visul și dă-mi doar un ciot,
Eu nu te visez, eu te văd peste tot.
Morpheus din vise morfeic seduce,
Morfina-mi din sânge, otrava mea dulce,
Lumina e slabă, durerea-o străpunge,
Mai vino o data și gustă-mi din sânge.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre seducție
- poezii despre moarte
Citate similare
Sunt
Sunt picătura de ură în cupa iubirii,
Visul urât în cupa amintirii,
Ultima dorință a celui ce moare
Și ultima lui șansă de vindecare.
Sunt o lacrimă pe fața cea zâmbitoare,
Un scâncet de durere în nepăsare,
O luptă nebună în liniștea nopții
Și liniștea rece din pragul morții.
Sunt tăișul lamei ce-o simți pe gât,
Otrava ce-n sânge o simți picurând,
Săgeata ce pieptul îl caută iute
Și o mie de șoapte de dragoste pierdute.
poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eurherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre noapte, poezii despre durere, poezii despre dorințe, poezii despre coșmaruri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gust de fiere
Sunt înnebunit după lumina trecută
printr-un coniac bătrân
turnat dintr-o lăută
pe portativul unui sân
câte un strop sărută
de-și mușcă toamna buzele-n cădere
și aerul oftează de plăcere
de-și cântă strugurii din miere tot amarul
și-ți lasă gust de fiere lăutarul
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre struguri
- poezii despre plăcere
- poezii despre muzică
- poezii despre miere
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre apicultură
Dă-mi
Dă-mi din ochii tăi
Să vadă-albastru din dorul meu căprui.
Și să-i închid când noaptea
Vorbește-a întuneric,
Cu greieri.
Dă-mi din fața ta
Să râdă alb în golul meu cu riduri
Și s-o adorm când stele
Aprind din întuneric,
Cu vrajă.
Dă-mi din gândul tău
Să cânte plin în somnul meu de veghe
Și să-l cuprind când ceața
Lucește-n întuneric,
Cu umbre.
Dă-mi din mâinile tale
Să strângă cald din grija mea străină
Și să le-alint când luna
Vestește întuneric,
Cu frunze.
Dă-mi din buzele tale
Să stingă-n vorbe din focul meu aprins
Și să le-nchid când somnul
Adoarme-n întuneric,
Cu suflet.
poezie de Gabriela Chișcari (25 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Tu, viață
Beau din vinul tău,
gust din savoarea ta,
știind că mâine nu o să te mai am,
o, viață,
trec prin tine pentru bucurie,
sorb din lumina ta
pentru întunericul de apoi,
nu văd doar răul tău,
trecător,
mă scald în dulcele prezent,
indiferent,
la gloria ce a fost
ori o să fie,
cară-mă, viață,
până unde îți este voia,
dar dă-mi a ta frumusețe
din abundență,
ca să știu de ce trăiesc
poezie de Ioan Muntean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre vin, poezii despre viitor, poezii despre prezent, poezii despre frumusețe sau poezii despre bucurie
În lumina lumânării
Când mă prinde dorul, de fata care-a plecat,
Nu pot trece norul. Nu am aripi de zburat.
Aprind o lumânare și-n flacără privesc.
O văd strălucitoare și-n lacrimi izbucnesc.
Din mirajul înălțării, din raiul vieții sfânt,
Din lumina lumânării, coboară pe pământ.
Coboară-n vis la mine și cu blândețe-mi spune:
"Nu vreau să te văd plângând.
Îmi place să te văd râzând".
Mă mângâie pe față, pe frunte mă sărută,
Spre cer apoi se-înalță, de unde-i coborâtă.
Din raiul vieții sfânt, ea veșnic mă privește,
Eu muritor de rând, o văd cum strălucește.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie sau poezii despre rai
Parfumul tau
parfumul tau, ah parfumul tau
ca un sipot albastru-ntre mreje
se-ntoarce din vremi apuse in muguri
desface privirea in stropi de lumina si fluturi
ce raze inalte atrag eterand emisfere
cuantica sa rezonanta
din ganduri pictate-n biserici
acopera viduri si prafuri si traznet
se lasa pe inima redusa la samburi
parfumul tau suav ca o lira ce tace
adoarme copiii culcati la taine in poale
seduce magia plecarii astrilor peste zare
timp ce apune in spice
crescute pe piepturi plouate cu stele
parfumul tau emisar din etherii de vise
fascinant in electrica apropierii curate
ma-mbata ca prima minune simtita in lume
la nasterea mea dintre raze-n furtuna
parfumul tau, ah parfumul tau de vioara
cuteaza lumina s-o lase-ntre ceturi
ca dangat de clopot patrunde in vanturi
si trece in suflet hoinar de ceruri
din torte-nramate...
tac imbatat in parfumul tau ca un dor peste noapte
poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară sau poezii despre tăcere
Chemare
vino să vezi ce a rămas din mine...
ocean de scrum în catifele fine
armură străvezie de sudoare
pupile flămânzite în culoare
triunghiuri frânte
cercuri circumscrise
o fragedă ninsoare
oarbe vise
pe tâmple ude un buchet de rouă
flăcări lascive-n șiruri câte două
și spasmele albastrului rozariu
au mai rămas din mine
în acvariu s-au înecat cuvinte
ca o nadă
în așternut te adâncesc
o pradă cu seve
pulberi
volburi în absint
de fructe
perle
sânge
nu te mint
găsesc doar valuri negre de lumină
și nici un soare gol care să vină
să-ți soarbă ochii
multă apăsare
alunecare
umbră plutitoare
când pentru tine îmi rămâne chinul
cel dulce
mult mai dulce ca veninul
din colții lungi ai marilor feline
și șoaptele nocturne ce vor ține
parfumul viu al buzelor stamine
vino să vezi ce a rămas din mine...
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre pești, poezii despre perle sau poezii despre ocean
Armonie fără sens
Frumoase sunt în adormire
Doar clipele ce înfrunzesc
Frumoase sunt în amorțire
Trăite gânduri ce gândesc.
Din fagure fără de miere
Clădit-am armonia toată
Am pus un bob pe lângă fiere
Clădind o viață fără pată.
Trezesc chemări din amorțire
Noian de fapte se despică
Mă simt pătruns doar de iubire
Nici vântul nu mai are frică.
Simptom de boală fără leac
E chipul tău amar
Aș da în urmă doar un veac
În viața ta să fie har.
Dar nu mai e decât abrupt
Ea moartea sufletului doare
Mai vino doar pentr-un sărut
Apoi să mergi doar către Mare.
Căci Cerul se îndepărtează
Iar Marea tot suspină
Din galaxie evadează
Fără a fi cândva de vină.
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt
Dă-mi...
Dă-mi azi, sensul vieții mele,
Dă-mi un gând de dor purtat,
Dă-mi cununa mea de stele,
Dă-mi iubirea ce-am uitat.
Dă-mi duioasa mângâiere,
Dă-mi în palme dulce-alint,
Dă-mi a ochilor sclipire,
Dă-mi șoapte de mărgărit.
Dă-mi a vieții mele rost,
Dă-mi sărutul tău cu sete,
Dă-mi din viața fără cost,
Dă-mi surâsuri alegrete.
Dă-mi din taine neștiute,
Dă-mi atingerea de mână,
Dă-mi din ochi pe cele vrute,
Dă-mi ceva ce-o să rămână.
Dă-mi azi zborul spre visare,
Dă-mi norii ce scriu pe gânduri,
Dă-mi acea iubire mare,
Dă-mi-o scrisă printre rânduri.
Dă-mi senin în vise albe,
Dă-mi a brațelor iubire,
Dă-mi sărutul florii dalbe,
Dă-mi tărâm spre nemurire.
Da-mi somnul pe brațul lumii,
Dă-mi sclipire-n loc de lacrimi,
Dă-mi lumina cald-a lunii,
Dă-mi iubirea fără patimi.
Dă-mi speranța către mâine,
Dă-mi iubirea ce-am sperat,
Dă-mi lumina care vine,
Dă-mi din toate, am meritat.
Dă-mi să pot să dau la toți,
Dă-mi iubirea Ta Celestă,
Dă-mi să las și la nepoți,
Dă-mi ce tot nu se contestă.
Dă-mi cărări de viață lungă
Dă-mi din bunătatea Ta,
Dă-mi iubire să-mi ajungă,
Dă-mi, de Tine n-oi uita.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre alb sau poezii despre zbor
Cafea cu gust de tine
Se face-un an de când cafeaua are gust de tine,
Un gust când acru, când amar.
Si dulce uneori, dar foarte rar.
E oricum cea mai bună din câte am băut, mi-e bine.
Ghicesc în zațul ce-a rămas, din ceașcă ochii tăi privesc.
Sunt verzi ca iarba și văd bine,
Săgeți din ei trimiți spre mine.
Ești furios și mă alungi. E dreptul meu să te iubesc.
Nici tu, nici alții, nu mi-l pot lua. Doar Dumnezeu
Cănd o să vrea, va face-odată
Să simt din nou cafea curată.
El mi te-a dat, și-l rog să mi te lase. Mereu.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cafea, poezii despre verde, poezii despre superlative, poezii despre furie, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre curățenie
Hai, vino!
Rămâi și alege iubirea,
De pleci, voi visa numai iarnă,
Închide fereastra și vino
Și lasă doar visul să cearnă.
Închide fereastra și vino,
Afară doar ploaia lipsește,
Mi-e chiar întuneric în suflet
Lumina din gânduri citește.
Închide fereastra și vino
Și pune-mi sub cap doar tăcerea,
E toamnă, nu vreau s-aud vântul
Împinge afară durerea.
Închide fereastra și vino
Și uită să pleci dimineață,
Se-adună pe cer numai stele
Și ploaia ne pleacă din viață.
poezie de Corina Mihaela Soare (2017)
Adăugat de soarecorina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie
Rugă
De m-ai îmbrăca-n iubire, lupii s-ar opri din goană
Și le-aș îmblânzi nesațul cu sărutul tău de vineri,
În genunchi, te rog, iubite, pune-mă într-o icoană,
Să miros a iasomie la mirese și la gineri!
Lasă-mi vântul să-mi adie, peste sâni și peste pleoape!
Și să cred că mă mângâie, palma ta de zeu cuminte.
Adu-mi cerul și pâmântul, lângă mine, mai aproape,
Să-mi aleg, din universuri și din lutu-ți, noi veșminte!
Sunt frumoasa din Valhalla, goală sub lumina lunii,
Tu să mă privești o clipă, cât să îți pătrund în sânge,
Pune-mi borangic pe brațe, să culegem toți alunii,
Să mă-mbraci în frunza toamnei, chiar, pădurile, de-or plânge!
Și mai vreau să-mi pui coroană de cicoare peste frunte,
Să se oglindească-albastru, ochii mei de inocentă,
Ce n-au învățat, Infernul, Purgatoriul, să le-nfrunte,
Când mai am pe mine urme, din a Raiului placentă.
Și să mă botezi, iubite, dimineața, pe răcoare,
Când vin zorii să se-mbete cu miresmele femeii!
M-aș îndrăgosti de viață, chiar de-i viața-nșelătoare,
Doar să gust un pic din tine, când vor înflori toți teii.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre tei
Declarație de dragoste
eu te imaginez întruna
ca o vioară, ca un cânt,
căci tu îmi ești pe veci stăpâna,
cu tine simt și eu că sunt.
ridic palate de albastru,
plutesc adeseori pe nori,
privesc la tine ca la astru,
când râzi, mereu îmi dai fiori.
s-așterne peste văzul meu
un văl frumos de nebunie
m- ascund adesea-n sânul tău
ca spiridușu-n colivie.
mi-aș pune, zău, capul pe el
să-i ascult durerea-n sânge,
să văd zvâcnetul rebel
și să văd dorul cum plânge.
eu sunt ochiul tău ce vede
zeu alergător prin timp,
vise dulci în risipire
ce mă poartă prin olimp.
bolnav de vini imaginare,
adeseori te văd plutind,
ca o sirenă-n marea mare
și printre valuri vălurind.
să nu mă mângâi niciodată,
să nu-mi pui mâna ta pe frunte
căci mâna ta ce mă atinge
îmi face pletele cărunte.
este în mine atâta vis
ce îl strivesc mereu sub pleoape,
și în albastrul meu iris,
aș vrea să te culeg din ape.
te stingi din ce în ce, te ștergi,
de peste ochiul meu, făptură,
a fost iubire, nebunie?
sau între noi a fost doar ură?
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 iulie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imaginație, poezii despre albastru sau poezii despre râs
Când pătrunzi
Când pătrunzi
în adâncul tău,
orbită de sânge,
ca și cum în ceață
ai strangula din greșeală un zeu,
nu descoperi nimic, nici carne nici suflet,
ci o neliniște cu plumbul ei,
și, prea aproape de inimă,
lipită de cuget,
tu supraviețuiești, fie și un sfert de clipită,
doar ca să te închipui un diftong
în miezul unui poem.
poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supraviețuire, poezii despre poezie, poezii despre plumb, poezii despre inimă sau poezii despre greșeli
Ultima...
Pe boltă luna stă pitită
după un nor bătrân și mare
Și printr-o ceață ca o sită
Văd pâlpâind o lumânare.
În jurul ei doar umbre reci
din marmură în... depărtare,
Aproape, aici, din lemne seci,
La mijloc din mărgăritare.
Și de deasupra, printre umbre,
luna începe să se scurgă.
E liniște... doar din adâncuri
Copii au început să plângă.
Un simplu scâncet de copil
în urlet jalnic se preschimbă
Și totu-îngheață și deodată,
De sânge aerul se-mbibă.
Acum iar liniștea domină
și după lunga așteptare
Prin ceața deasă ca o sită
Văd cum se stinge-o lumânare.
poezie de Mihai Togan
Adăugat de Mihai Togan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre plâns, poezii despre lemn, poezii despre copilărie sau poezii despre aer
Invitație
Haide, vino-mi în gând.
Adu-mi timp din trecut.
Redă-mi vis ce-am avut,
Când trăiam zile-n rând.
Haide, vino să stai,
Timp să-ți iei, vis să fie...
Mâna-mi pernă să-ți ție...
Cap să pui, corp să-mi dai.
Haide, lasă-ți privire
De ochi calzi și căprui;
Ce-ai promis nimănui...
Mi i-ai lăsat... nemurire.
Haide, buze de sânge,
Zâmbet fin ca de nimfă.
Sunt doar sevă și limfă;
Căci arcaș mă străpunge.
Haide, acoperă-mi față
Cu fuior de-adiere
Din șuvițe de miere;
Părul dă-mi ca dulceață.
Haide, puneți obraz
Roz, de freamătul vrerii...
Catifea dă-i plăcerii;
Fă-mi din simțuri talaz.
Haide mâini de liane,
Ia-mi ce aer respir...
Suflul făți-l un fir;
De miresmi diafane.
Haide, coapse în potir,
Lasă-mi iris să zboare.
În coloritu-ți de floare;
Să mă pierd în delir.
Haide, trup de mistere,
Dă-mi atingerea fină
De corp suplu, de albină;
Cu venin de plăcere...
Haide, dă-mi al tău salt,
Pune-mi aripi, picioare...
Dă-mi elan de încercare;
Să învăț zbor, spre înalt.
Haide, stai, nu pleca,
Fii din nou lângă mine.
Viața e goală de tine;
Fă-mi din azi... ce era.
Haide, du-mă de vrei
Pe tărâm ce te ține...
Fă-mă extaz, din suspine
Și ofrandă; de ai, zei.
Haide, dă-mi iar fior.
Inima-mi vreau s-o frâng...
Nod în gât, dă-mi să plâng...
Suflet dă-mi, să nu mor.
Oh, destin ce se cerne!?
Nici nu-i vis, e aieve...
Tot sublimul de Eve
Lângă mine... se așterne!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre trup și suflet
Spirit cunoscut
În zare mă uit noaptea și văd ce gândești,
Doar gânduri despre moarte și triste povești.
Privesc către mare și-ți văd sufletul,
Aprig ca un leu, ce-și laudă urletul.
Admir toți pomii, ce visează tăcuți,
Sunt toți anii tăi, de vreme abătuți.
Privesc lumina lunii, ce lumină pământul,
Lumina din ochii tăi, ce-ți luminează gândul.
Te văd chiar pe tine, pe-o bancă plângând,
Se-aud toți cei dragi, de departe strigând.
Pășesc către tine, dispari făr' de urmă,
Tăcut ca o umbră, ce întunericul scurmă.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe
Oameni
Văd oameni cu figuri din plastic
Pierzându-se-n gesticulații,
Cu tonul acru și bombastic
Bălesc scornind elucubrații!
Văd oameni cu figuri din piatră
Și totuși slabi și instabili,
Mânați de spiritul de șatră
La speculații, ce abili!
Văd oameni cu figuri din tablă
Cu graiul răgușit de-angină...
I-aud șoptind c-ar fi o rablă
Mâncată strașnic de rugină.
Văd oameni cu figuri de-aramă
De bolovani, părând o pietricică
Și să pronunțe cum îi cheamă
Îi simt cum li se face frică...
Și-acestea toate fiind spuse,
Eu cine sunt, până la urmă?
Când tot îmi mut din catrafuse,
Pe cine eu urmez din turmă?
poezie de Livia Frunză (24 martie 2016)
Adăugat de Livia Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare sau poezii despre frică
Parfumul amintirilor
Nu știu cum faci,
că-mi alipești sufletul doar de oameni minunați,
iar din parfumul amintirilor
împletești un curcubeu,
să nu calc singură prin Lumina Poeziei.
Smerind uitarea,
mi-l colinzi harnic prin sânge,
alăptându-i pulsul cu plămăzile neuitării,
ca să-și triumfe prin lacrima de bucurie,
zvârcolindu-se pe foi, potopite de vers,
lumina suptă din ochi radianți,
fericindu-mi urcușul spre rodnicie...
Tu, Doamne, ne dai cunoașterea
și recunoașterea ne-o cântărești
cu a Luminii balanță...
Pentru clipa desăvârșită, trecută prin sufletul,
îngenuncheat la Iubirea Ta, Supremă,
cuvântul meu știe doar să-Ți sărute șoaptele:
"... precum în Cer, așa și pre Pământ!",
ca să-și ducă talpa fericită pe cărarea
ce nu uiți a o împrospăta
cu explozia unui nou parfum de amintiri,
adunat din inimi împlinite cu Lumina iubirii Tale.
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre versuri sau poezii despre puls
Eu te doresc cum ești
Eu te doresc cum ești, te văd ca pe-o copilă,
Și mă-nfior de tine... dorința îmi stă trează...
Îmi este lutul copt, mi-e timpul de argilă
Și spre-ale fericirii, doar trupul tău rimează.
*
Eu te doresc cum ești, te văd ca pe dorința
Ce m-a urmat ca umbra... prin nopțile târzii.
Iubesc dumnezeirea, dar... tu îmi ești credința
Și-mi pui lumină-n suflet... lumina celor vii.
*
Eu te doresc cum ești, îmi ești ca o fecioară,
E dreptul meu să fii... cum brațele-mi te vor.
Ești amfora din lutu-mi, ce s-a umplut de vară,
Ești vinul ce mă-mbată... de dragoste și dor.
*
Eu te doresc cum ești și-mi ești cum te doresc,
Timpul nu poate șterge ce inima-mi păstrează!
Culeg plăceri din tine... și-ți dau tot ce-i firesc
Și mă-nfior de tine, când trupu-ți îmi rimează.
poezie de Ion Apostu (21 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate