Surâsul pierderii

Virtutea surâde pierderii,
Clopotele îşi înnoiesc ecoul,
În inimi pluteşte resemnarea
Remodelând şi umbra, şi eroul.

Frunzele fâşâie, vântul dispare,
Orbesc amazoanele cu lacrimi în ochi,
Biserica-şi aruncă turla şi la punţi
Preotul se roagă de deochi.

Poştalion în urma lui, în urma
Virtuţii nostalgia e de şoapte,
Toţi merg ca lăcustele flămânde
La pomana de suflete necoapte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinare pe stradă

Cresc din văzduh felinare pe stradă,
Urma ta miroase a zăpadă,
Inima mea se-ntinde în ea
Desenând o vioară în formă de stea.

Gânditoare natura aşteaptă
Pământul dansând pe-o lopată,
Florile se înmulţesc în neştire,
Iubiri profunde-s în pornire.

Iederi cresc în jur la felinare,
Urma şi inima intră-n calendare,
Timpul poartă în veşnicie noul,
Sămânţa vieţii mătură ecoul!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtutea

Nu toţi cei ce virtutea în slavă o ridică,
În viaţa personală virtuţii se dedică;
E de ajuns o târfă cu ochiul să le facă,
Că "virtuoşii" noştri virtutea o dezbracă.

pamflet de George Budoi din Viciul şi Virtutea (17 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castle: Probabil că a fost în club noaptea trecută. La urma urmei e săptămâna modei. Când cele mai atrăgătoare femei din lume invadează ca lăcustele cluburile de noapte cele mai la modă. Doar că lăcustele mai şi mănâncă.

replică din filmul serial Castle
Adăugat de Diana Maftei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de seara

era încântat să urmărească
din ochi
silueta ei sălbatică sfidând
înserarea

în urma ei persista
un tablou de lumină
împletit
cu liliac proaspăt

şi târziu, foarte târziu
în noapte,
se născu
în ecoul de carne, în şoapte...

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Splen

Păşeam, tăcut, prin publica grădină,
Cu umbra furişată, pe urma melei sorţi
Agăţătoare iederi zideau neauzite,
Peisaje aţipite, cu lacăte la porţi.

Vechi amintiri mă devorau flămânde
Şi auzeam cum pulsul îmi bate în urechi,
Precum răsfrânte seve, spre frunzele bătrâne
Le urcă prin artere, platanii neperechi

Şi parcă te zăream la capătul aleii,
Subţire ca un vis, din candeli fumegând
Şi parcă mă chemai, strigându-mă pe nume
O clipă doar, statuie, prin ierburi levitând.

Treceam printre felii de lună despicată,
Ca o geneză verde, printr-un noian de ani,
Purtând acelaşi nume, cu buzele crăpate,
Să-mi reazem nostalgia pe umeri de platani.

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2007)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce aş putea...

Ce aş putea să mai cred
Când printre umbre-mi merg
Şi după a ta alerg
Incercând să nu-mi cred

Că eşti o za-n ele
Ce invăluie vise
In colivii de stele
Ascunse pe sub mese

Răsfirându-ţi deochi
Ce înfipti-n a mei ochi
Mă orbesc cu voaluri
De lanţ smârc cu ceţuri

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul îmi deschide pleoapele în zori

Aripi se învârt printre frunzele moarte,
Rotunjite maiestos în inimi încercate.

Zborul meu trece cu vântul în zare
Punând peste răni la aripi culoare.

Visul îmi deschide pleoapele în zori,
Din sânul tău sug lapte îngeri şi cocori.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul negru

Plecand spre drum.
A vietii soarta sa-ajungi in capatul mai bun,
Mergand prin stancile ce-ti tin cararea,
Umplandu-ti sufletul si inima si starea,
Lasand in urma,
Un munte-a amintirei umbra,
A sufletului rana,
Ce-apare si dispare ca o iarna,
Dar ce ramane-n tine pe vecie,
Pana cand sufletul n-o sa mai fie.

Si astfel, ajungi sa vezi si zarea,
Vezi cerul, unindu-se cu marea,
Si astfel, ajungi si tu o umbra,
O pata-n sufletul celor ce-ti sunt in urma

poezie de Cătălin Antonov (30 noiembrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu trecutul

Merg pe aleea crucilor pline cu flori,
Unele proaspete, unele trecute-n culori,
Timpul ţipa în tâmpla lor fierbinte,
Sub coaja luminii e al meu părinte.

Vorbesc prin lacrimi cu bunătatea lui
Ce mi-a lăsat în hăţuri harul dorului,
Balsamul cuvintelor îmi tremură în gură,
Trecutul amintirii se macină în zgură.

Nu preamăresc nici candela ce-aprind,
Nici pomana ce cu drag întind,
Ci merg timid cu gândul în trecut,
Cu-o carte subsioară, în cimitir m-afund.

La capătul aleii o umbră odihneşte,
O cucuvea-n pustie din aer o ciupeşte,
Ies crucile cu flori zâmbind din cartea mea,
De vorbă cu trecutul stă şi o rece stea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încredere oarbă

Imaginea şi-acum mă urmăreşte,
Poţi să îi dai exemplu, să nu-i deochi,
Bărbatul, o urma plângând, orbeşte,
Cu supa, când i-a azvârlit, în ochi.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis lăcrimat din ochi de femeie

Roua din lacrimi
Dezgheaţă luna
Devenită neîncăpătoare
Sub plapuma visului.
Universul
Bate din palme
La spectacolul nesfârşit
Unde clipele dospesc
Magnifici
Fulgi şi petale de stele.
Vântul spală
Oboseala norilor,
Pasărea aripilor
O adap cu lumină.
Te strâng la piept
Vis fecund de petale
Pe când tu
Lăcrimezi fierbinte
Pe umărul meu din ochi de femeie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară-i toamnă ...

Afară-i toamnă, cotropind coclauri,
Se-aud din cuiburi mierle, vrăbii, grauri.
Frunzele îşi foşnesc trena pe-alee,
Cu vii culori, ca-n mii de curcubee.
Afară-i toamnă, timp de nostalgie,
Când amintirea verii se mlădie
Şi-şi pierde urma către orizonturi,
Călătorind spre-ndepărtate porturi.
Afară-i toamnă, de frunzişuri moarte.
E timp destul să răsfoieşti o carte.
Şuviţele tale roşcat-aurii,
Împrăştie-arome de toamnă, nurlii.
Afară-i toamnă, rumenă şi coaptă.
Vântul îşi drege glasul, ca în şoaptă.
Ecoul lui ne cântă la ureche,
Romanţa toamnei fără de pereche.
Afară-i toamnă pentru ei şi noi;
În suflete e primăvară-n doi.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La umbra unui om şi-a unui câine

M-am chircit lângă un om şi-un câine,
La umbra lor era un pic mai bine,
Încât zâmbea în lacrimi cerul
Ascunzând de prefăcuţi misterul.

Se curbau în mine oasele tăcerii,
Clipa deznădejdii şi-a plăcerii,
Se mistuia sub frunzele din zare
Viaţa care mişca în aripi trecătoare.

M-am visat la umbră şi am stat
Cu mâinile de un vârtej legat,
M-am trezit apoi şi cum să fie bine?
Omul m-a muşcat în lacrimă de câine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, lacrimă în vânt

Femeia a rupt fâşia neputinţei,
A pus bucăţi ca semne-n lungul drum,
A dospit lacrimi adânci în piept
Şi s-a ascuns cu frunzele în scrum.

Bărbaţii toţi i-au scuturat mânia
Şi i-au zidit durerea în suspine,
Cerul a-ncolăcit pe loc minunea
Şi i-a pus inima în miere de albine

De-atunci e floare dulce, meliferă,
În casă, în iubire pe pământ,
Când frunzele s-ascund în scrum,
Gândeşte-te la ea, e lacrimă în vânt!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea apasă în inimi cu foc

Pupila fericirii înnoadă undele inimii,
Paşii prind aripi suflecate de gene,
Într-un cuib de senzaţii dorm
Visele unse cu lacrimi de pene.

Se face lumină în poezia lumii,
În genunchi printre veacuri reciţi
Alintându-mi fruntea cu degetele
Transformate în îngeri şi sfinţi.

Iarba adună macii în şoapte,
Îi aşezăm în patul conjugal,
Intrăm în miezul clipelor plăcute
Şi ne-nvelim cu unduiri de val.

Luna se uită din cer furibundă,
Trifoiul de raze îmi poartă noroc,
Noaptea se multă-n arborii vieţii
Fericirea apasă în inimi cu foc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi în ochi

Lacrimi în ochi, în suflet, în trup
Se revarsă ca frica de lup
Ce atacă în haite stâna, poporul
Orbit de durere, pătruns de fiorul
Că ţara-i săracă şi tinerii ei
Se vând la străini ca turma de miei.

Nu-i viziune gândită de bine şi nu-i
Doină sau odă pe placul oricui,
Politica noastră e mută pe şahu-i restrâns,
Piesele lor pe noi ne-au învins,
Ne-au adus coloana în sapă de lemn,
Pământul absoarbe lacrima semn,
Europa-şi măreşte şi PIB-ul şuvoi,
Pofta fericirii îi creşte iar noi
Suntem dezgustaţi de viaţă, de progres
Când ţară se-nchină la icoane-n regres.

Lacrimi în suflet, lacrimi în trup
Se desprind din ochi şi se rup,
Se fac sare pe obraz şi pe piept,
Românul acceptă supus şi discret
În virtutea că oase la rând
Au albit bunătatea acestui pământ.

E-o miză ascunsă, nimic nu se face,
Ne sprijinim aiurea de foc şi de ace,
Strângem din dinţi pătrunşi de durere,
Ura din noi râde, cu nesfârşită plăcere!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine merg şi-n cer, la Dumnezeu

Cu tine merg şi-n cer, la Dumnezeu,
Să-mi dea îngăduinţă şi putere,
Să ne iubim cu arşiţă mereu,
Să nu mai sting a flăcării plăcere.

Cu tine urc şi crestele de munţi,
Cobor şi-n peşteri doar pentru iubire,
Ne ancorăm cu mii şi mii de punţi
Pentru o dulce, scumpă amintire.

Cu tine sparg oglinzile splendorii
Să intru-n miezul visului dorit,
Cu tine prelungesc unghi la cocorii
Ce sufletul ni-l poartă-n infinit.

Cu tine merg, în sân, la Dumnezeu,
Să ne transpună-n visele de noapte,
Să creşti frumos altoi în trupul meu
Să ai iubirea, rodul de aproape!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rupt din tine un colţ de rai

Am rupt din tine un colţ de rai
Când noaptea albă se agaţă,
Zidit în piept tu mă purtai
Şi când un clopot o să bată.

Îmbrăcată cu durerea,
Iar în mână legat strâns
Purtai dorul şi iubirea,
Să-i spui morţii: n – ai învins!

Încremenit – a şi pădurea,
Chiar şi vântul stătea stană,
Învaluit cu durerea,
Zâmbetul se varsă – n rană.

Cerul plânge, norii lacomi,
Vântul strigă după dor,
Frunzele se şterg de lacrimi
În bocetul ciorilor.

Doamne, rupe-mă în două,
Eu, mă rog la umbra ta,
Să-i ţin vie amintirea
Şi în viaţa ce-o urma!

Nu lăsaţi aceste vremuri
Să vă prindă în ghiara lor,
Oferiţi-vă ca daruri,
Nimeni nu – i nemuritor!

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme bătătorite des

Nimeni nu aruncă lacrimi peste jarul
Pus în armonia iubirii.

Începutul cuvintelor
Slujeşte respiraţia gândurilor
Ce se nasc
În zodia stelelor.

Frica poartă vântul
Ecoului călătorind
Prin ferestrele deschise
În jarul tăcerii
Florii cu ochii albaştri.

Candoarea sfinţeniei
Păşeşte în univers
Măsurând urmele
Cu urmele iubirii
Bătătorite des!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea ta fizică dispare odată cu umbra dar cea sufletească rămâne în ceea ce faci şi-n ceea ce laşi în urma ta.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!