Cuvânt căzut în umbră
Întunericul își încordează culoarea,
Vânătorul organic mormăie-n el,
Cuvintele gânguresc în nuanțe,
Semnificația vibrează în piele de miel.
O pasăre-și pune delicatețea pe masă,
Foșnetul soarelui aruncă la preț
Pelerina de raze fierbinți
Providența face din nimic precupeți.
Gestul întunericului ești tu,
Lumina din tine tălăzuiește
Existența contrastului apus
În coroana regelui care lipsește.
Muzical norii împing tunete noi,
Vânătorul iese-n peisaje din vis,
Privește, cuvântul ce cade în umbră
Și-nvăluie sângele de scursură atins.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vânătorul
Stă pitit, în ambuscadă,
Vrând ca nimeni să nu-l vadă,
Nu c-ar aștepta vre-o pradă
Ci ca șeful său să cadă. .
epigramă de Florin Țăran din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânătorul ghinionist
Că-i mare vânător știu toți vecinii
O știu și eu, vă jur nu-i păcăleală
Dar nu știu cum se face, din greșeală
Împușcă numai capre-n fuste mini.
epigramă de Ana Zegrean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina mea
Ești aici pentru că ești o parte din mine.
Ești în sufletul meu.
Am nevoie de tine.
Dragoste fără sfârșit...
Ce lipsește.....
Esența vieții mele,
Raza Soarelui
Care strălucește în cerul infinit,
Lumina mea care strălucește.
Întuneric adânc,
Deschide-ți inima.
Pentru dragostea mea de lumină.
Tu ești apa pe care o bei din izvoare.
Ce mai lipsește,
Prezența ta Doamne.
poezie de Eugenia Calancea (4 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânătorul Minciunel
Vânătorul Minciunel
A tras cu pușca-n adevăr.
Glonțul ricoșează-n el
Și îl lasă fără păr.
epigramă de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânătorul Minciunel
Vânătorul Minciunel
dă cu pușca-n adevăr.
Glonțul ricoșează-n el
și rămâne fără păr.
poezie de Dumitru Delcă (2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vânătorul
Vânătorul stă-între trestii lângă lac
Ascuns sub haine verzi de camuflaj
Și imită glasul rațelor: mac, mac.
Trișând, flirtând cu ochi vicleni de paj,
Acest bărbat cu nerv, curaj, speră și învață
Să fie mai isteț decât o rață.
poezie de Ogden Nash, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul coboară, nimic nu mai urcă
Două bețe solare poartă mantaua
Printre sălcii cu palide frunze,
Valurile mării răvășite-s de vânt,
In inima mea foșnesc buburuze.
Un biet univers adoarme în palma
Viorii ce cântă-n tristețe,
Porumbeii pe-o creangă de umbră
Dansează cu frunțile crețe.
Un leu desenat frumos pe-un sărut
Privește ștrengar cum sângele sui
În cupa speranței anume căzută
În cleștele strașnic al fălcilor lui.
Pe-obraz mă mângâie complice
Patina suavă ce râmă de-a sila
Și-mi face pat veșnic sub flori
Să dăinui în vise de-arome idila.
Bețele mele se frâng în tăcere,
Lacrimi fierbinți în piept se usucă,
Marea înghite arcușul viorii,
Totul coboară, nimic nu mai urcă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până nu schimbăm în esență umanitatea, terorismul va deveni din ce în ce mai normal, doar un lucru de rutină. Se va petrece în avioane, în autobuze. Va începe să se petreacă în mașini. Cineva va da buzna peste tine și te va împușca nu pentru că i-ai fi făcut ceva, ci doar pentru că vânătorul s-a întors. Vânătorul era satisfăcut de război. Acum războiul s-a oprit și poate nu mai există vreo posibilitate să revină.
citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monarhia este lumina care face coroana regelui să strălucească.
aforism de Alex Dospian (mai 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Deschide-te, închide-te în tine...
Deschide-te, închide-te în tine,
Gândește, regândește. Pune punct.
Întră în pădurile de vise
Sub aripile clipei din amurg.
O buturugă te poate înălța
La frunza fragedă de dor,
Prinde-o cu inima-ntr-o frază
Și urcă ne-ncetat în zbor.
Ascultă-te și-ncă ascultă
Cum molecule rebele,
În foșnetul tăcerii tale,
Așteaptă sângele din stele.
Deschide-te, închide-te în tine,
Gândește, regândește, cu prinos,
Intră în pădurile de vise,
Aleargă în amurg, iubind frumos!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna, târziu...
Toamna, târziu,
La apusul stelelor
M-am rostogolit
În inima ta.
La răsăritul soarelui
Lumina mângâia
Oasele mele albite
De sângele iubirii.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește întunericul și emană Lumină către el. Învăluie întunericul în Lumină și trimite Iubire către el. Oferă-i întunericului ocazia de a se lumina.
citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânătorul pedepsit!
Pe cărarea din poiană,
Am zărit un iepuraș
Fugărit de-un vânător
Cu pasul de uriaș.
"Fugi mai repede!"îi strigai.
Dar, pe loc m-am întristat
Fiindcă bietul iepuraș
Avea picioru-nsângerat...
"Nene fii bun, lasă pușca!"
L-am rugat pe vânător
Însa el, răutăciosul,
Îl ochise la picior...
Eu legai atunci o sfoară
Să-l împiedic la fugit.
Vă închipuiți finalul...
Vânătorul pedepsit!
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rău la ficat
Ne zvârcolim în plus și nu e bine.
Rău la ficat ne cade și la mai.
De când armindenul se cheamă mai,
Se cheamă că e rău și viața chin e.
Întreabă-mă ce vrei, să-ți spun ce n-ai,
În inimă cultivi un mărăcine
Ce crește - șarpe-ncolăcit în tine-
Cu tine nici nu-ți vine să mai stai.
Dar casa-mprejmuită cu pustiu
Te ține lîngă ea ca-ntr-un sicriu,
În care, dacă miști, te cred moroi
Și vin și te aruncă în noroi.
Și sângele ți-l sorb și tu ești viu.
Păstori? Avem o turmă! N-avem oi.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne de iarnă
nici nu știu dacă
durerea pe care o port îmi aparține
știu doar că trecem iarna în doi
ocupând aceeași parte de drum
din când în când
lumina
se aprinde pe la colțuri
Dumnezeu ne face cu mâna
prind curaj
împing întunericul de-o parte și
mă uit îndărăt
un câine pornit pe urmele mele
scheaună confuz
e o iarnă cu miros de ploi
cozonac și fum
în apropiere se conturează o umbră
pare să spună o poveste
îmi desfac nasturii de la geacă
și-mi pun mâna pe piept
respir sacadat
am senzația că cineva
mă privește pe furiș
a nu
nu poate fi ea
iar moartea nu doare
îmi zic...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis cu hematii de statuie
Vântul hoinar curge printre brazde de-ntuneric,
Tu te speli la rădăcina nopții cu visele mele.
Ochii stelelor crapă rușinați de gestul himeric,
Bruma îi ascunde în riduri brodate cu iele.
Iau de la lună fuiorul de raze, lumina să-ntind
Intre brațele noastre croite în miez de gutuie.
Tu te așezi la zvântat, eu norocos mai aprind,
Focul iubirii, în visul, cu hematii de statuie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Primele Ore
În sângele învolburat frica bântuie
în perfuzii.
Văzduhul înghite suflarea.
se așterne tăcerea în copaci.
Ninge peste apa interzisă
Umbra vieții miroase a duhoare,
fuga continuă din timpul suferind
spre colindul de iarnă.
Vânătorul sună din goarnă,
căprioare traversează orașul,
într-un decor pustiit
rujul iubirii
își tulbură culoarea.
Se aud primele sirene,
iarba va răsări prin ciment.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea zilei
Tu
ne conduci
pe aripi de munte
până pe stânca plină de ochi
cu raze și pași
zidită
Numele Tău
i-ascuns în culoarea zilei până pe streașina
tăcută
a norilor
fă-ne Tu
o Doamne
să fim pași
aducători de pace
zbor
și taină
până sub aripa zilei
întoarsă în zi
dor
și speranță
lumina
Ta o vrem
mersul
pe apă
inimă
întoarsă în inima ascunsă de ochi
într-o pădure de glasuri
și degete
surâs și umbră
taină și crin
Cuvântul
Viața
poezie de Ioan Daniel Bălan (9 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mentalitate
pe cărări de doruri sunt un biet trubadur
un visător romantic, incurabil candriu
timpul îmi face chipul cu fragil contur
totuși în viață sunt ceea ce vreau să fiu.
sunt floarea primăverii cu ochi de stele
cu mâinile petale ce sărută lumina
se scaldă în rouă gândurile mele
sângele meu cântă cum cântă grădina.
sunt versul verde din zile de Mai
lumina soarelui vibrează în voce
susurul cuvântului cu splendori de rai
mi-a urcat pe culmi iubirea precoce.
nimic nu-i mai frumos ca dragostea pe lume
însoțită de vers a dobândit renume.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorile
Ascunzând foșnetul timpului,
mecanismul de orologiu,
amorsându-se pe sine
decantează o ceremonie.
Sfidând granița întunericului
cu o cireadă de umbre,
tangentă la vidul orizontului,
lumina se târăște molatic
cu mișuneala firii.
Vibrează eonii scânteietori
ispitind o armadă de maci
s-agreseze holdele din jur.
Poemul se scrie singur
scăpărând sub litere
un spațiu nepipăibil
populat cu tâlcuri.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!