Cântec în ceaţă

E ceaţă peste mare
Şi ceaţă peste munţi.
Tot ce regreţi, se pare,
E că nu ştii să cânţi

La sufletu-mi decât,
Aşa frumos, încât
Nu-mi pasă nici de soare
Din ceaţă când apare.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă ceaţă

E ceaţă, genul acela intens de ceaţă
În care se pierde mult chiar din... speranţă
Şi caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăţ de speranţă... doar ea mă alină.

E ceaţă extinsă, la oras si la ţară
E ceaţă în cap, e ceaţă şi-afară
Din cauza ceţii ne dăm cap în cap
E lipsă de lumină şi-i mare handicap.

Rătăcim bezmetici, că-i ceaţă în ţară
Unii rătăcesc frustraţi şi pe-afară
Se agaţă de câte-un licurici crezând că-i lumină
Uitând că aceştia au viaţă puţină.

Ce-i ce creează lumină.... înţelepţii
Nu încap de cei ce au alte concepţii
Şi care, din tristă întâmplare, oare?
Formează acea clasă.... conducătoare.

Şi zilnic această clasă ceaţă sifonează
O ceaţă ce pare din ce în ce mai deasă
Iar noi, noi nu mai vedem ce-i bine
Şi asta face să mă cert eu şi cu tine

Iată, e multă orbecăială că-i smog
Produs de-un sistem intens demagog
Şi caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăţ de speranţă... doar ea mă alină.

poezie de Ionel Popa (5 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel marin

Val şi ceaţă în cascadă
Pe la ţărmuri fac escale;
Tu, din versuri faci arcadă
Peste stâncile opale;

Tot amurgul e-o şaradă
Cu tâlcuri filosofale...
Val şi ceaţă în cascadă
Pe la ţărmuri fac escale;

File, păsări, vin grămadă,
Gândurile-o iau la vale
Transformându-se în nadă
Clipelor ce-nghit agale
Val şi ceaţă în cascadă.

rondel de Luiza Nerut (7 aprilie 2013)
Adăugat de Liliana Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul Hiroshimei

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă
Nu mai cunoaştem drumul către casă

Suntem uşori şi ceaţa e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă mare.
Unde-i cărarea, doamna-nvăţătoare?

Sub talpă n-avem nici un drum, plutim
Vai, unde-i casa? cum să nimerim?

Şi suntem goi, şi ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Şi jocul nu ne place, nu e joc.

Ce ceaţă deasă, vai ce ceaţă mare,
Oh, azvârliţi-ne, voi, o cărare.

Nu mai cunoaştem drumul către casă
şi ceaţa este deasă, deasă, deasă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corul copiilor ucişi

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă...
Nu mai cunoaştem drumul către casă.

Sîntem uşori, şi ceaţa e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvăţătoare?

Sub talpă n-avem nici un drum... plutim...
Vai! Unde-i casa? cum să nimerim?

Şi sîntem goi, şi ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Şi jocul nu ne place, nu e joc.

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare,
Oh, azvîrliţi-ne, voi, o cărare!

Nu mai cunoaştem drumul către casă,
Şi ceaţa este deasă... deasă... deasă...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţă albastră, ceaţă gri

Ceaţă-albastră, ceaţă gri
Vine noaptea, tu nu vi,
Castelul să-l cucereşti,
În sân codru' să-nveleşti.

Amărât, uitat de soare
Şade-un nuc lângă cărare,
În amurg jilav de zi,
Plouă-albastru pe câmpii.

Pe cer, scenă cu actori
Zboară cârduri de cocori,
Săgetând spre miază-zi,
Ceru'-albastru, cerul gri.

Cade noaptea picurată,
Din pârâu aburi s-arată
Frunza geme-n colivie,
Ceaţă-albastră, ceaţă vie.

Strigoii cu-aripi de brumă
Pe pământ la sfat s-adună,
Ceaţă-albastră, ceaţă gri,
În cer nu mai zăbovi!

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul basmului de ceaţă

A fost odată
ca niciodată
o lume ce nu-i pasă
prefăcându-se oarbă
orbind cu şoapte de ceaţă
în iaduri scufundată
si cerşetori la a raiului poartă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţă

Copacii aleargă-n trecut.
Mă miră graba lor.
Îngheţaţi până la pământ,
dureros de frumoşi, albi!

Apare in faţă.
Mă afund în ea!
Viteză vreau,
apas mai tare!

Înşelător, un gand,
nu-mi dă pace:
oare am sa găsesc
ce caut de-o viaţă,
tocmai aici,
în ceaţă?

Apăs şi sper,
în întâmplare!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de sfârşit...

Bogdaproste şade că să vină
Întuneric peste zi lumină
Lună peste soare arzător
Ce mai pleacă lumea în decor...

Stele peste razele rebele
Ultimă suflare peste cele
Ce adânc se-întunecă şi zbor
Infinit lipsit de viitor...

Norii peste cer cer înseninat
Licărire cu.... ultimul plecat
Plâng şi se revarsă-n voia lor
Lacrimi în amonte de izvor...

Ceaţă peste limpezirea-n zare
Fumul de tămâie lumânare
Ce frumos aduse-s din topor
Între verbul a trăi şi mor!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te pui cu timpul?!

Cădelniţa timpului
apare peste tot şi nicăieri,
din când în când
se vede o umbră străvezie.
Zilele şi lunile
au dispărut din calendar,
iar anii s-au schimbat.
stau şi mă întreb,
unde sunt,
că nu se zăreşte
decât o ceaţă purpurie.
Într-un târziu aflu,
că acum este de mult.
Uite ce repede timpul s-a scurs!

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţa ceţilor

privesc printr-un ochean de ceaţă
când ploile
nu se sfiesc să-nghită sori
şi ceaţa se afundă
tot mai mult
în ceaţă
când ne scufundă ea de-atâtea ori

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada Sfântului Andrei

Vă scriu în noaptea Sfântului Andrei
Când primele ninsori au prins să cadă,
V-aduc un rai cu soare şi crâmpei
V-aduc o rugăciune pe zăpadă.

Eu vă colind în nopţile cu stele,
Eu vă colind de viaţă şi de stea,
Mă dor toate credinţele rebele
V-aduc dorinţa de a mai visa...

E iarnă peste brazi şi peste viaţă
E iarnă peste sufletul meu gol,
E iarnă peste satele din ceaţă
E-o simfonie întrun si bemol.

Eu vă aduc un dor de libertate
Eu vă doresc s-aveţi colind frumos.
Se-aud din nou colindele în sate
Şi ultimul colind etern, duios...

Întro seară magică în care ninge atat de liniştit
încât se aud şi stelele crescând

poezie de Felicia Feldiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mergem prin ceaţă

E ceaţă în gânduri şi dorul mă-ncearcă
Plutesc pe valuri cu tine-ntr-o barcă
Se aud tumulturi de ape înfundat
Prea multe maluri în urmă am lăsat

Mă uit la ape, la ceaţa care vine
Mi-e teamă să nu pleci de lângă mine
Pe râuri aburinde de vrei să mai plutim
Cu dragostea în inimi putem să... reuşim

Hai să-nnoptăm pe malul ce s-arată-n faţă
Să nu te temi chiar de se lasă ceaţă
Vâslesc din răsputeri să mai trăiesc o viaţă
În noaptea asta, te rog, rămâi la mine-n braţe

În astă lume e şi soare, dar mai şi plouă uneori
Suntem forţaţi să trecem chiar prin nori
Când reuşim să ne întoarcem iar la viaţă
Să nu uităm să ne iubim şi atunci
Când... mergem prin ceaţă

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ceaţă şi mister
un abur fin peste tot -
dangăt de clopot.

haiku de Doina Marcela Gheorghe
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceaţă

Ghiurghiuliu servit la cramă
Cu-o pastramă bună, grasă,
Bei de uiţi şi cum te cheamă,
Vezi nevasta... mai frumoasă.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de ceaţă...

O egretă
Citeşte într-o orezărie Les Nourritures Terrestres.
Se roteşte în jurul unui anumit loc şi, întinzându-se ca un brotac,
Îşi încearcă norocul scufundându-şi capul;
Un nor de stropi se ridică la suprafaţa apei.

Contemplarea nu-i mai mult decât
A reflecta dacă soarele este sau nu nihilist.
Săltându-şi piciorul stâng, se întreabă
Dacă trupul ei trebuie să penduleze în ceaţă
Sau dincolo de ceaţă.

Îşi întinde aripile şi universul o urmează; plutind spre înălţimi,
Zorii sunt un cântec, scurt şi luminos,
Aprinzânu-se singuri în ceaţă.
Dacă funia orizontului se ridică să te lege,
Ea îţi poate lega doar aripile, nu şi zborul.

poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de ceaţă

O egretă
Citeşte într-o orezărie "Les Nourritures Terrestres".
Se roteşte în jurul unui un anumit loc şi, întinzându-se ca un brotac,
Îşi încearcă norocul scufundându-şi capul;
Un un nor de stropi se ridică la suprafaţa apei.

Contemplarea nu-i mai mult decât
A reflecta dacă soarele este sau nu nihilist.
Săltându-şi piciorul stâng, se întreabă
Dacă trupul ei trebuie să penduleze în ceaţă
Sau dincolo de ceaţă.

Îşi întinde aripile şi universul o urmează; plutind spre înălţimi,
Zorii sunt un cântec, scurt şi luminos,
Aprinzânu-se singuri în ceaţă.
Dacă funia orizontului se ridică să te lege,
Ea îţi poate lega doar aripile, nu şi zborul.

poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă (Moto)

O ceaţă
deasă, deasă,
se-aşterne
peste mine,
ridic ochii
spre Ceruri,
spre Tine, Doamne,
strig:
Ridică-mă-n
lumină
şi Uită-mi
de păcate,
şi Fă
să nu-mi mai fie
tot sufletul...
un frig!

rugăciune de Gheorghe A. Stroia din Rugă (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna căprioarei

M-apasă-n piept o sanie de sare
ce-mi lunecă pe urmele de gheaţă
şi-o febră rea de frunte mă agaţă
în liniştea cea neliniştitoare.

E-atâta alb, c-am ochii prinşi în ceaţă,
nici drumuri nu-s, nici umbre umblătoare,
pe unde-oi fi doar cred că mi se pare,
iar seară-i tot la fel de dimineaţă.

Văd anii deşi ca fulgii grei de apă
căzând peste uimirile de ţânc
bătrân ce n-are cum să mai priceapă

de ce nu-mi eşti să mă salvezi. "Mănânc
şi plâng. Mănânc", din sarea ce mă-ngroapă.
Şi-n suflet mi se face loc adânc.

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi cenuşie

Zi cenuşie, niciun pescăruş pe mare
Perdea de ceaţă trasă peste soare.
Cordajul zbârnâie, velele în vânt se-înfoaie,
Puntea-i măturată de rafalele de ploaie,

Valurile lovesc tare-n chilă, ca turbate,
Şi nava în tangaj amplu şi-n ruliu se zbate,
Dar marinarii scot chiote-n pâcla deasă
Şi veseli cântă, deloc nu le pasă

De scrâşnetul furtunii,-n bordul de sub vânt,
Sau de sălbăticia mării-n gri veşmânt.

poezie de Ruby Archer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa

e ceaţă...
tăcerea se pierde
în picuri mărunţi
ce-mi umezesc sufletul
un ficus verde
priveşte pe geam
se aude înfundat
zgomotul străzii
tramvaiul urmează şinele
oameni şi gânduri
în ceaţă...
trist şi monoton
azi... dar mâine?
- de ce mâine?
azi... dispare ceaţa
se luminează cerul
şi-ţi văd ochii
pe sub castanii desfrunziţi
clipesc veseli
zâmbesc şi eu!
s-a pierdut în ceaţă
o mică diferenţă
de douăzeci de ani...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!