Lacrima fulger
Sângele tremură pe buza
Dorului redesenat de moaște
Și în spuza clipei își ia zborul
Poezia care-n ceruri naște.
Sincer am vorbit în sinea mea
Hematiilor ce mi te știu vecină,
Trupul plin de rouă-n sentimente
Curge în izvorul tainic din retină.
Stau ochii ațintiți spre generații,
Nimicitori din umbra frământării
Și cerul tot devine puf albastru
Și lacrima un fulger, încercării!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Ascultători în hățișul frumos
Rătăcesc în hățișul iubirii
Cu inima-ncărcată de vise,
Tu ascunzi puzderii de stele
În săruturi de lună aprinse.
Lumina ochilor înmiresmată
Curge în vraja fierbinte,
Unde cerul pune sub aripi
Zborul de-a merge-nainte.
O rugă pătrunde-n ecoul
Ce vine din ceruri spre noi,
De la Marele Preabunul,
Să-mpărțim iubirea în doi.
Ascultători, în hățișul frumos,
Dăm glas încercării mereu,
Dacă dorești, îngenunchez,
Să intri-n sufletul meu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oftând în ochiul meu de fericire
Ochii florilor privesc ochii mei
Răsăriți în piept de porumbei,
Ochii tăi în oase de mister
Citesc zborul rostuit în cer.
În hohote luminile s-ascund
În zăpada prundului de fund,
Unde rubine roase de altare
Îneacă scoicile în val de mare.
La urechi sunt drumuri de inele
Unde vorbele agață stele,
M-așez la umbra lor să îmi sărut
În plecare ultimul cuvânt.
Încărunțit de vraja înecării
Luminii în petala încercării,
Pun foamea doar în sânul tău
Trecând-o pe-o buză de leu.
Rânjesc la ochii ce privesc
Din ochiul tău dumnezeiesc
Apoi intru oftând de fericire
În ochiul meu plin de iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disecarea clipei fericite
În mine azi roiesc toți fluturii iubirii,
Zboară prin stomac și mă colindă,
Cu zborul lor atât de mătăsos
Te-aduc în vraja mea și te alintă.
Se scaldă-n sânge poezia lor,
Tu o reciți în farmecul de lună,
O rază îți pătrunde-n sân timid,
Cu vicleșug mă prinzi de mână.
Mă trezesc în visele cu mere coapte
Sub streșina privirilor de foc,
În jurul nostru-s roiurile de fluturi,
Zborul de rutină vine cu noroc.
Și ochii tăi sunt aripi colorate,
Unduie în ei cerul masiv de stele,
Pașii sar din cărărui înguste,
Ne ascund în ierburi de vâlcele.
Suntem doi fluturi în stomacul vieții,
Măcinăm înalturi fericite,
Într-o vrajă luminând misterul
Disecăm iubirea clipei potrivite.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânjet albastru
Iubirea se bălăcește într-o lacrimă,
Valve stelare îi cuprind diamantul,
Statui de rumeguș răstoarnă trunchiul
În suspensia maturizând bărbatul.
Materia vuiește în creștetul de nea,
Scara încercării coboară în unde,
Pe burta incoloră a somnului doarme
Nenașterea care-n vacarm se ascunde.
Zbuciumul adăpostește elocvența,
Realitatea derizorie doarme pe-o pâine,
Mușcă din ea și forma rămâne
Un rânjet albastru de câine.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu...
între umbre și suflet e un singur cuvânt
femeie, trandafir sălbatic pe potecile dorului
floare ascunsă în parfumul luminii
trupul tău,
apropiat de gândul dintâi
în lacrima pură a sufletului
de ce, nu știu...
de ce te chem mereu
de ce azi zările-s pustii
de ce amurgurile-s vii
de ce-au plecat cocorii
nu știu...
de ce în fiecare zi
eu mor de dor, de aprig dor, amețitor
nu știu...
știu, știu, că ochii tăi sunt ochii mei
iar trupul meu este al tău
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negru în pieptul dorului
Câinele rău este negru în cerul gurii,
Stelele sunt lătrate până în cerul cerului...
Dumnezeu vrea să se convingă
Dacă cerul este negru în întregul lui
Și tu îmi spui că merg cu capul în nori
Și mă mai întrebi: de dragul cui?
Stelele cad ploaie în poezia mea
Și-i fac din (și prin) lumină gurgui!
Câinele rău, negru în cerul gurii,
Latră pe litere în pieptul dorului!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele visului
Sângele meu doarme în vertebrele visurilor tale,
Cuiele Coloanei Infinite privesc din palmele învierilor,
Izvorul Tămăduirii adună la Cina de Taină culorile
Pentru clipa supusă dumnezeirii și încercărilor.
Bem o cafea cu ochii cât zațul de soare în hubloul din noi,
Aburul tăcerii, ceașca totemurilor se sparge-n curcubeu,
Răsună orizontul în trecerea din vertebră în vertebră
Prin zborul îngerilor ce au spațiul timpului, sângelui meu.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra dorului
Umbra dorului străbate
Faptul zilei, miezul nopții,
Scoate din singurătate
Sensul vieții, rostul morții.
Umbra dorului apasă
Peste cugetul fierbinte
Și ne scaldă-n ceața deasă
A șoptitelor cuvinte.
Umbra dorului se-nalță
Către cerul necuprins.
Din senin, aprinde-n viață
Flacăra, de vis nestins.
Umbra dorului, etrnă,
Mă-nsoțește zi și noapte.
Mă învăluie în șoapte
Cu iubirea ei maternă.
poezie de Ștefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvorul nopții
Frumoaso,
ți-s ochii-așa de negrii încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare,
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi,
și peste munți și peste șesuri,
acoperind pământul c-o mare de-ntuneric.
Așa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de NIKI
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 8 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Sunt doar un om
dac-aș putea m-aș vindeca de cer,
de legănarea zborului din gând,
și răsfirându-mi clipa peste câmpuri,
sub tălpi desculțe-aș murmura pământ.
m-aș naște iar poate-ntr-un fir de iarbă
cu brațu-ntins sublim printre cicori,
să nu mai știu de-i trupul meu albastru
sau e doar cerul care-a curs pe flori.
să-nvăț beția tandră a tăcerii,
neliniștea de tine să n-o știu,
cu răsăriturile să-mi îmbrac nimicul,
poem de viață-n ochii tăi să fiu.
însă-s doar om - din trupul meu se scurge
un fir de timp stingher și-nrobitor,
rugina scârțâie prin sunetele clipei
și toate lacrimile lumii mă mai dor.
cu răni de cer pe trupul de pământ,
sunt doar un om - fir de nisip și-atât.
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa știu, ce vreau să știu
Nici nu știu ce vreau să știu:
Dacă raiul este viu,
Dacă iadul este trist,
Îndoielnic futurist.
Știu că raiu-i pe pământ
Și cu ploaie și cu vânt,
Și cu soare și cu miei,
Cu stoluri de porumbei.
Știu că stânca este stâncă,
Veșnic înspre ceruri urcă,
Finisează-n curcubeie
Tors de înger, de femeie
Cu ochii de căprioare,
Genele fluturi în soare,
Nasul fin ca un surâs,
Gura un izvor de râs,
Gâtul suplu, pieptul plin,
Cu rădăcini în destin,
Brațele-s pline cu flori
Unde m-ascund uneori.
Asta e femeia, eu
Sprijinul ei sunt la greu,
Muză mi-i și poezia
Cât trăiesc în România.
O sculptez pentru vecie,
În statui cu gingășie,
Așa știu, ce vreau să știu,
Raiul este prin ea viu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verde crud
Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări și lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place să zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ținându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
și cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru și mândru Soare
frumoase drumuri în cer și pe Pămînt
pline de viață și de moartea albastră
a nimfelor din vis!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă-n vis de Paște
Plouă în grădină
Cu aripi și cu flori,
Albinele-n surdină
Zboară pe sub nori.
Plouă și cu rouă
Sub curcubeu întins
În coșul plin cu ouă
Și cozonaci de vis.
E visul meu de Paște
Cu muguri de lumină
În care se tot naște
Credința cea divină.
Plouă deci, cu vise
Și cu Hristos în gând,
În fapte necuprinse
De suflet pe pământ.
Plouă-n primenirea
Vieții-n generații,
În toate cu iubirea
De rod și aspirații.
Plouă-n vis de Paște
Cu aripi și cu flori
Luminii care naște
Copii biruitori.
Copil sunt și am zborul
În bolta românească,
Unde tricolorul
Mi-i zestre strămoșească.
poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânjet de câine
Iubirea se bălăcește într-o lacrimă,
Valve stelare îi cuprind diamantul,
Statui de rumeguș răstoarnă trunchiul
În suspensia timpului maturizând bărbatul.
Materia vuiește în creștete de nea,
Scara încercării coboară în unde,
Pe burta incoloră a somnului doarme
Nenașterea care-n vacarm se ascunde.
Zbuciumul adăpostește elocvența,
Realitatea derizorie doarme pe-o pâine,
Mușcă din ea și forma rămâne
Un rânjet albastru de câine.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul ploii
Din ceruri tot curge izvor nesecat,
Cu ochii umflați de nesomn plânge-un nor,
În ropot curg lacrimi, șiroi ne-ncetat
Și păsări se plâng după liniștea lor.
Un fulger lovește pământu-înmuiat,
Un tunet străpunge al firii fior,
Din ceruri tot curge izvor nesecat,
Cu ochii umflați de nesomn plânge-un nor.
Natura e sumbră în tristul decor,
Un ram se îndoaie de vânt aplecat
Și răpăie ploaia în ritm sacadat,
Neliniști se picură-n gânduri de dor,
Din ceruri tot curge izvor nesecat.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi ce-ntârzie zborul
Privirea ta prin lacrimi întârzie zborul,
Ploile traversează clipele și dorul,
Pasărea ascunsă în roua de lumină
Umezește-un strigăt ce fierbe în surdină.
Pregătesc un cântec ce miroase-a vis,
Ușa se cuvine să aibă rost deschis
Spre strada ce îngână pașii ce se-ntorc
La sânul amintirii prin care se mai coc.
Blestemul de inscripții devine epitaf,
Moartea încolțește-n castroane cu pilaf,
Semințe slăbănoage își pun schelet de crengi,
Un trunchi născut din umbre sprijină moșnegi.
A împietrit amarul în ochii care plâng,
Părinții pun numeric crucile în crâng,
Noi mergem prin sudoare cu gândul monolog,
Mi-i teamă că în ceruri și Domnul e olog!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri stinse
Te strâng în somn,
Te-mbrățișez în vis,
Iubirea ce ți-o port
E zbor de necuprins.
Zâmbești imaginar
La semn închipuit
Și printre flori ascunse
De dor sunt năpădit.
Cât ține starea asta?
Doar tu poți să decizi
Cu un sărut albastru
Pe loc să mă ucizi.
Pe loc purta-voi stele
Pe aripa iubirii
Intrând în zborul veșnic
Din cerul nemuririi.
Atunci și tu, iubito,
În somnul plin de vise
Lacrimi vei lăsa
În dorurile stinse!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc cu sufletul curat
În luciul apei pe înserat
Se oglindește aurie Luna
În apa mării ea a înotat
E ritualul ei dintotdeauna
Mirifică căldură glacială
Veghează tainic somnul
Dăruiește iubire în seară
Fluturii în Lună naște coconul
În noapte Luna mi-a vorbit
Cu ochii ei de diamant lucios
Despre luceafărul ce s-a ivit
Pe cerul constelației luminos
Un astru mândru si frumos
Mereu în noapte eu privesc
La cerul albastru' -nstelat
De-atunci luceafaru' îl iubesc
Iubesc cu sufletul curat
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu doar atât, că inima-ți fur
Stele de lapte țâșnesc din ochii tăi,
Iezii din flori le sug pe apucate,
Miroase cerul sângele iubirilor curate,
Ne ascundem taina în știutele văi.
Visul este-atins de iarba crudă,
Pământul încolțește vechea ispită,
Veșnicia-n suflet arde, mă incită
Trilul ciocârliei din lumina surdă.
Cântă și umbra ei, în inimi se revarsă
Aripi de zbor peste povestea noastră,
Poveste deschisă în zarea-albastră
Punând fericirea în fundă de rază.
Ne-atinge primăvara cu verdele pur
Pe frunți, pe coapse-n mișcare,
Nu știm dacă-n noi e vis sau e soare,
Știu doar atât, că inima-ți fur!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele Lup
Marele Lup s-a făcut
Râu cu solzi de frunze,
Prin sângele meu
Plutesc maci și meduze.
Pe țigla iubirii
Răsare un astru,
Vorbele decapitează
Cerul albastru.
Tifonul sânilor tăi
Rana-nfășoară,
Marele Lup trece,
Miroase a ceară!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!