Scopul existenţei fiecărui individ este plăcerea şi cine o contestă ori e ipocrit, ori imbecil.

Rodica Ojog-Braşoveanu în O toaletă a la Liz Taylor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ploaia te surprinde de mână cu o fată seamănă cu o aventură.

Rodica Ojog-Braşoveanu în 320 de pisici negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-şi închipuie că vânătoarea de pisici e o chestie simplă, nu are simţul realităţii.

Rodica Ojog-Braşoveanu în 320 de pisici negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-şi închipuie că se mai poate întoarce pe uliţele tinereţii e nebun.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Bărbaţii sunt nişte porci
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A rata presupune o încercare, un start în cele din urmă neizbutit. Nu poţi pierde ceva ce nu ai.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Omul de la capătul firului
Adăugat de Cociş Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricum ar fi însă, mi se pare mai interesant să fac tablouri proaste decât un pandişpan reuşit.

citat din Rodica Ojog-Braşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madam Kluger, pufoasă, apretată şi cu genele atât de albe încât par pudrate cu zahăr, îmi face un cornet artistic...

citat din Rodica Ojog-Braşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii sunt atât de prostuţi... Din nefericire, s-au născut prea puţine femei care ştiu acest lucru.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Bună seara, Melania
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrântă şi neputincioasă, ţinută prizonieră între neamuri, victima primea aici o verighetă şi felicitările cu aromă de condoleanţe ale ofiţerului de stare civilă.

Rodica Ojog-Braşoveanu în 320 de pisici negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sâmbăta patimilor, la ceasul când se nasc spaimele, noaptea îşi dezlegase misterul peste târgul Bucureştilor, fluturând miresme de liliac şi salcie tânără.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Agentul secret al lui Altîn-Bey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata comoară se afla dinaintea ochilor logofătului. Zapisele şi pergamentele erau împărţite în sertare lungi, puse unul peste altul, după ţara ale cărei taine le cuprindea. Cartonaşe cu slove trase în tuş roşu descâlceau noianul de ştiri ce le avea muftiul despre ducatele nemţeşti, despre republicile Italiei, despre franţuji, englezi ori imperiul lui Leopold.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Agentul secret al lui Altîn-Bey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii lui Radu Andronic zburară către Valahia. Smulse sertarul şi începu să cerceteze zapisele înfrigurat. Un zâmbet larg îi lumină chipul. Numele iscoadelor erau trecute pe o hârtie răsurie. Printre ele se afla şi cel al vrăjmaşului de la curtea Brâncoveanului. Cineva, muftiul ori mectubgiul, adăugase pe margine: "de mare taină." Logofătul şi le înscrise repede pe o fărâmă de pergament şi înlăturând în grabă urmele cercetării se întoarse pe cerdac.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Agentul secret al lui Altîn-Bey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi plăcea încăperea cu mobile vechi. Emana o linişte specială, un fel de "am oprit ceasul pe loc". Te simţeai bine, cumva la adăpost, încercai sentimentul odihnitor că nu se poate întâmpla nimic extraordinar îndărătul obloanelor de lemn. Chiar moartea putea veni lin aici, cu paşi de pisică, o moarte fără spasme, nu act necruţător, ci împlinire.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Cianură pentru un surâs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsesc cu acelaşi sentiment de "altă epocă" holul întunecat care abundă de mobilă inutilă. Un salon régence cu scauneleîmbrăcate în huse şi pe care nimeni nu s-a aşezat de cel puţin două decenii, un piedestal mult prea fragil ca să poată suporta măcar un vas de flori, causeusa unde doi inşi nu pot discuta fără să facă scurtă la gât

Rodica Ojog-Braşoveanu în Nopti albe pentru Minerva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei vezi? Ascultă-mă pe mine, deşi sfaturile sunt totdeauna inutile. Vorba aia, fiecare ştie să greşească şi singur. Când întâlneşti un bărbat ca Don Juanul tău, imposibil, scandalos de seducător din ce înţeleg eu, amuză-te cât poţi, dar ai grijă să-ţi încui inima într-un safe suprablindat. Dacă eşti însă slabă de înger, coteşte-o urgent pe altă uliţă.

Rodica Ojog-Braşoveanu în O toaletă à la Liz Taylor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La puţin timp după evenimentele din decembrie '89, inginerul Adrian Radulian renunţă la serviciu. Deşi abia împlinise cincizeci de ani şi se simţea în plină formă fizică, nu mai avea chef să lucreze. Slujba cu inerentele obligaţii zilnice ajunsese o corvoadă, se eschiva în limita posibilului de la orice lucrare plasând-o colegilor, refuzase propunerile de colaborare ale unor firme străine. Era pur şi simplu plictisit.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Telefonul Din Bikini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că aveam treisprezece sau paisprezece ani, în orice caz nu mai mult de cincisprezece, când am început să simt că legăturile mele cu trecutul sunt de esenţă specială. Fire puternice, a căror explicaţie cu aromă lama sau druidă nu mă satisface nici azi, mă ancorează într-o anume epocă precisă, situată între pitorescul fin de siècle şi începutul celui de-al II-lea război mondial.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Coşmar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta ne schimbă atât de mult, uneori uiţi că ai fost copil, ai impresia că te-ai născut aşa, bătrân, şi totuşi sunt unele fleacuri care-ţi rămân adânc înrădăcinate. Clişee unde adultul dă mâna cu puştiul care trăgea la fit şi tocea peste vară la teorema lui Pitagora. De când mă ştiu, prima ninsoare m-a scos din minţi... Îmi venea să urlu de bucurie... Ca şi mirosul ăla special din martie. Un miros de verde, de pământ...

Rodica Ojog-Braşoveanu în Cianură pentru un surâs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul: În timpul războiului am căzut prizonier. De atunci cred în infern. Crăpam de foame eu şi ceilalţi. Doar împrejurările ne-au împiedicat să nu devenim antropofagi. Împrejurările şi poate, hmm... Încă ceva... Un soi de demnitate. Era oare demnitate sentimentul acela tulbure, inconştient, care năştea în noi o rezistenţă surdă? Căci asta voiau. Să ne aducă la starea primară, animalică, a firii, a startul de acum multe milenii al omului abia ridicat în picioare, să ne trezească toate toate instinctele înjositoare, mai bine zis să le reanime.

replică din Omul de la capătul firului de Rodica Ojog-Braşoveanu
Adăugat de Cociş Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua

Eu îmi beau cafeaua-acasă,
Ori pe scaun, ori sub masă,
Când am rău de... înălţime.
Cine vrea s-o bea cu mine?!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe gorganul cel mai răsărit al Belgradului, turnurile castelului ţarilor Serbiei opinteau să străpungă ceţurile iscate în pântecele munţilor Dinarici, ghiontite de vânt harnic asupra cetăţii de scaun. Deasupra donjonului, drapelul alb cu cap de urs chindisit în fir de aur, împovărat de ploaia ce stăruise de trei zile, flutura anevoie. Castelul, aidoma celor din ţările papistaşe, era o fortăreaţă puternică, împrejmuită de zid crenelat. Veacurile însemnaseră piatra de codru. Pe negura aşternută de vremi, ici-colo, muşchiul zvonea verde de mlaştină, smaraldin în binecuvântate zile însorite.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Vulturul dincolo de cornul lunii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!