Afara

E o meticuloasa respiratie, privita lung
Nu tine nici deArhimede, nici macar de plumb
E o usoara zbatere a lumii
Ce ma incanta

E cerul pictat cu nori, este
Si umbra se leagana prin vant
Si ma legan cu ea
In lumina

In fata e pustiu, e balta,
Licarii de sus s-au culcat in nori
Asa ca la plimbare ies astazi
Electroni

Si nu stiu ce ma mana cu ochiul
Dar sus e o pace, un mister cu unghiurile unei case
Si omul nu e, mort de mult, n-aude.
Zarea latra

Ra e sa vina...!

poezie de Irina Lunganu
Adăugat de Irina Lunganu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Ai trecut prin toata viata
fara sa iubesti o fata
fara sa ii simti dulceata
nici macar, macar o data.

Print puteai tu sa fi fost
sa nu vezi prin tot ce ai
aur, bani dar fara rost
cu cine le imparteai?

De nu aflu ce-i iubirea
am sa gust si voi gasi
ca in viata fericirea
e oriunde ai pasi.

Am vazut prin chip de raza
si prin pas de dulce fata
ca iubirea-i ca o fraza
ce ramane ne-ncheiata.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de nea

Visam că sunt un fulg de nea
Căzând în infinit de sori
Lumea de azi nici nu era
Erau doar nori.

Măritul soare mult prea mandru
Păzea tot cerul îngheţat
Chiar dacă nu avea putere
Era împărat.

Pe tot cuprinsul era pace
Nici nu se pomenea să mori
Vroiai doar singur liniştit
Prin nori să zbori.

Pluteam uşor pe lângă altji
Sau mai dansam un vals cu vântul
Dar viaţa mea ca fulg de nea
Trecea ca gândul.

poezie de Alin Ojoh (7 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul ne oferă cel mai bun exemplu... că după fiecare furtună, soarele ne va mângâia din nou şi că, dincolo de nori, este lumină, este căldură, este speranţă. Toate grijile noastre, toate temerile şi toate dezamăgirile sunt doar niste nori trecători pe cerul nostru. Soarele, lumina şi căldura nu ni le poate lua nimeni.

citat din Irina Binder
Adăugat de L. V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de leagăn

Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineaţa, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.

De-atunci lumina nu mai e aceeaşi
Pe care o ştiu de demult
Şi nici pământul nu mai e acelaşi
Chiar dacă e totuşi pământ.

Copile, tu nu ştii mai nimic despre viaţa
În care ţi-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-şi curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.

Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Şi tu, copile, nici nu ştii că drumul
E lung din pământ în pământ.

Tu, copile, dormi acum în pace
Căci mama veghează la somnul tău blând
Lumina pentru tine e lumină,
Pământul va fi iar pământ.

poezie celebră de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ecou

Cuvintele mele nu te dor,
Alunecă pe langa tine
Ca umbrele nopţii,
Ca valurile reci
Ale unui râu de munte.

Cuvintele mele
Sunt stele căzătoare
Pe cerul întunecat
Al sufletului tău
Care n-aude, nu vede.

Oare ce pot sa-ti scriu
Sa-ti apleci privirea
Asupra versului meu,
Care incearca
Cu gingasia unui arcus
De vioara
Sa-ti atinga inima?

Nu voi reusi niciodată.
Te vezi în oglinda doar pe tine
Semizeu......
Amăgit de o lume trecatoare
Unde nici macar iubirea
Nu e veşnica
Iar vorbele-s purtate
În ramuri de vant
Fără ecou.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile

Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii - şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul -
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi - lumina lor mă doare".

Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete - lacrimile.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (18 februarie 1919)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergare târzie

Am alergat să prind lumina...
Dar noaptea cobora sub deal,
Să lumineze rădăcina
Pierduţilor de prin Ardeal,

Era doar noapte şi-ntuneric,
Lumina s-a ascuns pe cer,
În stelele care feeric
Sporesc mereu al său mister

Când am atins bolta cu mâna
Secundele s-au dezlegat,
A coborât spre zori lumina
În clipele care-au plecat,

S-au dus să-si caute sorocul
De întuneric au scăpat,
Cărarea lor ardea ca focul
Când nori mergeau la adăpat,

Prin ploile de frunze arse
Lumina încă pâlpâia,
Se poticnea prinsă-n sinapse
Iar negrul nopţii-o alunga,

Când noaptea intră în lumină,
Cărările se împletesc
Şi clipa fără nici o vină
Se scurge-n timpul pământesc.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mana ta

da-mi mana ta
sa ma agat de ea
ca de un vis
sa ma legan de ea
ca intr-un vis
da-mi visul tau
sa-l cuprind ca pe o mana
sa zbor agatata de el
pana pe acoperisul norilor
da-mi mana ta.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori

Nori violeţi,
cu părul vâlvoi.
Nori speriaţi,
de graba din noi.

Nor - lună, amanţi
în nopţile lungi.
Nori războinici,
ca oceanul în stânci.

Nori împrăştiaţi de vânt,
ca oamenii de frici.
Nori priviţi întins pe pământ,
printre iarbă şi furnici.

Nori visători,
ca emoţiile tinereţii.
Nori rozalii,
ca începutul vieţii.

Nori îngânduraţi,
ca ochii iubiţi.
Nori incomozi,
ca intrebările mele.

Nori miraţi,
ca nisipul, de valul întors.
Nori inundati de ploaie,
mirosind a verde crud.

Pe voi toţi,
vă iubesc.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun fără voi...

cum ar putea fi un Craciun
fara miros de brad... si cozonac
sau fara vinul dulce... bun...
si far' sa m-asteptati in prag?

Craciunul nu mai e la fel,
si nici nu va mai fi vreodat'
caci astazi casa e altfel,
si voi... amandoi ati plecat...

si era bine langa voi,
si eram fericiti cu toti,
iar astazi suntem numai noi,
si v-am rugat sa nu plecati.

dar Dumnezeu v-a luat la El
si inca nu ne vine-a crede
si stim ca stati acum cu El
dar nu degeaba, ci de veghe.

dar viata merge inainte,
asa cum voi mereu ne-ati spus,
mi-e dor de tine, drag parinte,
ce astazi ma veghezi de sus.

si imi lipsesti, iubita mama,
dar stiu ca de sus ma veghezi,
stiu... bine stiu... dar imi e teama
si ma-ngrozesc ca nu ma vezi.

azi am ramas doua surori
care isi plang parintii,
dar care stiu ca-n urma lor
vor veni oameni... altii...

poezie de Ana Maria Tifigiu (16 ianuarie 2009)
Adăugat de Ana Maria Tifigiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mai ştiu...

Eu nu mai ştiu ce e iubirea,
A trecut zarea printre nori,
S-a subţiat pe plajă lumii
Căzându-i din orbite flori.

Eu nu mai ştiu ce e durerea
Din clipa neagră-a despărţirii,
Iau dorul ca pe-un tratament
Resuscitând morbul iubirii.

Eu nu mai ştiu dacă exişti
Sub cerul înecat de aştri,
Nici locul unde ai ascuns
Lumina ochilor albaştri.

Eu nu mai ştiu ce e iubirea,
Eu nu mai ştiu ce e durerea,
Eu nu mai ştiu dacă exişti,
Ştiu c-a intrat în zbor, tăcerea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio... lumina a zeilor

Nu am multe sa iti cer
Insa multe am sa-ti spun
Si vei zice ca disper
Sau vei zice ca-s nebun.

Stau cu ochii in trecut
Si te mai privesc un pic
Nu stiu ce s-a petrecut
Te-am iubit sa stii de mic.

Multi ani port in amintire
Despre tine chip in vant
De-mi porti ura sau iubire
de ma vrei pe-acest pamant.

Multe ganduri insirate
Printre nopti in poezii
C-am crezut ca poate, poate
De iubirea-mi ai sa stii.

Multe lacrimi sunt uitate
In trecutul nostru gri
Am gresit si eu se poate
Si nu voi a mai gresi.

Tu mi-ai fost ca o cununa
De amor si trandafiri
Legamant facut sub luna
Speranta unei iubiri.

Eu ti-am fost ca o povara
Chiar pedeapsa cea mai grea
Lacrima cea mai amara
Ai varsat din vina mea.

Stiu ca nu mai am vre-o sansa
Sa ating tot ce-am visat
Ochiul tau acum in transa
De demult sa-ndepartat.

Stau in prag privind la stele
Sunt si fericit sa stii
Stiu ca visul lumii mele
Pe vecie ai sa-mi fii.

Nu-s nici zeu si nici luceafar
Fericit sunt c-am trecut
Si prin iad si rai si-s teafar
Dar prin stele te-am pierdut.

Nu mai stiu ce e cu mine
Poezie de amor
Scriu ca totul va fi bine
Si scriind as vrea sa mor.

Nu te pot uita iubito
Un vartej de amintiri
Sub bratara ce-am rapito
Tin acuns pan' vom fi miri.

De ma doare astazi tare
Maine mai tare sa doara
Poate-asa inima-mi mare
Mai intr-un final sa sara.

Nu te mai doresc aproape
Si nu e ca te-am uitat
Ci n-as vrea din nou sa-mi scape
Fata ce m-a alinat.

Multa lume bucuroasa
Insa eu nu stiu de ce
Nu-nteleg.. lor nu le pasa
De a noastra dragoste?

E adevarat.. stii doare
Mult.. prea mult ce ai facut
Insa stau privind la soare
Si imi zic ca tu n-ai vrut.

Poate-a fost o intamplare
Poate da sau poate nu
Insa cel mai rau imi pare
Ca alturi nu-mi esti tu.

De ce oare.. de ce oare
Sa iubim atat de mult
Am iubit-o ca pe-o floare
Mi-a placut sa o ascult.

Multe ganduri se aduna
Pentru fata ce-o iubesc
Juramantul de sub luna
Mult as vrea sa-l intaresc.

Insa stiu ca nu se poate
Lupt cu lumea.. chiar cu toti
Sunt in tine zi si noapte
Insa tu mereu ma scoti.

Este oare o greseala
Sa iubim fara regrete
Sunt cuprins de indoiala
Nu mai vreau si alte fete.

Tu ai pus inimii mele
Un blestem batut in cuie
Si nici azi prin vorbe grele
Pentru dansul leacul nu e.

Te iubesc si mi te-nchipui
Cum erai acum doi ani
Pura. fina cum nisipu-i
Presarat prin bolovani.

Tot gandindu-ma la tine
Si la cate am trait
Simt ca totul va fi bine
Ma las singur pacalit.

Sub vartejele de ape
Intre care ma cufund
O zaresc.. n-as vrea sa-mi scape
Si mai tare ma afund.

Zborul lin de pasarele
Azi imi pare fara sens
Teiul azi privirii mele
Nu-i apare-asa imens.

Tu odata mi-ai dat viata
Doamne.. rece mai eram
Eu un turture de gheata
De iubit nici nu stiam.

Ploi de spini se varsa-n noapte
Peste trupu-mi obosit
Si te-aud prin mii de soapte
Oare simti ca sunt ranit?

Nu mai am nici vis nici teluri
Vreau atat.. sa te iubesc
Intr-un infinit de feluri
Dar nicicum nu reusesc.

Orice-as face esti departe
Ochiul tau nu-l mai citesc
Pentru mine esti o carte
Intr-un raft ce nu-l gasesc.

Totul pare o pedeapsa
Insa nu stiu pentru ce
De ce lumii nu ii pasa
De a noastra dragoste.

Luna mea apari si lasa
Cerul tau macar o zi
Cere-mi tot.. chiar nu-mi mai pasa
Voi iubire a-mi privi.

Strig incet.. nimeni n-asculta
Sufletul meu sfasiat
A cedat si nu mai lupta
Ma intreb de ce-ai plecat?

Cum poti sa fii fericita
Sunt doi ani asa putini?
Ieri ai fost a mea iubita
Azi imi ceri sa fim straini.

Vad in fata mea o poza
Viata-mi da cand o privesc
Luminata sub veoza
Ai plecat dar te iubesc.

Stelele sa stea la coada
Pentr-un loc acol' pe cer
Le-as da jos.. asa sa cada
Si eu tot sa ti-l ofer.

As muta si munti si ape
Si as stinge soarele
Si ti-as sta mereu aproape
Noi.. regina, regele.

Mai visez si gandu-mi scapa
La aceleasi amintiri
Ochiul tau vartej de ape
Bujori rosii.. trandafiri.

Tu priveste-ma si spune
Azi de inca ma iubesti?
Vreau ca cerul sa rasune
Pe cand numele-mi rostesti.

Iarta Doamne visatorul
Ce-a uitat a te chema
Insa mult apasa dorul
Peste inimioara mea.

Viata tu mi-ai dat.. si Tata
Azi te rog ca sa mi-o ei
Ca mi-e dor nebun de-o fata
Si sunt sclavul dragostei.

Cand eram copil odata
Am visat sa am copii
Off! a fost ca niciodata
Iti doreai si tu.. mai stii?

Nu stiam ce e sarutul
Nu stiam ce-i ala dor
Azi eu vin cu imprumutul
Da-mi doar unul sa nu mor.

Mana ta era petala
Peste ochiul meu plangand
Sta si la bine si boala
Si mereu o tin in gand.

Ce sa fac fara de tine,
Cum sa dorm cand nu esti tu?
Tu esti totul pentru mine
Mangaie-mi azi sufletu.

Cata dragoste pierdut-am
Amandoi si pentru ce?
Cate vise noi avut-am
Ce nadejede-n dragoste.

Totul a fost o minciuna
Daca azi se va sfarsi
Au fost doi ani nu o luna
Multi speram ca vor mai.

Batranete vino-n cale
Si condu-ma sus la cer
Am slabit.. sufletu-i moale
Astazi nu mai sunt de fier.

N-am incredere in mine
C-am sa pot pe ea s-o las
Si sa plece.. oare-i bine?
As striga-o dar n-am glas.

Noptile cu tine.. oare
Le voi mai avea candva
Mult am plans.. ochiul ma doare
Oare a contat ceva?

Astazi esti o amintire
Totusi ce reala esti
Arde focul in privire
cand imi spui ca ma iubesti.

Lacrima ce curge lina
Pe obrazul meu timid
Ma alinta.. ma alina
Si mult dor in ea inchid.

Stau si ma gandesc mai bine
Oare chiar nu sunt frumos
Multe si-ar dori cu mine
Un camin armonios.

Si de tu imi zici cu sete
Ca doar eu sunt viata ta
Mi-au mai spus si alte fete
Insa nu ma-nteresa.

Tu fa bine si alege
Fulg de nea ca rece-mi esti
Vrei sa fim regina.. rege?
Ori doresti sa ma vrajesti?

Stii cu vorba nu mai merge
Tot ascult de ceva timp
Vremea multe poate sterge
Precum orice anotimp.

Of ce dor, ce chin, ce jale
Ma cuprind in orice zi
De dragul iubirii tale
Chiar si astazi as muri.

Si daca e cu putinta
Sa iubim fara regret
Ia uita de suferinta
Si saruta-ma incet.

Nu ma prea pricep la vorba
Insa sincer stiu a fi
Si voi o viata-ntreaga
Pentru fata ce-oi iubi.

Tot incerc de-atata vreme
Fata sa te cuceresc
De al tau suras se teme
Intreg neamul ingeresc.

Ori esti demon ori esti fiara
Cand privesti si cand zambesti
Ai curaj.. voce vioara
Dar te temi sa ma iubesti.

Multe nu mai am a spune
Dar mai am de asteptat
Gandurile sa se-adune
Si sa-ti spun ce am visat.

Tu ramai o amintire
Tu ramai in viata mea
Stiu.. candva a fost iubire
A contat si dragostea.

Insa toate-mi par prea grele
Sa le duc pan oi muri
Nu-i mai dau privirii mele
Alta fata a iubi.

Tu de-acum' ai alta casa
Peste tine trece luna
Si ramai la fel.. frumoasa
Cum ai fost intotdeauna.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără de nori lumina n-ar avea nici taine, nici şovăieli, nici biruinţe.

Petru Creţia în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea Mădălinei

Pe crucea de piatră au fost încrustate,
cuvinte cu care tu pleci din cetate.

Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfrunzesc gorunii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfloresc salcâmii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai zboară nici lăstunii.
Pentru tine, Mădălina,
a venit sfârşitul lumii.

Pentru tine, Mădălina,
florile n-au înflorit.
Pentru tine, Mădălina,
timpul în loc s-a oprit.
Pentru tine, Mădălina,
soarele în zori s-a stins.
Pentu tine, Mădălina,
doar lumânări s-au aprins.

Pentru tine, Mădălina,
cerul senin s-a deschis.
Pentru tine, Mădălina,
viaţa a fost doar un vis.

Fără tine, Mădălina,
cetatea e mult mai tristă.
Flori ca tine, Mădălina,
pe pământ nu mai există.

Noaptea, cerul îşi aprinde candelambrul plin cu stele,
"Fata cu părul de foc" străluceşte printre ele.

poezie de Dumitru Delcă (21 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doliu

Mai mult, tu nu vei mai vedea
Nimic, nici cer, nici flori.
S-au prăfuit din zarea ta,
Ca nişte nori.
Nici zare nu vei mai avea,
Nici ochi cu care s-o măsori
În geamuri prin perdea.
De-acum străină mâna ta
Îţi va şedea deoparte,
Ca un condei, pe undeva,
Alăturea de-o carte.
Şi ochii tăi, de gura ta,
Vor trece mai departe,
Decât un nufăr de o stea.

Orbit-a viaţa şi, cu ea,
Şi cântecul şi luna,
Şi unda-n care strălucea
S-a stins pe totdeauna.

Tu pentru veci nu vei mai fi,
Şi-ai fost, cumva, vreodată?
Pustiul mă învălui,
Când sub un plop mi se trezi
Tot dorul de-altădată!
Durerea mi se pierde-n fum,
Tot căutând un vreasc de rost
Într-aste drumuri fără drum,
În care toate doar au fost,
Şi nu mai sunt acum.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul singuratatii

Sunt singur in noapte, iubito,
sunt singur ca tine, in noapte;
Iar noaptea-i facuta ca mine,
din soapte.

Iti zaresc chipul bland prin neguri de frig,
Alerg catre tine iubito, te strig,
tu dispari, te topesti, cand in brate te strang;
Tu dispari iar eu plang.

Petale albastre de crin curg din nori
si trestii uscate suiera-n vant;
Iar soarele-i luna in zori
Si-n vie graurii cant.

Paduri de faget, lumina primesc
si lacuri se unduie-n noapte
si strazile-s goi si orele trec
si noaptea-i facuta din soapte.

Un cuplu se plimba usor brat-la-brat,
Umbrela cea neagra le-ascunde sarutul;
Prinsi in al amorului laţ, nici pentru ei nu au sens,
viitorul, prezentul, trecutul.

Vom fi impreuna iubito mereu,
pe veci ne va prinde iubirea;
Ea este, a fost si va fi in noi,
ea ne este menirea.

Privesc in oglinda ferestrei si tac,
nu stiu cine sunt!
Da-mi umerii tai, iubito,
pe ei vreau sa plang!

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E de neam! Între toate lighioanele lumii, gândeste el, nu era alta care să aiba strămoşi mai aleşi şi mai de viaţă. Pamântul era o nimica toată, un boţ de humă ce orbecaia fară de nici un căpătâi, prin văzduh, când neamul lor greieresc îşi ridica osanele lui însuşi, supt frunzele uriaşe din care astazi nici macar urme n-au rămas. Ei biruiseră vremea – dăinuiau stăpâni în lung şi-n lat, ca şi pe atunci. Chiar un străbunic al lui, cu mii de ani înainte, fusese cântăreţ în cuptorul brutăriei lui Por-împarat. Si astea nu erau vorbe de ici de colo; ci le povesteau batrânii în toate mintile lor, şi ei, fireşte, de la alţi batrâni pricepuţi le auziseră. Căci doar aşa ramân poveştile pe lume.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Cântăreţul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă, plouă şi iar plouă.
Norii din Cer cu îndârjire plouă.
Puterea Naturii ne-o demonstrează nouă
Să nu-o uităm măcar când plouă!

Pământul cu apă s-a îmbibat
Apele în râuri s-au umflat
In puhoaie s-au transformat
Ogoarele s-au inundat.

Păsările, in loc să cânte
Spre adăposturi au zburat
Vitele nu pot sta la păşunat
Fructele s-au decimat
Legumele s-au perimat.

In case apă a intrat
In noroi s-a transformat
Oamenilor mult de lucru le-a mai dat!
Privind spre nori ei s-au întrebat
Cerul de ce s-o fi mâniat
De nu se mai opreşte din plouat?

De Natură am uitat
S-o respectăm am neglijat
Am cules ce-am semănat!
Cerul cum să ne fi iertat?

Dar, iată, ploaia vine, norii pleacă
Spre alte zări acum se îndreaptă
Dar, învăţătura lor ne-o lasă:
Oricât Omul ar încerca
Natura nu o poate subjuga!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apasare...

Afara ploua... o ploaie apasatoare...
De ce plangi Doamne, de ce oare?
De ce cad stropi din durii nori,
Si nu mai canta-n rai viori?

Pe strazi bate un vant taios
Ii simt raceala pana-n os...
Cad stropi din durii nori...
Si nu mai canta-n Rai viori.

Si ploaia cade, imi uda foaia...
Vreau doar sa se opreasca ploaia,
Nu vreau doar stropi din durii nori,
Vreau doar s-aud viori.

Vreau o lumina intre nori
Si lumi cantate de viori,
Vreau un Pamant mai bun
Nu vreau lumea de-acum.

poezie de Alexandru Marius Fugăreţu (2009)
Adăugat de Alexandru Marius Fugăreţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte rece

Ramură de viscol ruptă
Geme noaptea la fereastră,
Tulburând candela slută
Prin funesta casă a noastră.

Alte braţe alertate
Ale arborilor trişti,
Se cutremură sedate,
Ai naturii vechi artişti.

Noaptea rece betegeşte
Munţi şi codrii părăsiţi,
Şi din ceruri fulguieşte,
Dintre aştrii-n nori pitiţi.

Fumegă stane de hornuri
Dar în case nici un glas,
Nici de cânt şi nici de ofuri
Nu trădează vreun taifas.

Umbre reci în cale strânse
Din grămezi de nea-ngheţată,
Născute-s din ceruri plânse
Şi de viscoluri sculptate.

Din văzduhul cânepiu
Se mai cern prin noapte fulgi,
Şi-n năucitor pustiu,
Pribegesc urme adânci.

poezie de Emil Utalea (20 decembrie 2018)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!