Când am pictat un cearceaf răvăşit pe un pat, am vrut să-i spun întreaga poveste, cu lumini şi umbre. Privind tabloul, aş vrea să mă întrebaţi: o femeie a pictat asta?

citat din Artemisia Gentileschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am pictat

Te-am pictat pe o coală de hârtie,
Te-am pictat pe o frunze de stejar.
Te-am pictat pe o lacrimă de iubire
Care a curs odată din ochii tăi frumoşi de chihlimbar.

Te-am pictat pe o gutuie galbenă
Cum este soarele pe cer.
Dulce, amăruie ca şi sărutul
Care deseori ţi -l cer!

Te-am pictat pe o rază de lumină,
Te-am pictat pe o stea.
Căci tu eşti a mea stăpână,
Te-am pictat chiar şi pe inima mea!

poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

E lipsită de orice culoare lumea urii.

citat din Artemisia Gentileschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A pictat tabloul natură moartă chiar în vie.

calambur de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etern sacrificiu

Mi-am pus în gând ce-aş vrea în pat, la masă
Şi-am condamnat deja, în avansul morţii;
O rupere de rădăcină, o sacrificare sorţii
Şi altuia i-am luat ce-avea... frumoasă.

Orice decis de-un vrut, de-un pas, e o sentinţă
În lumea naşterii precare; e un fir
De pensulă-n tabloul firilor, pictat dorinţă...
La rându-i se trecând ca o privire de-un Zefir.

Ce ideal ar fi ca-n egoista hotărâre
Pentru volupt sau doar un minim de peren
Reflecţia să treacă dincolo de aparent; că o omorâre
E-n spatele la tot... Doar un sacrificat etern!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restaurare

Se-adună mucegaiul pe tabloul
pe care îl privesc, din când în când,
de parcă unui gând i-ar fi ecoul,
şi-ar vrea să-l văd, cu timpul, dispărând.

Când l-am pictat, am pus în el iubire
şi l-am păstrat – n-am vrut nicicum să-l dau –
iar apoi l-am privit cu mulţumire,
cu ochi ce, pe atunci, îmi străluceau.

Era superb tabloul, o-ncântare,
cel mai frumos pe care l-am pictat
cu un penel ce risipea candoare
pe pânza ce-ndelung a sărutat.

Culorile veneau din vechi poeme
şi se amestecau în visuri noi,
pierdute, regăsite după-o vreme
prin timpul ce se-ndepărta, greoi.

E mult de-atunci, pictura-i scorojită,
abia se mai distinge, parcă-i fum
ce-acoperă o faţă urâţită
în timpul ce-a trecut, şi nu oricum.

Părea trecut prin norii de furtună
legat cu fulgerele de un timp
ce vrea doar la tortură să-l supună,
intermitent, dar sigur, pe-un răstimp.

Nevinovat tabloul într-o vină
pe care-a descifrat-o un penel
descoperind amestecul cu tină
ascuns de o pojghiţă ca de gel.

Dar ce-ar putea să facă el, tabloul,
atunci când timpul însuşi l-a supus
furtunii provocate de ecouri
la propriile temeri. L-au distrus!

Aş vrea să fie cum a fost odată,
să îl pictez din nou, să îl salvez,
şi iată o idee –minunată!-
îl scot din ramă şi-l restaurez.

E mult de lucru, dar e-o bucurie!
Din cioburi de-amintiri culese-n ceaţă,
pictez din nou, dar, mi se pare mie,
sau în tablou e-acum o altă faţă?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabloul pictat

La poartă şade un viţel,
Iar privitorul ca şi el.

distih de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negustorul de vorbe

Atunci când îţi declar că te iubesc
Ai crede că încerc să născocesc
Când eu îţi spun că-mi este dor
Nu sunt vorbe spuse de un negustor

În lipsa ta sunt disperat al sorţii
Dacă aş şti că nu mă mai iubeşti
Fără să poţi să mai clipeşti
Eu m-aş lăsa în grija morţii

Nu sunt actor de comedie
De multe ori trăiesc o tragedie
Sunt doar un muritor de rând
Te am perpetuu în inimă şi-n gând

Am tot pictat in viaţa asta
Natura asta verde-albastră
Dar niciodată n-am pictat
În tente calde, iubirea noastră
 
Aş vrea să fiu un negustor
Cadou, acum să-ţi fac un dor
Ce s-a născut cam prematur
E dorul nostru, pot să jur

Sunt oare eu un negustor
Sau poate doar un visător
Ce vrea să-şi vândă al său dor
Sunt negustorul tău de vorbe

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un tablou

cu hruşciov care coboară
din tabloul pictat de mine
şi-a luat pălăria de pe capul
unui taur obişnuit cu arene
şi coride
m-a întrebat dacă e tabloul meu
ţipa că nu-i plac picturile abstracte
că arta adevărată ar trebui să mobilizeze
individul şi să-l îndemne la acţiune
pe când tabloul meu e amoral
antisovietic, degradant şi
şi că
ar trebui să fiu trimis într-un gulag
la reeducarea
tranzistorul deschis transmitea
o conferinţă ţinută de hruşciov
acompaniată de un cântec
în spaniolă
iubirea mă arde
muzica se aude în noaptea de cristal
îmi promit că o să refac tabloul
pe hruşciov îl voi aşeza
pe un inorog cu învăţăturile
lui lenin în mâna dreaptă
aşezată pe o coapsă de femeie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât voi trăi, voi avea control asupra fiinţei mele.

citat din Artemisia Gentileschi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oului pictat

Să nu-i spui încondeiat
Că se supără! Mai nou,
A pretins că e erou,
Din moment ce-a fost pictat!

epigramă de George Corbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare

E-atât de frumos şi de rece
tabloul de tine pictat,
încât, admirându-l, am stat
un timp... cât răceala să plece.

epigramă de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că tabloul cu ţăranii mâncând cartofi, pe care l-am făcut la Nuenen, rămâne, dintre toate, cel mai bun pictat de mine vreodată.

Vincent Van Gogh în scrisoare către Wilhelmina van Gogh (1887)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis nocturn

Stau... privesc şi te ador,
Sunt pictor... penelul meu simt cum vibrează,
Mii de culori pe un tablou de amor,
Iar tu stai... goală... trează!

Privesc la păruţi despletit...
Ce lin ţi -alunecă pe umeri...
Un sân ascuns, e pedepsit,
Nu încerca să-l numeri.

A tresărit... e doar un sfârc...
Nu ii găseam culoarea,
Am obosit, sau ochiul stâng
Nu-mi înţelegea chemarea.

Amestecam, culori nebune
Ba roşu... grii, verde, grena...
Unde doamne le voi pune
Eşti goală, cum te voi picta?

Şi-am coborât, pe burtă în jos,
Şirag de perle albe, aurii...
Pielea... un galben catifelat, sfios,
Iar eu... vroiam tu să nu ştii.

Un negru... egoist... vopsea
Striga... am locul meu, pictează -mă
odată!
Şi am răspuns, munte grăbi... e rea,
Ea... nu-şi întoarce faţa... niciodată.

Doar trupul ei prindea contur,
Tablou pictat în miez de noapte
Culori de un albastru pur...
În jur... le-aş presăra pe toate.

Şi... m-ai privit... pe-ascuns bag seamă...
Că trupul tot l-ai dezvelit,
Mantia albă, te înconjoară
Doar pubisul ţi l-ai acoperit.

Pictam ca un nebun... culori fatale,
Sudoarea de pe frunte îmi cădea.
Şi îmi spuneam în gând, sunt lacrimile tale,
Căzute dintr-un chip, ce abia acuma îl pictam, durea!

Am desenat în jurul tău... pădurea, cerul,
Şi... patul pe care tu stăteai.
Şi nu-mi găseam doamne penelul
Cu care trupul gol pe pânză îl pictam.!

Atunci... cu măna înmuiată în vopsele,
Repar tabloul nu prea reuşit.
Te-am mângâiat vopsindu- ţi părul,
Şi sânul drept ascuns,... cel alintat.

Tabloul meu... prinsese viaţă,
Şi gura... mea ai sărutat.
Un trup pictat, pictat pe ceaţă
Dintr-un sărut, a înviat...!

Am adormit... cu şevaletul lăngă mine,
Când m-am trezit m-am speriat.
Erai în pat, aevia... ce minune?
N-a fost un vis... tabloul ce-am pictat.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drama unui pictor

Un maestru talentat
Ce-a pictat un car cu bou
Şi-a surprins nevasta-n pat
De-a rămas... tablou.

epigramă de Mihai Frunză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să mai spun?

Ce să mai spun când viaţa e frumoasă,
Când inima iubirii o ţin în zbor ades,
Când tu eşti muza din rime, luminoasă
Şi vieţii mele cu zâmbete dai ghes?

Ce să mai spun când vise împlinesc
La pieptul tău fierbinte cu miros de flori,
Când ştiu că-n puful vieţii cu tine locuiesc
Sub cerul de rugină cu stele-n loc de nori?

Ce să mai spun când ştii că port în piept
Inima-ţi de aur cu fericirea-n picuri
De zâmbete şi rouă-n profilul de poet?
Pe care l-ai pictat în irişi, să mă bucuri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafore sălbatice

A pictat
cel mai fioros leu
din lume
şi l-a închis într-o cuşcă

Îngroziţi
vizitatorii
au
părăsit
muzeul

Dresorul
vrea
să-i picteze
şi-o
parteneră

Nu ştie
vai
dacă
va nimeri

Specia
şi muzeul

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (către Consilieri): Statuia Libertăţii, simbolul Americii Libere! Iată întradevăr o capodoperă a picturii! Ce linie! Ce aureolă cromatică! Impresionant! De altfel, este o lucrare impresionistă! Pun pariu că a fost pictată spre sfârşitul Renaşterii! (Către Ivanson): Hei, diă Ivanson! Cine pictat acest tablou?
Ivanson: Leonardo da Vinci, sire!
Samson (către Consilieri, privind tabloul cu uimire): Ce v-am spus, bă? Uitaţi-vă şi voi, maimuţoilor! Statuia Libertăţii, pictată de Leonardo...

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna acasă

Pe al iernii drum cernit
De trei zile şi trei nopţi,
Fulgii cad necontenit
Pe-ale văii porţi.

Ninge, ninge neîncetat,
Când mai lin, când viscolit
Prin fereastră stă mirat,
Orăşelul troienit.

Din poveşti noaptea se lasă
În tabloul fermecat,
De mâini dalbe de crăiasă
În omăt pictat.

Brazii 'nalţi s-au îmbrăcat
În veşminte lucitoare,
De natură ferecaţi,
Cu-ale albului zăvoare.

Se văd case deghizate
În lumini de felinare,
Stând pe stradă înşirate
Albe, vechi şi gânditoare.

Când şi când prin neaua moale
Se afundă osteniţi,
Câţiva paşi, apoi ninsoare
Şi sunt iar acoperiţi.

Eu la geam încremenit
Printre fulgi şi fum,
În vis noaptea adormit
Plec prin nea, pe drum.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudine

am pictat universul cu magice vopsele
Terra îmi este casă şi îmi este mumă
mă încurajează să zbor către stele
cu pasiunea mea mirabilă antumă.

aprind în mine timpul cu un dans de iele
şi-apoi mă relaxez într-o baie de spumă
am pictat universul cu magice vopsele
Terra îmi este casă şi îmi este mumă.

romantică lumina trece prin perdele
se-aşează-n conştiinţa pe care o îndrumă
prin tot ce fac cresc gândurile mele
strângând din veşnicie fericirea o brumă.

am pictat universul cu magice vopsele
Terra îmi este casă şi îmi este mumă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia de poveste

Nevasta mea-i femeie de poveste,
Ca orişicare din neveste,
Vrea să-i dau cât mai complex
Din ce nu mai pot a face... sex.

epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!