Ca şi ea, sumar îmbrăcată, tot astfel erau şi frazele ei.

citat din Ismail Kadare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea mi se manifestă adesea sub forma somnolenţei.

citat din Ismail Kadare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e imposibil, imposibilul poate fi depăşit

citat din Ismail Kadare (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul vecin sau în apropierea lui, cu ani în urmă, poliţia secretă albaneză a reuşit să captureze un suflet.

Ismail Kadare în Spiritus (1996), traducere de Marius Dobrescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dictatura şi literatura autentică nu sunt compatibile... Scriitorul este duşmanul natural al dictaturii.

citat din Ismail Kadare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei tinere care merge pe stradă îmbrăcată sumar

Legănat ca grâu-n lanuri,
Trupu-ţi e ispită mare...
Tinerii se-ntrec la planuri,
Iar bătrânii la... visare.

epigramă de Marius Coge din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ascundeau faptul că nu-i deranja cu nimic prezenţa lor, ci că, dimpotrivă, le făcea bine. Totul, numai şi numai ca să se afle acolo sus că ei nu au nimic împotriva statului, a micului, pricăjitului stat albanez.

Ismail Kadare în Spiritus (1996), traducere de Marius Dobrescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşinăria, vârtelniţa timpului scotea rebuturi. Ghemuite, parcă deformate de paralizie, zilele se năşteau cu seara la început şi dimineaţa la sfârşit. Ani cu două ierni şi o toamnă între ele, şi mai rău, trei veri la rând şi o iarnă atârnând jalnic. Dar cel mai trist era să vezi timpul scurgându-se invers.

Ismail Kadare în Umbra
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din biroul redactorului şef al revistei ieşise reporteriţa de teren îmbrăcată... sumar?!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de tulburat a fost încât nu-şi mai aminteşte dacă era îmbrăcată sau dezbrăcată sumar.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare de iarnă

Pentru bărbatul care n-are
Imaginaţie bogată,
Femeia-i mai fermecătoare
Când mai sumar e îmbrăcată.

epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia, cam sumar îmbrăcată

Zise-un bătrânel, de treabă,
Când văzu cum e: "Măi drace!
Asta a plecat în grabă,
Şi-a uitat să se îmbrace!"

epigramă de Victor Macarevici din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia, cam sumar îmbrăcată

Zise-un bătrânel, de treabă,
Când văzu cum e: -Măi drace!
Asta a plecat în grabă,
Şi-a uitat să se îmbrace.

epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viaţa Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te vede îmbrăcată sumar, el nu se gândeşte automat la cât de bine arăţi dezbrăcată. Gândul lui se îndreaptă instinctiv spre toţi ceilalţi bărbaţi cu care te-ai culcat înainte.

Sherry Argov în De ce bărbaţii se însoară cu scorpii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea aceasta oamenii nu fac altceva decât să repete aceeaşi poveste. Sunt diferite doar ochii, părul şi statura, aşa cum se întâmplă cu actorii, care-şi dau jos peruca şi aleargă înapoi pe scenă să-şi joace rolul următor. Oricât am încerca să ne ferim de asta, nu putem să nu ne conformăm semnalelor pe care le primim şi nici să evităm identificarea cu cavalerul medieval, pentru că toate, şi frâiele şi itinerariul şi orice altceva au fost stabilite cu mult timp în urmă.

Ismail Kadare în Umbra
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna am considerat că prăbuşirea unui regim politic se manifestă cel mai spectaculos şi evident prin trecerea rapidă a vilelor de pe litoral de la cei învinşi la învingători. Iar primele care simt pe pielea lor nenorocirea sunt doamnele din înalta societate, ai căror umeri, de pe care au fost smulse bijuteriile şi broderiile grele, se înconvoaie în aşteptarea loviturii următoare. Încă puţin şi în lumina albă a lunii aş fi putut zări perlele risipite, amestecate cu bucăţi de scoică şi cuarţ strălucitor, ale unor aristocrate imaginare.

Ismail Kadare în Umbra
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiind că părinţii ei erau acasă, Stela sună la uşă, deşi avea cheile la ea. Nu procedă astfel din comoditate, sau pentru că deschisul uşii ar fi necesitat cine ştie ce mare efort din partea ei, dar dorea ca tatăl sau mama, depinzând cine îi va deschide, s-o vadă îmbrăcată astfel, în uniforma albastră; ar fi imposibil să nu sesizeze diferenţa, doar cu totul altfel îmbrăcată plecase de dimineaţă de acasă, în acelaşi timp cu părinţii ei, ba chiar împreună cu ei. În uşă se ivi chipul domnului Sergiu Stejăran, tot medic şi dânsul. Văzându-şi fiica, remarcă rapid schimbarea survenită în vesti-mentaţia acesteia. Ea intră, închizând uşa. Domnul doctor Stejăran o privi încurcat; îşi dăduse bine seama, încă din prima clipă, de cum o zărise, ce putea semnifica această schimbare, dar încă nu reuşise să spună nimic, de parcă-i pierise graiul.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a purta vălul, am fost pregătită pentru ceremonie şi am fost îmbrăcată cu o rochie aparţinând mănăstirii, care era folosită în astfel de ocazii; apoi am ajuns nu departe de altar, în capela, unde erau mulţi spectatori, care aveau, probabil, vreo patruzeci de ani.

citat din Maria Monk
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor îşi ridică din nou privirea spre Adela. Până în acel moment, nici măcar nu remarcase cum era îmbrăcată. Era vară, era cald, nici un vânticel nu tulbura liniştea din jur... Evident, Adela, ca mai toate adolescentele de vârsta ei, era îmbrăcată modern, dar destul de sumar, provocator; şi totuşi, nu indecent. Nu i-ar fi permis tatăl ei, domnul Gigi Cristescu, un om destul de exigent, mai ales cu fiica lui. Dar era frumoasă, cu bluzica strâmtă, subţirică, uşor decoltată... Era înaltă şi subţirică, dar nu prea subţirică; avea un trup de invidiat, sau doar aşa i se părea lui Nistor, adică sublim! Şi părul blond, lung, natural, parţial strâns la spate, ochii albaştri, cu mutrişoara ei de copilă... Cum să n-o placă? Era minunată! Fermecătoare... Dar el va pleca, ea va rămâne... Ce dificil! Chiar cu toată promisiunea ei că-l va aştepta.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început a fost punctul

la început a fost punctul
şi în jurul lui miriade de virgule fecundându-l
astfel s-a format o stea
prima literă a universului: Alfa
a crescut mare devenind Omega
a explodat dând naştere celorlalte
litere din alfabet

literele s-au iubit din nevoie de cuvinte
cuvintele la rândul lor simţeau că lipseşte ceva
şi au stabilit reguli sub formă de propoziţii
îmbinate în fraze

anii treceau
frazele erau din ce în ce mai lungi
şi mai greu de citit
până într-o zi când cuvintele
au îmbătrânit şi au devenit mai înţelepte
au spus că vorba multă le aduce sărăcia
şi au inventat poezia

cea mai frumoasă poezie
era considerată poezia cu rimă
cu timpul rimele au devenit plictisitoare
puterea a fost luată de versurile la întâmplare

şi versurile la întâmplare
s-au transformat în propoziţii
şi propoziţiile s-au transformat în fraze
şi frazele aveau nevoie de virgule
şi virgulele aveau nevoie de puncte
şi punctele au devenit într-un final
cele dintâi şi din urmă semne
ale existenţei negrului în universul
alb infinit

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ţară am

O ţară am, un neam am şi o limbă,
Şi-un dor de Alba ca de-un semn ceresc,
Chiar dacă potentaţii mă mai plimbă
Pe-un pod de vămi: român-moldovenesc.

La Chişinău când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Chişinău mi-i dor de România,
La Bucureşti de Basarabia mi-i dor.

Acelaşi neam, acelaşi plai şi-acelaşi grai
La Bucureşti, la Herţa, Cernăuţi,
Chiar de-i străin în ţara sa Mihai,
Ostracizat de-un neam de găgăuţi.

La Cernăuţi când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Cernăuţi mi-i dor de România,
La Bucureşti de Bucovina-mi este dor.

Acelaşi dor, acelaşi verde,- acelaşi nai e
La Ismail, Cetate şi Hotin.
Chiar dac-o Iudă-n carne vie taie
La rădăcina propriului destin.

La Ismail când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Ismail mi-i dor de România,
La Bucureşti de Ismail îmi este dor.

poezie de Nicolae Mătcaş
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!