La început un strop, doi, stropi mari, făcând în nisip adâncituri mici, apoi mai des, tot mai des. Nici nu știu când perdeaua de ploaie a făcut zid între grădină și casă (nu se mai vedea nimic înainte). Norii se spărgeau zgomotos; mâniat, Sfântul Ilie își biciuia caii pe cer, iar roțile mari scânteiau în goana nebună, neobosită...
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Învăluite într-o măreție rece, stelele spărgeau liniștea nopții și se spărgeau aruncând din înalt solzi pufoși, mici, alburii, de lumină. Întunecarea se dilua în crema lăptoasă a lunii.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am descoperit un lucru extraordinar pe care vreau să îl împărtășesc cu tine. Noi, oamenii, vrem rezultate mari și cât mai rapide, iar acesta nu e nici un secret. Totuși, în viața mea, rezultatele mari și rapide au început să vină cu adevărat când am început să fac lucruri mici și lent, ZILNIC. Are sens?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popas în pădure într-o seară cu ninsoare
Cred că știu al cui este codrul acesta taciturn.
Totuși, casa lui este pe deal, departe în cătun;
El n-o să mă poată vedea făcând popas aici,
Privind cum ninge-n pădurea lui de fag și de gorun.
Căluțul meu nu-înțelege de ce-am oprit și nici
De ce nu este nici o fermă-un jur cu geamuri mici,
De ce stăm între copacii mari și lacul înghețat
În seara cea mai neagră-a lumii, când din cer cad licurici.
Dă clinchet zurgălăilor din coamă îngrijorat,
Parcă-ar spune că-acesta nu-i loc de mas și de-adăstat.
Și nu se mai aude-alt sunet în afară de-alintul lin
Al fulgilor de nea purtați de vântul ușor, învelurat.
Pădurea, neagră și frumoasă, mă cheamă în adâncul ei sublim;
Dar eu am promisiuni pe care trebuie să mi le țin
Și am multe mile de mers înainte de-a dormi somn lin,
Și am multe mile de mers înainte de-a dormi somn lin.
poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ești tu!
Cu inima arsă, de șoaptele fierbinți
Te cred pe cuvânt, dar știu că poți să minți!
M-ai fermecat, cu zâmbetul tău!
Gurii tale, nimic nu-i trebuiește, chiar nimic!
Și cât sunt eu de mare,
Mă ai la degetul tău mic!
Fără de sandale,
Mă plimb pe nisip, pe nisipul moale!
Fără tine!
Atât de simplu, tu spui nu!
Mă lași, pleci! Chiar pleci?
Nu știu când glumești!
Nu știu când greșești!
De ce mă lași?
Adun nisip în palmă
Făcând câțiva pași!
Spre tine vin, cu visele mele!
De mână te țin!
Pe-o cărare mică, dar plină de stele!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat că lucrurile bune care ți se întâmplă în viață pot fi mici sau mari: bucură-te
deopotrivă de ele pentru că s-ar putea ca cele mari, să se întâmple mai rar.
Vasilica Ilie în "Prin labirintul cuvintelor" (carte) (2013)
Adăugat de Vasilica Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grabă în PSD
Cum îi știu cam mari mișei
Sincer nici nu m-am mirat
Că se taie între ei
Înainte de Ignat.
epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A urmat o zi obișnuită... și alta... și alta... Parcă nimic nu se mai întâmpla, doar liniștea căzuse în ploaie de stropi de argint peste lume. O liniște încărcată de lumină și bucurie.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsuri
Îmi păstrez amintirile-aproape și cât mai mici, discret;
Multe-întrebări mari mi-au rănit mintea, dar încă-accept
Răspunsurile mici să fie temerilor mele parapet.
De lumina zilei țin tot ce-i abstract departe;
Am avut grijă de lucrurile mici, chiar le-am iubit; las stelelor
Noaptea care ne strânge-acasă și care ne desparte.
Dar marile răspunsuri nu vor să fie decăzute
Din dreptul de a intra în viața mea. Cu îndrăzneală cer,
Vociferând, să fie și ele ascultate și crezute.
Chiar și atunci când răspunsurile mici fac sufletului zid,
Ocrotindu-l, eu mai pot încă-auzi răspunsurile mari, gentil
Sau zgomotos bătând cu-îndărătnicie-n porți să le deschid.
Și toate marile concluzii se-apropie tiptil.
poezie de Edith Sitwell,1887-1964, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medicii să nu prezinte plăgile mari ca mici și nici cele mici ca mari prin favoare sau altfel, pentru că jurații (judecătorii) se consultă și judecă adesea după cum li se raportează.
Ambroise Pare în Des rapports et des moyens d'embaumer les corps morts (1575)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șerpuiau râuri celeste pe geamurile prăfuite, încinse. Pe acoperiș, goana primelor pietre ne făcu să tresărim. Acum erau multe, mai multe și parcă mai mari. Mirosul de-ncins nu mai era atât de pătrunzător. Și când în sfârșit s-a oprit ploaia, ca un sărut, a apărut curcubeul. Spectacolul încrezător al naturii se încheiase aici.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turlă cu vin
Primul eu am luat piatra
El mă îndemna să iau una și mai mare.
"Vai ce Sinagogă bună de spart!"
Și avea gratii mici
Mici
Tot mai mici
Și noi pietre mari tot mai mari și mai mari
Și-am obosit
Și-a obosit
Și ne scuipa
cu scuipatul nostru
Și noi ziceam
"Ce viață!"
Și ea zicea
", Ce moarte!"
Așa am băut o turlă cu vin...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este alcătuită din mici plăceri. Fericirea este alcătuită din mici succese. Cele mari apar foarte rar. Dacă nu aduni aceste mici succese, cele mari ajung să nu mai însemne nimic.
citat din Norman Lear
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea iernii
Când ninge doar copiii știu povestea,
noi am uitat-o-n goana unui timp,
dar ei clădesc din fulgi curați palate
și viețuirii îi așază nimb.
Doar ei, cei mici, mai știu chemarea iernii,
Piatra filozofală e a lor,
trec prin nămeți cu aur pur sub frunte,
doar ei mai știu ce-nseamnă-n trup fior.
Și ninge, cade-aceeași draperie,
țesută din mirific fir ceresc...
Printre coloane albe ei aleargă
și dintr-o altă lume ne privesc...
Iau în mânuțe, brusc, zăpada rece,
pesemne vor s-o strângă într-un chip,
parcă sunt niște Fauri ai minunii,
lucrând febril în nea ca și-n nisip.
Probabil pentru noi e prea mult albul,
l-am reciclat prea mult în scrum intern,
și-atunci, stingheri, îmbătrâniți în fire,
compătimim în ei albul etern.
Dar cel mai rău e c-am uitat iubirea,
cei mari mai pot atât: să fie doi,
și când nu sunt ninsoarea e cumplită
cuțite-adânci ce cad în amândoi...
Și ce departe e atunci copilul,
cum s-a pierdut printre nămeți de vis,
luând, sub hăinuța caldă, fericirea,
făcând să ningă invers, din abis!...
În legea de-a simți povestea iernii
e vorba despre-a fi și-a nu mai fi,
e vorba despre vis, dar și durere,
despre fatalul dar de a iubi.
Când ninge doar copiii știu povestea,
noi am uitat-o-n goana unui timp,
dar ei clădesc din fulgi curați palate
și viețuirii îi așază nimb.
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castelul de nisip
Am construit un castel de nisip
timp infinit pentru fundament
cărămizi mici
mai mici
tot mai mici
una sub alta
era minunat castelul nostru de nisip
dar a venit un val
să începem iar acest joc estival
răspunde, vreau să știu
poezie de Garlonta Gabriela din Gabriela Gârlonța, Poezii/Poems,Editùra ADALEX,Sibiu,,2010
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie despre "Nimic",
"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Și, înainte de explozie,
Ce a explodat?
Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)
Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Și dacă e "gol"
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?
Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârșit,
Doar "suspendată clipă" infinit?
Și dacă Nimicul e pur și simplu nimic
Din care a apărut acest infinit?
Nu sunt savant, și nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu știe și nici n-a știut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Știu că nu știu nimic".
poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerile mari de regulă sunt mute, îți iau toate puterile și nu mai ești în stare să spui nimic. Durerile mici sunt cele care se vor auzite. La fel e și cu inimile mari și cele mici.
Natalia Popusoi (10 octombrie 2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
stropi mari de ploaie
aduși de vântul rece
se preling pe geam
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul cercetașilor
Mai mari, mai mici, trec cercetașii,
Un prinț din suflet i-a desprins,
Pe toți în ochi cu foc nestins,
La tot spre-a fi cu el părtașii.
Ca mâine ei vor fi ostașii
Sub steagul țării neînvins,
Cu mici, cu mari, trec cercetașii --
Un prinț din suflet i-a desprins.
Oricât le suntem naintașii,
De focul sfânt ce l-am aprins,
Ne este sufletul cuprins,
Ș-ai noii țări vedem fruntașii
Când mari, sau mici, trec cercetașii.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căsnicia perfectă nu există. Și aici nu mă refer la definiție, ci la starea de fapt: nimeni nu are căsnicia perfectă. Întotdeauna vor există nemulțumiri, certuri, frustrări. Nemulțumiri mici sau mari, certuri mici sau mari, frustrări mici sau mari. Și dimensiunea ăstora depinde de tine și de perechea ta. Cât timp imperfecțiunile sunt mai mici și mai puține decât cele bune ești pe plus, vezi-ți de treabă ta și îngrijește-ți familia.
citat din Cabral Ibacka
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plătiți impozitul pe groapă!
Când cei mai mari vor fi săpați,
Vă vor săpa, intrând la apă,
Plata pe care-o meritați.
catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!