Furnicuțele harnice
De cu zori și până-n seară,
Furnicuța boabe cară
Pentru al său mușuroi...
E mai harnică ca noi!
Cară boabe numeroase
Pentru zilele geroase...
Tricotează zi de zi,
Haine pentru-ai săi copii.
Are cămăruța plină
Și muncește zi-lumină,
Ca sa aibă-ndestulare,
Iarna, cât o fi de mare.
Căci de-o fi nepregătită,
Puii cum și-i mai alintă?!
Ea-i învață să muncească,
Viața-n sârg să și-o trăiască.
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Munca animalelor...
Animalele se-adună
Să muncească împreună,
Viața să-și organizeze,
Lucruri bune să creeze.
Iepuroaica-aerisește,
Rățușca se bălăcește
Mătură până-n-serat...
Se gătește... și-a plecat...
Câinele lemne adună,
Gâsca face casa lună...
Mâța vine de la moară,
Grâu și orz în spate cară...
Vulpea culege merinde,
Mere, alune și ghinde...
Găina sapă-n grădină,
Găleata-i de flori e plină.
Fiecare vietate
Muncește, cară în spate,
Cămara să fie plină
Pentru toamna ce-o să vină.
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furnicuța
Dintr-un mușuroi, săraca,
Ieșea dup-o iarnă lungă,
Primăvara o-mbrăca
Frigul să n-o mai ajungă.
Mică e cât un grăunte,
Dar e hărnicuță foc,
Duce-n spate cât un munte,
Într-un an nu stă deloc.
Strânge într-a ei cămară
Bunătăți pentru o iarnă,
S-aibe până-n primăvară,
Când norii nea n-o să mai cearnă.
Nu se teme nici-un pic,
Vrednică-i și curajoasă,
În lumea mare, suflet mic,
Furnicuța e vănjoasă.
poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
într-un mușuroi
furnicuța harnică
strângând provizii
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tratat despre care...
Are car cel care cară
Ca răcar sacii în care
A-ncărcat și-acum se cară
Cu secară de mâncare
Nu-i un car ca oarecare
C-are roți pe dinafară
Care roți puse-n mișcare
Care încotro se cară
A-ncărcat măcar să care
Ce-avea-n car, lovit de-ocară
Când cei mai care de care
L-au forțat din car să sară
Are cal și car să care
Însă omul care n-are
C-are zilele precare...
Ce-ar putea oare să care
Foarte simplu - să se care
poezie de Gheorghe Gurău (6 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Epistola lui Ștefan cel Mare
Pentr-un blid vai de merinde
țara astăzi iar se vinde
Pentr-un boț de mămăligă
din mormânt Ștefan ne strigă
Moldoveni de peste tot
să le-o dăm iar peste bot
Că tot cară și iar cară
de ne-au făcut de ocară
Că ne-au scos vai la mezat
și-al copiilor scuipat
Și ne-ar vinde de-ar putea
și roua de la cișmea
Ca toamna când s-o culeagă
zădărnicia-i întreagă
Ca puful de păpădie
tot mai cald o să ne fie
Cât o fi iarna de lungă
brânza lunii să ne-ajungă
Și-o să vină primăvara
când o face brânză cioara
Și ne-o da miere cioroiul
hai pe cai tătari și roiul
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (10 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
O furnică
O furnică mică, mică
Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, la prânz, mi s-a urcat
De pe vișinul uscat
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept niște crăci.
Mărunțica de făptură
Duse harnică la gură
O fărâmă de ceva
Care-acasă trebuia
Așezat în magazie
Pentru iarna ce-o să vie.
"Un' te duci așa degrabă
Gândul meu mâhnit o-ntreabă
Încă nu te-ai lămurit
Că greșești și-ai rătăcit?
Cu merinda îmbucată
Te-ai suit până-n cravată
Și mai ai până-n chelie
Două dealuri și-o bărbie.
Nu vrei tată să-ți arăt
Cum iei drumul îndărăt?
Să-ți mai pun o întrebare
E aproape de culcare:
Unde dormi, aici, departe?
Într-o pagină de carte?
S-ajungi virgulă târzie
Într-un op de poezie?"
Mă gândesc ce-i de făcut
S-o feresc de neștiut,
Îngrijat de ce-o să zică
Maica stareță furnică
De-o lipsi din furnicar,
Și-o așteaptă în zadar.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Rondelul cafelei
câteva boabe de cafea
prăjite, măcinate, fierte
când beau la bar cu cineva
mă îmbie cu-atâtea oferte
rog toată lumea să mă ierte
pentru viciul meu de catifea:
câteva boabe de cafea
prăjite, măcinate, fierte
de când a prins nevasta să mă certe
eu nu mă-ntind cu nimeni la peltea
și-n loc să mă mai duc la cafenea
mai cer de la Ulyse sau Laerte
câteva boabe de cafea...
rondel de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, copii!
Haideți copii, cu mic, cu mare
Că astăzi este sărbătoare!
Sfânta duminic-a sosit
Noi spre biserică-am pornit.
Haideți copii, băieți și fete!
Iisus v-așteaptă să veniți!
De sufletul vostru i-e sete
Pe voi vă face fericiți!
La Domnu-n casă e lumină,
Se roagă pruncii la altar...
Veniți, veniți cu pace-n suflet,
Veniniți, primiți lumina-n dar!
Împărtășiți-vă! Chemarea
Pruncului Cel Dumnezeiesc,
Ne mântuiește de durere...
Iisuse Doamne, te iubesc!
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hărnicuța
Gărgărița Smărăndița
S-a trezit de dimineață.
Și-a pus șortul și fundița,
A-ntins rufele pe-o ață,
A scos pernele afară,
Pe copii i-a dus la școală,
A fiert oala cu mâncare
Și deretică-n cămară.
Strânge-un strop de apă-n cană
Duce-n tomberon gunoiul
Scrie-n carnețel c-o pană
Umple cu boabe butoiul
Dă cu mătura prin casă,
Pune lemnele pe foc,
Iar apoi, pune pe masă
Patru farfurii, la loc.
Una pentru gărgărița tată,
Care-i la serviciu dus,
Una pentru ea și-ndată
Și pentru micuți a pus.
Acum stă puțin întinsă
Multă treabă a făcut
De gânduri este cuprinsă
Și-ațipește un minut.
Smărăndița hărnicuța
Până-n seară... mult mai are
Ici și colo dă fuguța
Că e gospodină tare!
poezie pentru copii de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori de zi
Soarele-și revarsă-n taină
Razele calde de miere
Lumea-mbracă o altă haină
Luna cuprinsă de teamă
Într-un nor de puf se-ascunde
Nimenea nu știe unde...
Sus pe cerul copleșit,
De răcoarea dimineții,
Zboară-n zori de zi sticleții...
Pe o frunză de smarald,
Îmbrăcată toată-n rouă,
Merg agale, ude, două,
Buburuze mititele,
Singure, fără umbrele.
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara cu glas de mierlă
Vara mea îmbujorată,
C-un senin ce-abia îl cară,
Într-o rochie ușoară,
Ne animă colorată.
Vara mea, cam nefirească,
Dulce și fermecătoare,
L-a închiriat pe soare
Ca să o împodobească,
Cu roșeața din cireșe,
Și cu flori de pe câmpie,
Îngânări de ciocârlie,
Cu boabe de grâu în feșe.
Vară-n verde, bob de perlă,
Cu izvoare-n susurare,
Te iubesc atât de tare,
Că îmi cânți cu glas de mierlă.
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promisiunile mamei
- Voi fi aici mereu,
La bine și la greu,
Veșnic vă voi iubi,
De griji vă voi feri.
Mă voi ruga mereu
Cum pentru Fiul Său
Se roagă Maica Sfântă,
Măicuța mea cea blândă.
Copii, eu vă iubesc,
Doar bine vă doresc,
Iar cînd în cer voi fi,
Cu drag vă voi păzi.
Strigați, eu sunt cu voi!
În rugă și credință,
Voi fi aici mereu
Și dincolo de ființă.
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vacanța de vară
Toți copii, cu mic, cu mare,
Așteptăm cu nerăbdare
Ca vacanța să sosească
Și școala să se sfârșească.
Curtea casei mă așteaptă,
Leagănul sub nucul gros,
Florile care te-mbată
Cu-un încântător miros...
Să-mi fac lanț din brebenei...
Să-mi pun din cireși cercei
Și să stau apoi cuminte,
La bunici să iau aminte.
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Păsărica"
O învăță pe ea mămica,
Fiind pe lume prădători
Ca de cu seară până-n zori,
Să își păzească "păsărica"
Dar ea-i naivă mititica
Și-un ins-"vultan" ce dă fiori
O înșfăcă de subțiori
Apoi îi alungă și frica
Iar de atunci, sărmana fată
De multe ori a fost prădată
Și așteptând o sinecură,
Ea păsărica sa cu dor
Și-o plimbă seara pe centură
Tot așteptând un prădător.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoțul
Cățeluș, hoț de lăptic,
Cu nesaț tu ai sorbit
Tot laptele ce era-n oală,
Căci acuma este goală.
Cine-i hoțul? Cred că tu
Și zadarnic spui că nu,
Căci pe labe și botic
Ți-a rămas lapte, un pic.
Treci aici! Ești pedepsit!
(Nici mâncare n-a primit)
Nu-ncerca să mai greșești,
Căci bătaie-ai să primești.
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Găinușa
(nepoatei mele, Maria Elaine)
Un bob, unu, două, trei,
Găinușă, câte vrei?
De grâu, de porumb, pot spune
Că sunt gustoase și bune.
Când este iarna mai grea
Ea mai multe boabe vrea.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec la vămile văzduhului
Bobi de lumânare,
boabe arzătoare
lacrimi de ceară,
fiți până diseară,
fiți pân-la chindie
când ziua e-n genunchi
și urcă seva-n trunchi
spre luna-argintie
ca o păpădie,
când scutură luna
pe câmpie bruma,
păru-i despletit
revarsă argint,
boabe descântate
pe câmp lăcrimate.
Pe la cântători,
cu ciutura-n zări,
când peste izvoare
plouă cu soare,
spicele răsună
de argint de lună,
eu secer secară
și o duc la moară,
și curge făină,
o cern în lumină,
și-o ud la izvor,
cu apă de dor,
și o coc la foc,
și-o scot la soroc,
și-o împart la fire,
pentru pomenire,
să-mi fie pomană
când trec printr-o vamă,
unde mă așteaptă
să o dau ca plată
pentru a mea vină
îngeri de lumină
Pământul de jale
plânge cu izvoare,
spre pleoapă-și revarsă
jalea strânsă- casă,
când cel la soroc
nu are noroc
și când cel drept moare
fără lumânare,
când la priveghere
ceru-i gol de stele,
când banul de- aramă
nu se dă ca vamă.
Bobi de lumânare,
boabe arzătoare,
eu vă descânt iară,
descânt de secară,
descânt pentru moară,
să curgă faină,
s-o cern în lumină
și-n ochi de fântână
cu argint de lună,
și-n ochi sfânt de har,
de agheazmatar,
să o frământ pită
pentru a mea ispită,
s-o frământ busuioc
pentru al meu noroc,
să o frământ cale
pentru-a mea plecare,
s-o frământ aramă
pentru a mea vamă.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de vară
Bătrânii îmi spuneau că-n zori,
în grâu, cântă pitpalacul.
Boabe de rouă cad pe flori,
soarele-înroșește lacul.
Negrul nopții se destramă,
se aurește tot lanul.
Câmpia la muncă cheamă,
să strângă pâinea, țăranul.
Necuvântătoarele
se trezesc de dimineață.
Să salute soarele,
ciocârlia se înalță.
Pe iarba verde strălucesc
boabe de mărgăritar.
E anotimpul ce-l iubesc.
E vară-n câmp și-n calendar.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Furnicuța
Ieri, furnica cea dragută
Căuta lâng-o cescuță
O guriță de cafea,
Uite-așa, doar pentru ea!
De la mușuroi plecată,
Ar fi vrut și ea sărmana
Să fie de drept luată
O... coniță înfumurată.
A uitat că a plecat
De acasă, ca o roabă,
După-o boabă de mâncat
S-o dea la copii, de grabă.
Dar, dorința-i trecatoare,
Disparu, ca prin minune,
Când o soră muncitoare
I-a aminti de misiune!
poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moldoveanca
Pe străzile Genevei,
Prin zori în deșteptare,
Apare o statură,
O moldoveancă-n floare!
Și bus-ul, și, chiar tram-ul
Stau amuțite-n loc,
Mă rog, că trece fata,
Dând la pedale foc.
Și nici, măcar, sirena,
Al dracului de tren,
Nu-i poate închide gura
Când Ea își are un țel!
Căci o așteaptă munca
Și timp nu-i de popas,
Veghează telefonul,
De la copil un glas!..
Din noapte până-n noapte
Nu-i decât furnicuță,
Muncește și adună
Avere-n pestelcuță!
Iar ziua când e mare
Și-i bate raza-n față,
E o copilă dulce,
Cât ziua de măreață!...
Zâmbind, adie a fragă...
Prin lacrimă pășește,
De-și vede mama dragă,
Copiii până-n creștet!
Și, cum să facă oare,
Cum să se rupă-n două:
Să stea cu ei la masă,
Ori să îi scalde-n rouă?!
Și ar pleca, chiar, mâine
La casa ce o cheamă,
Dar... cine să rămână,
Să deie din pedale?!
O lacrimă-i coboară...
Dând la pedale foc:
Nu-i voie să ne plângem!
Timpul nu stă pe loc!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!