Şi pasărea este liberă, şi totuşi ea nu poate să zboare dincolo de cer!

Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre se naşte liberă să zboare, dar ce păcat ar fi dacă nu ar mai exista copaci şi cer!

Viorel Muha (iulie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre liberă chiar dacă este împuşcată... cade tot în libertate pentru că nimeni nu i-o poate lua după moarte!

Viorel Muha (mai 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

acolo respir
dincolo...
metaforic mor.
aici...
simbolic trăiesc
de ce să răzbuni
o aripă
ce strigă în deşertul
fără viaţă
că zboară liberă?

poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul poate fi vigoarea tinereţii ce-n zare cată şi stă să zboare. El poate fi maturitatea chibzuită şi-mplinită. Apoi..., el mai poate fi bătrâneţea şi viaţa obosită, care aşteaptă moartea liniştită.

Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea adevărată este pasărea care nu se rătăceşte niciodată!

Viorel Muha (iulie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetarea în libertatea existenţei poate fi o realitate, dar libertatea ca noţiune existentă, liberă de conştiinţă, nu există.

Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Struţul nu va fi niciodată o pasăre liberă. Nu a învăţat să zboare.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de DAN C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripile numai împreună pot să zboare. O aripă singură este o pasăre fragilă, frântă.

Viorel Muha (mai 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea poate fi oarbă, dar nu fără de ochi. Ea totuşi te vede!

Viorel Muha (decembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte şi lasă libertatea să fie liberă în tine!

Viorel Muha (octombrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta luminii ni se poate deschide, dincolo de fiecare, dacă vom avea relevaţia conştiinţei că de aceea existăm!

Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea iubirii

ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
şi ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai aşteaptă-mă

dacă vei şti că am oprit în nopţi şoapte
şi încă vântul va bate în geamul tău
să ştii că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ţi vegheze visele nopţii

dacă pădurea va aşterne paşii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
şi-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
să-ncerci să mă uiţi
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieţii mele
plângând cu lacrimi de rouă

iar
când îţi vor dispărea şi ultimile gânduri
să nu regreţi, să mă alungi
căci nu voi mai fi, nici măcar
amintire
şi te rog, dacă vrei
pune pentru o zi o ramă-n fereastră cu mine
şi lasă liberă pasărea să plece, pasărea iubirii

poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri am scris ce este bun, poate astăzi, astăzi scriem ce-i bun, poate mâine, mâine pentru poimâine, iar în final, cândva, tot ce-am scris va fi banal, vechi şi depăşit! Şi totuşi fără vechiturile astea, nu putem exista.

Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii unui femei poţi citi chiar şi dincolo de univers, pentru că frumuseţea femeii este vie!

Viorel Muha (ianuarie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

VI

Pasărea îmblânzită se afla în colivie; pasărea sălbatică era în pădure.
Soarta a făcut să se întâlnească.
Pasărea sălbatică strigă: "Vino, iubito, să zburăm în codru."
Pasărea îmblânzită murmură: "Vino aici, să trăim alături în colivie."
"Printre aceste gratii unde aş avea loc să-mi întind aripile?" spuse pasărea liberă.
"Vai! strigă prizoniera. Nu ştiu unde m-aş putea aşeza pe bolta cerească."

"Draga mea, vino să îngânăm melodiile pădurii."
"Rămâi lângă mine! Te voi învăţa o muzică savantă."
Pasărea pădurii răspunse: "Nu, nu! Cântecele nu se pot învăţa niciodată."
Pasărea din colivie grăi: "Vai, eu nu cunosc cântecele pădurii."

Le este sete de iubire, dar niciodată nu vor putea zbura aripă lângă aripă.
Prin gratiile coliviei ele se privesc, dar zadarnică li-i dorinţa de a se cunoaşte.
Ele bat din aripi şi cântă: "Vino mai aproape, dragostea mea!"
Pasărea liberă strigă: "Nu pot, mi-e teamă de uşa închisă a coliviei tale."
"Vai, spuse captiva, aripile-mi sunt neputincioase şi moarte."

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul (1913), traducere de George Popa
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu. Totul dincolo de mine, inclusiv eu.

Viorel Muha (august 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo şi aici

secunda-i decupată încă
dincolo se numără-n file desfăcute
prin cartea vieţii ce ne-a fost dată
hârtia-i creponată-n viaţa copacului
când încă ea nu ştie că va fi
o foaie roşie de floare-n vânt
iubire-n timp desfăşurată
cuvinte agăţate pe-o felie
de viaţă-n fericire şi-n joc de litere
pe-o sticlă de plasmă adunate
păcate s-alunge înnebunite
spre un cer plin de lumină albă
aici şi poate... dincolo

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu adunăm numai ce este lucitor, căci nu ne va fi de nici un folos după ce trecem dincolo. În întuneric nimic nu mai luceşte, decât spiritul vieţii!

Viorel Muha (iulie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ucizi pasărea din mine!

caută-mi zborul, caută-mi suflarea
ia-mă, agaţă-mă de la colţul vieţii, de pe stradă
din tramvai, din staţie, să merg cu tine acasă
nu ştii că vreau, chiar dacă spatele mi-e faţa
atinge-mă de tine, să-ţi simt puternic coapsa
suie-mă-n maşină, strâge-mi tare braţul
apasă-te disperat cu totul, să-ţi simt puternic pieptul
forţează-mă cu gândul, în genunchi te pune
sărută-mă puternic, cu diavolul din tine
rupe de pe mine zdreanţa, năvăleşte-n mine
buzele-mi răneşte şi cu dinţii muşcă-mi faţa
ia-mi piciorul şi la cer tu-l duce
strâge-mă de mijloc şi-mi sărută gătul
apoi epuizată, sfâşiată şi rănită
să-mi spui că pasărea ce-n mine cântă
pe veci o vrei şi că să zboare-i liberă!

poezie de Viorel Muha (august 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscutul poate fi un munte căruia îi cunoşti numai cărarea pe care urci, poate fi o vale în care sunt, doar livezi şi vii din care nu poţi culege nimic. Necunoscutul poate fi băutura pe care o bei, dar nu ştii cât o poţi duce şi până când! El, acest necunoscut, totuşi rămâne speranţa de încă a fi!

Viorel Muha (septembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!