Temere

De-i flamând olteanul, frate,
Azi în vremurile grele,
Te mănâncă, fiindcă poate,
C-are mai multe măsele!

epigramă de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog oltenesc

Am venit la doctor, frate,
După multe chinuri grele
Să-mi planteze, dacă poate,
24 de măsele.

epigramă de Sorin George Vidoe din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solidari

În vremurile acestea, cu multă tensiune
Când violenţa frate, e în ascensiune
Şi zilnic apar ştiri, de prin alte state
Despre lupte grele, cruzime, atentate

Iar la noi în ţară, vedem suferinţă
Sărăcia frate, pe mulţi ameninţă
Pământul se pare, ajunge la străini
Iar noi între noi, suntem tot mai haini

Este câte unul, de-averi obsedat
Nu-i ajunge o casă, vrea întregul sat
Alţii din lăcomie, îşi construiesc palate
Trăiesc ca hârciogii, de semeni, departe

Dezbinarea frate, loveşte în naţiune
La câte-om face faţă, de-i multă fricţiune?
Eu am îndoieli de n-om schimba ceva:
De-am fi mai solidari multe-am rezolva.

Şi dacă astăzi frate, tu eşti îngenuncheat
Ţi-oi întinde o mână sau ţi-oi da vreun sfat
C-aşa e creştineşte, să ne-ajutăm la greu
Şi asta mult îi place la bunul Dumnezeu

poezie de Ionel Popa (14 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olteanul (Dorinţă "pentru mai târziu")

Am 24 de măsele
Prinse în albul lor şirag;
Rămână-mi una dintre ele,
Ca să mai am la ce... să trag.

epigramă de Dumitru Andreca din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olteanul - om descurcăreţ

Soarta-i fuse hărăzită,
Să îi meargă bine-n toate,
C-are mintea ascuţită,
Nici nu vă mai spun de coate!

epigramă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă îi mănâncă din palmă

Chiar de-i este fiu,
(Lucru anormal)
L-ar mânca de viu.
(Este canibal.)

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olteanul si prazul

Olteanul schimbă macazul,
Nu mai "laminează" prazul...
Îl ia gata laminat
De la Market, importat...
- Nu mai merită efortul,
Că... ne-a năpădit importul...

hexagramă de Constantin Enescu (mai 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codrul frate cu românul

Şi creştinul şi păgânul
De-i întrebi, răspund: -Aiurea!
Codru-i frate cu românul
Iar românul... cu securea!

epigramă de Mihai Moleşag din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cin' se ia cu mine bine...

Olteanul, generos de fel,
De-i nouă sau chiar de-a purtat-o,
Îţi dă şi haina de pe el...
Doar dacă-l prinzi că ţi-a furat-o.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olteanul la C.A.P.

- T-aşu' preş' mai e de dat
Pe-n ce-am lucrat?
- Nici rahat
Că şi ăla l-aţi furat.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vremurile sunt atât de grele încât eşti obligat să ucizi arhiducii, nimeni nu se mai poate mira că este dus la poliţie.

Jaroslav Hasek în Bravul soldat Sveik (1920)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei simandicoase

De-i vorbeşti te ia-n răspăr
Şi-i miroase orice loc;
E un pic de adevăr
C-are acas' un ''dobitoc''.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura care mănâncă nu poate striga lozinci.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olteanul (2)

Olteanul, ca argintul lunecos
Ce-şi cântăreşte fiece cuvânt,
Nu are trupul altora, vânjos,
Doar rădăcini ce-l leagă de pământ.

madrigal de Nichi Ursei din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divergenţă frăţească

Cu codrul, frate bun nu poate
A fi românu-n aceşti ani
Când e ştiut că: frate, frate,
Dar cheresteaua e pe bani!

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aperitivele se mănâncă, ciorba se mănâncă, friptura se mănâncă, sarmalele se mănâncă, fructele se se mănâncă, ciocolata se savurează.

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire, Ciocolata (22 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toma Caragiu mi-a fost ca un frate mai mare. Ne ştiam din copilărie, fiindcă suntem şi aromâni, desigur, dar meseria şi multe altele ne-au apropiat.

citat din Ion Caramitru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olteanul, în lume

Olteanul nostru mititel,
Dar bun de glume şi de chef,
Acolo unde-s proşti ca el,
Acolo el se pune şef!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olteanul şi păpuşa gonflabilă

Olteanul, fire păcătoasă,
Luă gonflabilă în casă
Şi n-a spus că l-ar satisface,
Dar nu e ca olteanca: Tace!

epigramă de Nichi Ursei din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremurile sunt urâte, spun oamenii. Dar dacă ei ar trăi frumos şi vremurile ar fi frumoase. Noi suntem vremurile.

citat clasic din Sfântul Augustin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi din viaţa lui Lazăr cel Tânăr

Dis-de-dimineaţă eu mă aşez sub steagul poeziei tale şi stau drepţi toată ziua.
Când apare Soarele, îl salut,
când apare iarba, mă înclin de asemenea.

Apoi, pe la zece, mă uit fix pe deasupra
băieţilor care descarcă pâine şi trag adânc
aer în piept să te simt.
Sătul, parcă aş vrea puţină apă.
Nu-mi dai tu, cititorule, din apa rămasă
de când ea îţi vorbea mult?

O, amiaza!?! Nici nu ştiu când, oare când a trecut?
(Niciun semn de la ea, nicio firimitură sub masa săracului Lazăr!)
Dar oare câţi ani Iov cel Bătrân a visat un sărut?
Oare nu poate Lazăr, micul nostru soldat, să rabde trei ceasuri? Trei zile?

Iată, e deja patru după-amiază, când trec înapoi
fiii şi fiicele, carnea cea proaspătă şi bună de tun.
Râsul lor se agaţă şi stă spânzurat de cornişa gheretei o vreme. Cel puţin unul se strâmbă şi face pe măscăriciul sub nasul meu neclintit.
Eu mut steagul puţin mai încolo.

Mai trec, scrijelind gardul fiinţei, nişte minute şi ore.

Şi cum seara e cel mai urât, îmi vorbesc mie însumi despre soldatul roman
îndrăgostit de prinţesa romană din vremea lui Tiberius, neştiutorul.
Dis-de-dimineaţă el se aşeza sub steagul poeziei sale
şi, când apărea,
saluta Soarele,
saluta iarba
pe care ea luneca, atotştiutoare.

Soldatul acela, băiete, a stat luni, poate ani,
până când ea i-a aruncat o privire,
până când ea l-a făcut străjerul ei personal.
Şi cum stau eu şi privesc Luna, tot aşa
şi el o privea şi era privit
sau, mai bine zis,
privirea lor se rotunjea, tot mai adânc, în ea însăşi.

E deja noapte, străjerul meu, şi suntem amândoi cum suntem.
Ştim de ce a plecat soldatul de sub geamul prinţesei, aşa, deodată? Nu ştim.
Nu ştim nici măcar dacă ea doarme.
Iar ce visează? Ehei, Lazăre, baţi câmpii deja, fiul meu!
Ia şi te culcă, bobocule!
Mănâncă şi dormi!
Dormi şi mănâncă!
Mănâncă şi dormi!
Dormi şi mănâncă!
Mănâncă şi...

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!