Casele toate parcă răsfrîng scîntei. Atunci, culorile lor mohorîte, cenuşii, galbene sau de un verde-murdar se înviorează pentru o clipă; ai senzaţia că sufletul ţi se înseninează şi te pomeneşti tresărind ca de un ghiont cu cotul venit de alături fără veste. Privirea ţi se schimbă, gînduri noi te copleşesc... E uimitor ce poate face o rază de soare cu sufletul omului!

Dostoievski în Umiliti si obiditi, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul pereche de azi se poate să nu mai fie sufletul pereche de mâine. Oamenii se schimbă, şi odată cu ei, se schimbă şi ce înseamnă partenerul ideal. Sufletul pereche nu este un suflet sau un om, ci este un sentiment: sentimentul compatibilităţii, al potrivelii cât mai aproape de perfecţiune.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când trăiau cocostârci pe casele noastre, erau şi ei suflet din sufletul nostru, şi când venea toamna, îi petreceam, ne duceam şi noi cu sufletul până hăt departe, prin ţările calde. Iarna tânjeam fără dânşii, spre primăvară începea a ne suge ochii depărtarea, şi când se întorceau era o mare sărbătoare, pentru că împreună cu dânşii se întorceau şi sufletele noastre zbuciumate.

Ion Druţă în Păsările tinereţii noastre (1971)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scaunele

Şi atunci am observat încă o dată
scaunul de pe plajă, părăsit sub acele ploii
de vreun chelner sau vreun olog;
aseară parcă urla ca un câine spre valuri
împotrivindu-se cu toate picioarele,
parc-ar fi fost scheletul unei femei
devorate de peşti, fără degete, fără cap,
ori poate cineva anume-l pusese
ca marea să se aşeze pentru o clipă pe ţărm...
Şi atunci am zărit scaunul celălalt
cuibărit ca un prunc între braţele
părăsitului; un scaun la sânul
unui alt scaun, cine l-o fi adus, cine l-o
fi mânat? Pe pielea lor picături mari,
sărate ca nişte lacrimi gri-
poate fulgerul, poate frigul, da poate fri...

poezie de Dumitru Ţiganiuc din Ecranul de iarbă (1986)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această lume plină de glume mai mult sau mai puţin bune, a şti cui să-ţi deschizi sufletul e mare înţelepciune; o clipă de vulnerabilitate arătată omului potrivit te poate face nenumărate ceasuri curajos şi fericit.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul pereche de azi se poate să nu mai fie sufletul pereche de mâine. Oamenii se schimbă, şi odată cu ei, se schimbă şi ce înseamnă partenerul ideal.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mistica creştină cu finalul ei, extazul, este contactul omului cu Dumnezeu, printr-un "salt din natura umană în natura divină" (Crainic), mistica naţională nu este altceva decât contactul omului sau al mulţimilor cu sufletul neamului lor, printr-u salt pe care acestea îl fac, din lumea preocupărilor personale, în lumea eternă a neamului. Nu cu mintea, căci aceasta o face orice istorie, ci trăind, cu sufletul lor.

Corneliu Zelea Codreanu în Pentru legionari
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice guvernământ ar fi, monarhic, oligarhic sau democratic, dacă acela care comandă are sufletul robit de o mulţime de dorinţe şi patimi, pe care se sileşte în zadar să le satisfacă, pentru că sufletul său nu se poate umple şi fiindcă răul care îl roade este nesăţios şi fără leac;un asemenea om, ori că ar conduce pe un particular sau un stat, va călca în picioare toate legile; şi nu se poate ca vreun om să fie fericit sub un asemenea conducător.

Platon în Legile
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceva să faci faţă unui întreg sistem corupt, să-l bagi în panică, să-l vezi cum, pentru a se salva, calcă în picioare toate principiile, toate normele morale, cum cuvântul dat cu câteva clipe în urmă nu mai are nici o valoare, cum şi-l schimbă la fel de uşor cum îţi întorci privirea în stânga şi-n dreapta, să vezi cum adevărul spus de tine este răstălmăcit şi schimonosit după chipul şi asemănarea lor... Chiar dacă te copleşesc prin numărul şi necinstea lor, merită să-i înfrunţi!

George Budoi în În Ţara lui Invers (1 februarie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dostoievski, mai mult ca orice scriitor, a pătruns în sufletul rus. A luat de mână pe fiecare locuitor al Împărăţiei pentru a-l plimba prin propria sa conştiinţă, pentru a-l face să-şi descopere toate ascunzişurile inimii, toate tainele, bune şi rele.

D.I. Suchianu în Vedetele filmului de odinioară
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul poate creşte şi la umbră, dacă visează o rază de soare.

aforism de Ionuţ Caragea din Gânduri pentru caricatura umbrei (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Velceaninov: Să-l ia dracu'!... Canalia, nu cumva mă spionează?!... Iar m-apucă! Iar mă gândesc la el! Ce dracu' oi fi având cu privirea lui? Te pomeneşti că n-am să mai pot trăi fără acest ticălos!

replică celebră din povestirea Eternul soţ de Dostoievski (1890)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am furat...

Am furat o rază de soare
Şi am ascuns-o în suflet,
Ca fericirea unui copil binecuvântat,
Să-mi lumineze zilele gândurilor bune,
De om maturizat.

Am furat nopţilor o rază de Lună
Şi mi-am prins o în păr,
Că o iubitoare cadână,
Să-mi lumineze spiritul frumosul înstelat.

Am furat din verdele Naturii vii,
Hulpavă ca un animal înfometat
Şi mi-am îmbrăcat sufletul întristat
Cu spiritul speranţei neestompat.

Am furat din frumuseţea florilor
Şi din culorile curcubeului mi-am făcut ochelari,
Ca să văd Raiul pământului, pentru oameni lăsat.

Am furat apă din izvoare,
Să-mi limpezesc spiritul gândurilor neclare
Ce se vor călătoare,
Şi arşiţa iubirii să -mi astampăr, neîncetat.

Am furat câte un pic din toate,
Ce omului de Dumnezeu i-au fost date,
Dar, de recunoştinţă n-am uitat,
Căci viitorul m-ar bate.

poezie de Valeria Mahok (25 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că ea poate

Pentru toată violenţa consumată pe ea,
pentru toate umilinţele pe care le-a suferit,
pentru corpul ei pe care l-ai exploatat,
pentru inteligenţa ei pe care ai călcat-o,
pentru ignoranţa în care ai părăsit-o,
pentru libertatea pe care i-ai refuzat-o,
pentru aripile pe care le-ai tăiat,
pentru toate astea:
înclină-te de fiecare dată
când te uiţi la sufletul tău,
pentru că ea poate vedea,
pentru că ea poate simţi.
N-are nevoie de compasiunea ta,
pentru că ea se va ridica mereu,
pentru a se apropia de cer,
unde sufletul ei trăieşte.

poezie de Eugenia Calancea (8 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ne facem griji pentru averea copiilor noştri, nu pentru ei înşişi. Tu observi cât de absurd e acest lucru? Formează sufletul copilului, celelalte se vor găsi de la sine. Dacă sufletul nu e bun, atunci banii nu au nici o valoare pentru copil. Dacă sufletul e în ordine, atunci nici sărăcia nu-l afectează. Dacă vrei să-i laşi moştenire bogăţie, atunci deprinde-l pe copil cu obiceiul bun.

citat celebru din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet

în sufletul acestora plouă
- frunze violet din pomi cu coroane galbene

în sufletul acestora un mormoloc
- albit de incandescenţa toamnei psihedelice

în sufletul acestora cuvinte sfiite
- în zăbrele şi zeghe de clauni

în sufletul acestora un fluture îmbătător
- peste aleea indigo-turcoaz

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc

Mulţumesc pentru toate,
Pentru că exişti,
Că eşti alături de mine,
Că ai grijă de sufletul meu,
Că îţi pasă,
Că nu eşti indiferent....

Mulţumesc pentru
Acele clipe minunate
Petrecute împreună,
Pentru acel trandafir,
Pentru lanţul de la tine,
Ce la gât îl port mereu,
Pentru acele cuvinte
Şoptite cu atâta dragoste
În gară, la plecare....

Mulţumesc pentru că
Mă accepţi aşa cum sunt,
Pentru că mă asculţi
Şi eşti atent,
Pentru că nu eşti un vis.

Mulţumesc pentru visele
Ce noapte de noapte le am,
Pentru speranţe care nu pier,
Pentru bucuria ce mi-o aduci,
Pentru că îmi ştergi lacrimile
Si faci ca durerea să plece....

Eşti un înger venit să mă păzească,
Că îmi alină suferinţa
Si îmi aduce numai bucurii,
Zâmbete şi soare
Si mă face să uit
Prin câte am trecut.
De aceea îţi mulţumesc!

poezie de Andreea Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zâmbet de copil

Un zâmbet de copil
E o rază de soare,
O inimă de mamă,
Un trandafir în floare.

Când se naşte un copil
E o bucurie mare,
Pe cer o nouă stea răsare.
El este un suflet neprihănit,
Care de la Dumnezeu a venit.
Cu sufletul curat în apa raiul scăldat
Şi de îngeri binecuvântat.
Un copil e o nou început,
Un viitor fără de trecut.
E o sărbătoare,
Pentru părinţi e o bucurie mare.

poezie de Vladimir Potlog (3 iulie 2003)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am gândit

M-am gândit într-o zi
la ce aş fi eu fără zâmbetul tău,
eu fără mângâierea ta.
Nemăsuraţi, paşii vorbei m-au
dus uneori către tine şi ţi-am spus ce nu era.
Din vorbe
îmi făcusem regat şi eu,
pierdută prin el, nu mai ştiam
să spun ce era cu mine.
Gândurile mele vechi mă cuprindeau şi mă făceau noapte.
Fără să văd lumea,
fără să-mi pese ce era cu ea şi cu mine,
credeam că trăiesc.
Şi s-a făcut toamnă peste aleile
pe care fugeam. Şi nu mai ştiam dacă era
toamnă afară sau doar în mine.
Nu vedeam, nu simţeam penele
vântului zburând peste nori...

M-am gândit că eu
am venit la tine în suflet
ca într-o casă dărâmată
din temelii de cuvânt.
Până în zori
am să mă nasc

din nou rază
şi cuvântul meu poate
o să ajungă la tine
ca un pescăruş străin
ce ne împarte de azi
cerul în bucăţi
egale cu noi.

M-am gândit la o zi în care
vorbele nu ar mai fi, în care
paşii ar bate doar pe loc,
urmele ar păşi înainte şi
umbrele ar merge alături de
oameni pe stradă,
la braţ cu zâmbetul lor.

M-am gândit că
asta ar fi
de n-am fi.
Dar tu, tu te-ai gândit
ca într-o zi
să dai de pomană cerneală
pentru sufletul meu?

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, viaţă, viaţă, uimitor răstimp

O, viaţă, viaţă, uimitor răstimp,
din contradicţii-n contradicţii-ajungi,
împleticită-ades, târâş, pe brânci,
şi, brusc, în înger parcă te preschimbi;
aripi nespus de-nvoalte ai atunci:
o, viaţă, cel mai nepătruns răstimp.

Dintre destine multe, temerare,
să fie unul poate, mai aprins?
Noi rezistăm, cu sprijin în hotare,
şi smulgem, luăm ceva de necuprins.
......................................

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Proiecte (1914, Paris), traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi sufletul omului, întocmai ca pâraiele şi plantele, avea nevoie de un soi de ploaie: speranţă, credinţă, raţiune de a fi. Când acestea lipsesc, sufletul moare, deşi sufletul continuă să trăiască. Oamenii ar putea spune atunci: "Ia te uită, în acest trup chiar a trăit cineva."

Paulo Coelho în Al Cincilea Munte
Adăugat de Eleonora
Comentează! | Votează! | Copiază!