Când eram Ia liceu Ia Shortridge, acum un milion de ani, un tâmpit era definit drept un tip care-şi bagă nişte dinţi falşi în fund şi dup-aia muşcă nasturii de pe bancheta din spate a taxiului. Dar mă grăbesc să adaug, în caz că vreo tânără persoană impresionabilă din sală, agitată şi nerăbdătoare şi provenind dintr-o familie disfuncţională, s-ar hotărî ca mâine să încerce să fie un tâmpit adevărat, că nu mai există nasturi pe banchetele din spate ale taxiurilor. Vremurile se schimbă!

Kurt Vonnegut în Retrospectivă asupra Armaghedonului
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica persoană de pe planetă care arăta bine pe bancheta din spate a unui convertibile cu patru locuri a fost Adolf Hitler.

citat din Jeremy Clarkson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry le făcu semn cu ochiul, se întoarse la unchiul Vernon şi îl urmă încet, ieşind din gară. Nu avea nici un sens să-şi facă griji de pe acum, îşi spuse el, când se urcă pe bancheta din spate a maşinii unchiului Vernon. După cum spusese Hagrid, ce va fi, va fi... Şi avea să vadă ce era de făcut la momentul potrivit.

J.K. Rowling în Harry Potter – Pocalul de Foc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problema glontelui din spate

Ştiu că de pe baricade
Să cobor nu mi se cade,
Dar când văd că pe un frate
L-a ajuns un glonţ, din spate,
Întorc arma înapoi:
- Cine-a tras din noi în noi?!

epigramă de Petru Cărare din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două sonerii din care nu merge nici una sunt un prim semn de familie disfuncţională. Sau în orice caz boemă.

Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din viaţa de la Roman, mi-aduc aminte puţine lucruri hotărâte. Am fost un copil precoce. Înainte de 5 ani, ştiam unele lucruri greu de înţeles şi pentru o vârstă mai înaintată. Ştiam, de pildă, oarecare lucruri din gramatică, pe care copii de 10 ani le pricep greu. Am fost şi amorezat înainte de 5 ani: de o fată de vreo 7-8 ani, care trecea pe la geamul nostru. Nu-i vorbă, era şi un caz de sugestie, căci cei din casă mă tachinau cu ea. Dar ştiu că mă înroşeam când trecea pe la geam. Tot de la acel geam, vedeam şi Ceahlăul, care era pentru mine ceva ca din altă lume, ca dintr-o legendă frumoasă. Nu ştiam pozitiv ce e acel Ceahlău, nici ce este un munte -- nimic!

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset abstract

iau sentimente înmuiate în destin
le trec prin răzătoare
adaug un pahar solid de vin
şi morcov de culoare
tristeţe presărată cu piper
un boţ de sare
din întuneric toate le transfer
la colb de soare
în bibeloul meu de porţelan
amestec toate
adaug sumedenia de ani
purtaţi în spate
un zâmbet mai arunc în fine, fîn
în durul talmeş
aceleaşi sentimente din destin
le trec prin balmeş
adaug încă un pahar de vin
un muc de ceapă
şi-n sâmbăta-mbibată cu venin
le-arunc în apă...

poezie de Iurie Osoianu (19 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În piaţa mare a oraşului

Mâine în piaţa mare a oraşului,
unde din când în când prinde viaţă o statuie
şi pleacă la plimbare pe străzi cu mâinile la spate,

noile colecţii de modă ale sezonului,
vom afla adevărul.

Va fi multă lume acolo,
ca la căderea unui meteorit pe de-a-ntregul de aur,
ceasul din turn îşi va număra secundele,
precum căutătorii perlele scoase cu greu
din scoicile adâncurilor;

Adevărul nu-i o simplă gloabă biciuită din urmă,
de un căruţaş în zdrenţe, pe de-asupra, alcoolic,
nici vreo cârpă, preş, sau muc de ţigare
aruncat de la vreo fereastă deschisă;
el este Făt- Frumos,
el este mereu Făt- Frumos
chiar dacă adus de spate,
cu urme de ciomege pe braţe,
scuipat,
abonat la cantina săracilor;

Tribuna, costumată în mătase,
asortată cu abţipilduri eterice,
aşteaptă nerăbdătoare invazia vorbitorilor,
specialişti ne-ntrecuţi
în anatomia, fiziologia şi biochimia adevărului;
iată-i în pervazul evenimentului,
surâd, îşi dreg vocile,
unii cu o pamblică în mână,
alţii cu două, cu trei, cu mai multe –
ca întotdeauna,
se poartă pamblicile,
căci ce-i un discurs despre adevăr
decât o fluturare triumfală
de pamblici?

Până mâine nu mai este decât o noapte,
o aruncătură de băţ,
nici atât: o subită dispariţie de stele,
câteva ore – ascultaţi-le mersul pe cadrane
apăsat, monoton, soldăţesc...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu plângi, duduie, căci asta-i doar una
Din glumele soarelui des repetate.
Acum, ce e drept, el ne piere din faţă,
Dar vine-napoi pe la spate.

Heinrich Heine în Călătorie în Harz
Adăugat de Valerica Sandu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anunţ matrimonial

Sunt tânără, frumoasă, cu două facultăţi,
Cu multă şcoala vieţii şi alte-abilităţi,
C-un corp ca de zeiţă sculptat de meşteri greci
Şi milioane-n bancă, în jur de douăzeci,

Mi-e părul blond ca spicul din lanul copt de grâu
Şi-mi curge-ncet, pe umeri, ca cel mai paşnic râu,
Obrajii-mi sunt doi gemeni, aprinşi ca nişte maci,
Mi-e mijlocul de viespe şi-s tare lungă-n craci,

Am vilă în Bucale, chiar în buric de târg
Şi-o firmă de succesuri, unde muncesc cu sârg,
Apar în almanahe, dar numai pe coperţi,
Şi bag în buzunare mulţime de experţi.,

Conduc un Jeep Cherokee, culoare roş-aprins,
Şi niciodată-n viaţă vreun tip nu m-a atins,
Că-s, vorba lui nea Mişu, fecioară între sfinţi,
Deşteaptă şi cuminte că nu prea strâng din dinţi,

Dar nu am pus anunţul c-aş vrea să mă mărit,
Nici vorbă nu-i de asta, că încă n-am tâmpit,
L-am pus aşa, de sanchi, să mă fălesc un pic,
Şi mai ales de-a naibii, că vreau să vă oftic!

poezie de Sorin Olariu din Made in USA
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă

Timpul trece greu când aştepţi.
De ce simt că viitorul se hotărăşte mâine?
De ce e furioasă tocmai acum Penelopa din mine?
Întreaga-mi fiinţă se zbate într-o furtună teribilă
de parcă Ulise însuşi s-ar smulge din suflet.
Mâine voi hotărî dacă îi voi scufunda corabia
sau îl voi transforma în statuie.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beatrice Rumfoord: Cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla oricui e să nu fie folosit de nimeni, niciodată, pentru nimic.

replică din romanul Sirenele de pe Titan de Kurt Vonnegut
Adăugat de Bogdan George
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor o privi nostalgic: Adela era frumoasă! Îmbrăcată cu pantaloni scurţi, un maieu de vară decoltat, fără spate, cu papuci de casă, părul lung, blond, desfăcut, ochii ei mari, albaştri, privirea ei vioaie, visătoare, de copilă... Şi când se gândea că în curând el va pleca departe, pentru mult timp, iar ea va rămâne aici, acasă... Cum să nu se întristeze?! Ce păcat! Tocmai când îşi găsise şi el o prietenă mai înaltă, cât de cât pe măsura lui, era nevoit s-o părăsească, contrar voinţei lui. Ce-i drept, ea era mică, în privinţa vârstei, avea doar 16 ani, el – 22, dar asta nu era o problemă; o îndrăgise tare mult, putea aştepta câţiva ani, ca ea să crească. Acum însă totul se năruia din cauza misiunii acesteia, ivită pe neaşteptate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să fac treisprezece ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curtea din spate

copilul de 60 de ani
se joacă în curtea din spatele grasei
sale soţii (?!) – ea
îi schimbă scutecele cu alte placaje şi nu
îi dă, amblioapă, să sugă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La postarea unui prieten virtual care descrie cu nostalgie amintirile copilăriei, mai exact în urmă cu 30 de ani. A. M: Să vezi acum 2.000.000 de ani când eram în Sine ca Sine, ce amintiri fără gând, fără cuvânt, din libertate ca Libertate eram! Din păcate, atât de rari sunt cei care îşi mai "amintesc" acum de El încât îi numeri pe degete. În rest, toţi vorbesc despre Preaiubitul ca şi cum l-ar cunoaşte, dar câţi aţi vrea cu Adevărat să-l Fiţi?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima încrezătoare

Oh, mai bine-aş fi fost moartă
Am fost o împiedicată, mereu tristă,
O plângăcioasă toantă
Din cauza celui mai crud tip din câţi există!

Dar s-a găsit unul care lăcrima
Când vedea că sufletul mi-e-îndurerat.
Şi mă strângea în braţe, şi-mi zâmbea,
Şi care-şi ţinea-întotdeauna cuvântul dat.

Şi mai bine-aş fi fost moartă,
Şi-s o împiedicată, mereu tristă;
O plângăcioasă toantă
Din cauza celui mai dulce tip din câţi există!

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sunteţi fericiţi faceţi o sărbătoare din asta.

citat clasic din Kurt Vonnegut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia exemplu de la câine !

Ia exemplu de la câine, omule ingrat:
Niciodată el nu muşcă mâna ce i-a dat,
Fie şi măcar o dată, apă sau mâncare,
Nici nu-ţi bagă pe la spate şişul în spinare.

poezie de George Budoi din Ingratitudinea şi recunoştinţa (20 februarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Isus ar trăi în vremurile noastre, l-am omorî cu injecţia letală. Eu numesc asta progres. Am fi nevoiţi să-l omorâm din acelaşi motiv pentru care a fost omorât prima oară. Ideile lui sunt pur şi simplu prea liberale.

Kurt Vonnegut în Retrospectivă asupra Armaghedonului
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu puteam să înţeleg cum era cu putinţă să nu mai fie. Ce avea să rămână din felul în care deschidea ea un borcan, ca un percuţionist dintr-o orchestră atunci când atinge un trianglu, cu o singură mişcare precisă? Din scântăierile roşiatice ale părului ei în timpul verii. Din mătuşa care servise la Ypres. Eu eram cea care avea toate astea acum, ca pe un braţ de fluturi. Cine altcineva mai ştia că pusese oglinzi pe acoperiş, că filmele ei preferate erau Doctor Jivago şi Breakfast at Tiffany's, că dintre culori prefera albastrul-indigo? Numărul ei norocos era 2. Alimentele pe care nu putea să le mănânce erau nuca de cocos şi marţipanul.

citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!