Pietre pitite
Pitisem un pumn de pietre
După alt pumn de pietre
Să ating în partea nedureroasă
Statuia pe care-mi urc îngerii.
Un lucru am uitat:
Pietrele pitite
Le-am smuls din vertebrele piedestalului
Și îngerii au lunecat în zbor
Pe-o singură clipocire
De umbre.
Lacrimile unduiesc
Și la gândul
Că cineva îmi poate fura
Pumnul de pietre pitite.
Privesc ochii statuii,
Masca tăcerii
Mi se pune în suflet
Ca un fum de tămâie
Într-un chiștoc de țigară.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Pietre vorbind
Sparg semințe de pietre
pentru că nu am pietre.
Arunc coji de semințe de pietre pe pietre
pentru că nu am pietre.
Și totuși o piatrâ azvârlită
a venit într-o azvârlire la mine
și mi-a zis
.. Sparg oameni de oameni
pentru că nu am oameni!
Nu vrei să fii omul meu?"
.. și am vrut
să mă plâng
și nu mă lăsau pietrele!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea ucisă
am aripile rupte
sunt pasăre rănită
închisă într-o colivie
să zbor unde
să zbor de ce
să zbor cu ce
ieri au ucis pasărea
cu pietre
au ascuns cântecul
sub pietre
au îngropat inima
între pietre
pe țărmul pustiu
azi, doar sânge
pe pietre
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mormântul unei pietre
Sub această tristă floare
Zace-un pumn de praf stingher,
Ce-a rămas din piatra care
S-a lovit de-un caracter!
epigramă de Leonida Secrețeanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impresii - lui Leo Butnaru
Alb de cântec
Poetul a alunecat
În privirea lui,
Făcuse neobosit
Transplant de sânge
Pe-a noastră limbă.
Până și
Privirea lui Dumnezeu
Mirată
Plutea
Peste nu știu care mal
Al Prutului.
Mi-a făcut impresia
Că-și găsise sensul,
Dumnezeu își găsise sensul,
Punând poetului
În suflet semn:
Un pumn de întrebări,
Un pumn de răspunsuri,
Într-un pumn de lumină.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne odihnim o clipă pe o rază
Cai din pietre albastre cu aripi
Sparg doru-n copite pe loc,
Pe-obsesia timpului dorm
Cu arme de sânge și foc.
Iarna respiră-n petale de flori,
Flăcări de rouă usucă pământul,
Inima ta m-a legat de vecia
Iubirii ce-nvăluie vântul.
Scriu pe-o hârtie-amintiri
Despre calul din pietre albastre,
În pielea lui îngerii dorm
Împreună cu gândurile noastre.
Nu obosesc s-adun de pe câmp
Stele de spice ascunse în vis,
Din mană renasc pentru tine
Intrând în Raiul de lanțuri cuprins.
O mână întinsă robește cuprinsul
Armelor de sânge strânse-n cojoc,
Tu îmi dai din timp felii de pâine
Suprapuse-n săruturi de foc.
Ne odihnim o clipă pe o rază
Pusă între ramurile înfipte-n cer,
Un stol de fluturi zboară în stomac
Descuind al inimii mister.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu oricine...
Nu oricine are puterea
să vibreze prin pietre
ducând veacul
mai înainte
cu o singură oră...
Nu oricine are puterea
să cânte prin pietre
ducând oceanul
mai în larg
cu un singur râu...
Nu oricine are puterea
să vină prin pietre
ducând veșnicia
în eternitatea clipei
cu un singur om...
Nu oricine are puterea
să cioplească prin pietre
ducând visul etericei nopți
prin iubire
cu o singură stea!...
Nu oricine...
poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietrele lumii
Și iernile parcă legate unele de altele
aleargă prn zăpadă
alt timp
sfârșitul sfârșitului
undeva
însingurat la margini de hotar
în asfințit
poemul tău
îngândura aceleași pietre
sub lumini
numai astăzi
"de din spre stele
pietre care au durut"
poezie de Eli Gîlcescu (19 aprilie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri în ploaie
Privesc pe gaura cheii
Credința în care mi-am pus
Îngerii la păstrat în cufere
Cu volumul redus
Crucea timpului macină
Răbdarea ascunsă în albastre
Lacrimi din neliniștea
Iubirilor noastre.
Privesc pe gaura cheii,
Îngerii mă cheamă lângă ei,
Când i-ating simt că bulucesc
În ploaia cu frunze de tei!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aduni bani în bănci și averi nenumărate, poți pierde totul într-o singură zi prin faliment. Dacă aduni aur și argint, și pietre prețioase, ți le pot fura hoții pe toate, într-o singură noapte. Dacă-ți faci vile și palate nenumărate, pot fi înghițite în câteva clipe de flăcări sau pot fi măturate de ape. Dacă-ți cumperi mașina cea mai luxoasă, o poți pierde într-o singură clipă într-un accident și, odată cu ea, și viața. Adună, însă, înțelepciune, căci ea e singurul lucru pe care nu-l pierzi nici prin faliment, nici prin puterea focului sau a apelor, pe care nu ți-l pot fura hoții, pentru că ea este singurul lucru pe care nimeni și nimic pe lume nu ți-l poate lua.
George Budoi în Înțelepciunea în aforisme și epigrame (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Haita de pietre
Haita de pietre a încolțit-o
într-un inel prins în horă...
Iubito să știi
devii din secundă o oră
pe care-am trăit-o
cuprinsă-n cuprins
mâncându-ne de vii.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unei pietre
Sub această tristă floare
Zace-un pumn de praf stingher
Ce-a rămas din piatra care
S-a izbit de-un caracter.
epitaf epigramatic de Leonida Secrețeanu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nodul lacrimii îmi ștrangulează gâtul
Nodul lacrimii îmi ștrangulează gâtul inimii,
Mă întind ca o ață de fum peste mâinile reci,
Coasa statuii îmi stoarce sufletu-n ceară
Apoi mă-mparte la dihori pe râpi și poteci.
Dumnezeu mă trece prin urechile acului cosmic,
Mă prinde în fermoarul sacului eternității,
Privesc propria trecere prin ochii gângăniilor,
Îngerii se zbat nelămuriți în pliurile vieții.
Sunt depresiv cu gheara nodului în piept,
Secunda șchiopătează pe-o roată de rutină,
Am băut un pocal din otrava sânului tău
Să desăvârșesc polenul iubirii aici, și în tină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele-ntuneric
În mine iarna seamănă-ntuneric,
Schelete de zăpezi cu trupul sferic.
În codul roșu cu zbatere albastră
Un pumn de sânge-i nemăsura noastră.
Vreau să merg cu răsăritu-n gând
Cosind cu dinții pașii din mormânt.
Un snop de răni pe-o torță de făină
Poartă îngerii pe umeri de lumină.
Pleava de stele intră în ogradă
Pe roata timpului rămasă-ntr-o obadă.
Cu șira degradată se-ncruntă orizontul
Să cotropească marea și munții, ca netotul.
Așa intrăm în marele-ntuneric
Împingând zăpada cu scheletul sferic!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prind aripi când iubirea e sprijinul meu
Prind aripi când iubirea e sprijinul meu cald,
Dispar dureri profunde, în bucurii mă scald,
Visez în plină noapte cum îngerii în zbor
Îmi pătrund în suflet cu farmec și fior.
Totu-i frumos, mă strigă viața-n forme noi,
Necunoscute fapte rodesc peste noroi,
Împletesc cunună de flori viu colorate,
Mă mulțumesc în umbre cu urme de palate.
Iubirea este spița la roata care duce
În ceasul veșniciei clipa cea mai dulce,
Sărutul care soarbe speranța din păcate
Și mă-nalță iarăși în lume pe-ncercate.
Am aripi când iubirea mă-nalță la nou rang,
La inima frumoasă a omului meu drag
Să pot visa în noapte toți îngerii în zbor,
Să vă pătrund în suflet cu farmec tuturor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
Mă întreb cât va mai dura.
Aud cum se sparg valurile de pietre.
Mă văd întotdeauna stând pe dig.
Vreau să pescuiesc aici în fiecare zi.
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
Pretind că marea este casa mea.
Simt nevoia de a fi aproape de freamătul apei.
Ating pietrele sărind de pe una pe alta.
Mi-e teamă că-într-o zi nu le voi mai putea traversa.
Îmi dau lacrimile când faleza mea este profanată.
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
Sunt conștient că într-o zi se va sfârși.
Declar: acest dig va fi o parte din moștenirea familiei mele.
Cred că mai este timp să prind Pălămida din vis.
Incerc să-mi imaginez strănepoata pășind pe-aceste pietre.
Sper să pescuiesc mereu pe dig.
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
poezie de Greg Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni din pietre
Fiindcă era ultima lui zi din existență
pe acea planetă
și-a lungit mâinile
s-a așezat lângă un perete
și a început să arunce cu pietre
spre sine..
Din pietre oamenii se auzeau
cum aruncau cu oameni
în zidul pietrelor.
Fiind o zi neobișnuită
femeile împleteau degetele nou-veniților
iar bărbații se priveau în ochi
zile
și zile
întregi!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am adunat pietrele
din cartier să le arunc în spațiul
schengen rece și neprietenos
ne-au amanetat speranța
și pădurile le-am tăiat și acum
urlă cerul când ne așteptăm
sentința pentru gazele pierdute
și petrolul din marea cea mare
am adunat toate pietrele din oraș
le-am scos din albia râului
moldova nu mi-a cerut un leu
voi umple schengenul cu pietre
în pieptul meu se zbate ura
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtând pe un inel sărutu-ți de regină
Am sărutat pe furiș o floare de crin,
Timpul s-a oprit a leac și senin,
Am aprins lumânări în ochi pe-nserate
Și visele le-am răvășit în noapte.
Simțeam îngerii zburând printre stele
Și izvoarele ce-adună setea-n iele,
Am sărutat pe furiș un trandafir,
M-a înțepat pe buze cu rodii și cu mir.
Sângele a-nceput să fluiere în piept,
Inima a-ntins covor pe drumul drept,
Tu i-ai stat în cale, în brațe te-am luat,
Pe furiș petalele de flori am scuturat.
Și crin și trandafir mi-aprind stele în trup,
Oase din pietre cu drag din munte rup
Și te înalț statuie în mica mea grădină
Purtând pe un inel sărutu-ți de regină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardere
Ființă tu - găsi-voi cândva cuvenitul
sunet de-argint, de foc, și ritul
unei rostiri egale
în veci arderii tale?
Al seminției mele cel din urmă sunt.
Pumn de lumină - tu, pumn de pământ. Tu rodie,
tu floare mie, cu puteri de zodie,
unde și când găsi-voi singurul cuvânt
în cercul nopții să te-ncânt?
Nepriceput pe lângă vetre
dar înțeles de zei și pietre,
cavântul unde-i - ca un nimb
să te ridice peste timp?
Cuvântul unde-i - care leagă
de nimicire pas și gând?
Mă-ncredințez acestui an, tu floare mie,
ca să sfârșesc arzând.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Până în măduva oaselor
stăm pe o terasă și ne vorbim
amândoi într-un colț
de parcă ar fi doar al nostru
ne ascundem de soare și cum el nu se dă la o parte
încercăm să facem ceva
îți mângâi pe sub masă genunchii
și atunci se întâmplă să mă privești într-un anume fel
și parcă vrei altceva
tot mai mult
și
cât de greu îți vine să spui
și câte scoici ai strânge într-un pumn
dar câtă căldură umană
ai putea să-mi oferi
numai eu
dar vine unul și spune
și tu îl crezi
și crezi că e bine
e vară mulți merg la mare și se coc pe nisip
mai ceva decât mititeii
puși pe grătar
te doare sufletul
îți arde inima
dar nu din cauza asta
e și ăsta un punct de vedere
numai că vederea îți poate juca uneori feste
dar să nu mai vorbim despre asta
mai bine să vorbim despre pietre
sau mai degrabă despre delfini
ei sunt cu mult mai deștepți decât noi, ei
știu într-adevăr să iubească
pe când noi
și o insectă ar ști ce să facă
dacă ar încerca cineva să o rănească
ar riposta
dar eu nu
căci nu-i așa
după furtună doar pietrele mai rămân
și sunt atât de tăcute
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!