Un poet devine esenţial atunci când atacă marile teme ale omenirii şi scrie versuri care pot rezona oricând cu sentimentele celor care le citesc, chiar şi atunci când bruma mileniilor se va aşterne peste contemporaneitate. Ridicându-se deasupra propriei vieţi prin forţa lăuntrică creatoare, poetul devine un far luminos care cheamă vasele rătăcite din marea dezavuare înspre portul liniştii sufleteşti.

aforism de Ionuţ Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce vede Nevăzutul, atunci când priveşte văzutul, se vede pe Sine. Căci privitorul este Una cu ceea ce priveşte, iar ceea ce vede atunci când priveşte, îi arată privitorului locul din care priveşte. Privirea din spatele privirii devine activă odată cu Întoarcerea la Linişte, pentru că Liniştea trezeşte cele mai profunde taine ale fiinţei. Locurile interioare, care n-au fost vizitate niciodată, ies la suprafaţă prin intermediul Liniştii, deoarece, în Linişte, tot sunetul se aude mai clar. Şi, la nivelul său de bază, întreaga creaţie este sunet. De aceea, cel ce se scufundă conştient în Oceanul de Linişte, va cunoaşte cu adevărat aspectele cele mai fine ale sunetelor întâlnite. Liniştea nu e o stare, o emoţie, sau un sentiment. Liniştea este dincolo de orice simţ, în spatele oricărei creaţii. Liniştea nu e o vibraţie sau o energie, ci este sursa vibraţiei - sursa undei - sursa sunetului. Iar când te întorci la sursa realităţii tale, conţinutul realităţii tale va îmbrăca straiele Liniştii din care provine, deoarece, înainte de sunet, a fost Linişte. Şi este în continuare, căci Liniştea nu dispare atunci când e acoperită de sunet, iar sunetul care devine conştient de Liniştea din care a răsărit, devine conştient de Sine - de faptul că este Una cu Liniştea.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul - fântâna pe care o umple cerul, atunci când n-o mai poate umple pământul.

aforism de Ionuţ Caragea din Fântâna care-şi bea singură apa - volum în pregătire (2023)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând de iarnă

Când primele ninsori or să se cearnă,
Atunci va fi mai greu de cei plecaţi,
Atunci să cânţi peste al vieţii zaţ,
Atunci să-ţi fluturi braţul peste iarnă.

Prin lume numai oameni de zăpadă,
Un foc din vatra stânilor să smulgi,
Şi, cu puterea disperării dulci,
Să-l laşi deasupra spaţiului să cadă.

Se vor aşterne între noi vecernii,
Din clopote cădea-vor chiciuri mari,
Atunci visez, frumosă, să apari
La marile instanţe ale iernii.

Şi-apoi să ningă mult ca-n fraţii Grimm,
Şi sub zăpezi de bronz să ne iubim.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate întâmpla, chiar dacă mai rar, ca între două persoane să se nască o lume. Lumea aceasta devine apoi patria lor, singura patrie pe care cei doi mai sunt dispuşi să o recunoască. Un mic microcosmos în care ei se pot oricând refugia atunci când lumea din jurul lor se prăbuşeşte.

Martin Heidegger în Scrisoare către Hannah Arendt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinţa devine suportabilă atunci când aflăm despre marile descoperiri şi fascinantă atunci când urmărim dezvoltarea ideilor ce stau la bază.

citat din James Clerk Maxwell
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când "aş vrea" devine "vreau", când "ar trebui" devine "trebuie", când "mai întâi" şi "mai apoi" devin "acum", atunci şi doar atunci dorinţele încep să se transforme în realitate.

citat din Robert Redford
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când toate dorinţele care se aflau în inima sa încetează, atunci muritorul devine nemuritor şi dobândeşte pe Brahma aici, pe pământ. Când toate legăturile inimii din viaţa aceasta sunt rupte, atunci muritorul devine nemuritor.

în Katha-Upanişad
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul din gând

nu vreau să scriu după tipare,
chiar dacă am îndemânare,
prefer cuvântul inspirat
din gândul pur, nealterat,
când tot ce dăinuie în vers
e provenit din univers.

desigur, nu e prea uşor
să stai la mâna zeilor,
să desluşeşti ce îţi şoptesc,
să nu crâcneşti când poruncesc,
să scrii pe fundul de abis
despre pierdutul paradis...

să fie scrisul tău un dar
când totul pare în zadar
pentru cei care au uitat
cine i-a binecuvântat....
eu pot să scriu oricum, oricând,
dar scriu când zeul meu e-n gând,

un zeu care mereu mi-a fost
la vitregie - adăpost,
iar la durere - vraci ocult,
magie-n versuri şi tumult,
un zeu care mi-a dăruit
poemul fără de sfârşit,

un zeu cu suflet de copil
rugându-mă să fiu umil
atunci când lumea este rea
şi când povara este grea,
un zeu ce este-n fiecare,
în sentiment şi-n cugetare...

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

lege

Legea este un proces prin care ceea ce este nemanifestat devine manifest, prin care observatorul devine obiectul observat, prin care cel care vede devine una cu ceea ce vede, prin care cel care visează devine una cu visul său.

definiţie de Deepak Chopra în Cele Şapte Legi Spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul tot poet rămâne. Şi chiar dacă-i rătăcitor printre cuvinte sau exilat departe pe o insulă pustie, poetul tot poet rămâne, cu inima lui uriaşă, cât o Patrie, bătând în pieptul unui copil.

Ionuţ Caragea în Întreita suferinţă (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este ca un vulcan aflat la marginea civilizaţiei. Unii îi admiră măreţia, solitudinea şi erupţia, alţii fug ca să nu fie atinşi de lava şi cenuşa inimii sale. Dar când poetul erupe în mare, formând o nouă insulă, nu devine acel petec de pământ locul cel mai exotic pentru aventura îndrăgostiţilor?

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bun patriot nu doreşte şi nici nu provoacă neînţelegeri cetăţeneşti ci, dimpotrivă, prin exemplul şi puterea sa de convingere, trebuie să contribuie la moderarea, pe cât se poate, a celor care exagerează şi să fie un factor de înţelegere şi de pace. Nu încetează să fie blând decât atunci când patria, în pericol, are nevoie să fie apărată. Atunci devine leu, luptând să învingă sau să moară.

citat din Silvio Pellico
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să meditezi asupra propriei tale vieţi înseamnă să-ţi faci temele pe care Dumnezeu ţi le dă pentru acasă.

aforism de Ionuţ Caragea din Fântâna care-şi bea singură apa - volum în pregătire (2023)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este poet

Poet e cel care scrie poeme
şi cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
şi cel care îşi impune singur legături
poet e cel care crede
şi cel care nu reuşeşte să creadă
poet e cel care a minţit
şi cel care a fost minţit
poet e cel care are buze
şi cel care înghite adevărul
cel care cade
şi cel care se ridică
poet e cel care pleacă
şi cel care nu poate pleca.

poezie de Tadeusz Rozewicz, traducere de Claudiu Komartin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un amănunt devine esenţial şi ceva esenţial devine un amănunt, când vorbim de o crimă.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva înţelege cât de mare este forţa creatoare a propriului său mental, încetează să-şi mai facă sânge rău, deoarece el devine conştient că numai gândurile negre şi sentimentele sale îi pot influenţa destinul. Nimic din ceea ce se petrece în exterior nu-l poate tulbura.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea devine sunet, prin intermediul Forţei Vitale. Esenţa devine formă, prin intermediul Forţei Creatoare. Este un proces sacru, care susţine existenţa întregului Ansamblu Existenţial. Iar acum se poate observa că formele nu sunt ceea ce par - ci Esenţa exprimată în respectivul mod, iar acest lucru poate fi o adevărată gură de aer proaspăt pentru toţi cei care sunt afundaţi şi rătăciţi în lumea aparenţelor relative. Formele există în lumea contrastelor, Esenţa există în Lumea Liniştii.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când începi să faci un lucru nou, care generează emoţii, începi să păşeşti pe lângă străzile bătute. Străzile reprezintă tot ce ai învăţat, trăit şi memorat până atunci. Cu cât faci mai des un lucru, cu atât locul prin care mergi devine mai bătătorit şi devine o reţea neuronală în toată regula.

Pera Novacovici în Descoperă-ţi vocaţia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea dintâi chemare

Mângâiere-i peste vreme
Acea clipă minunată,
Mărturie o să-nsemne,
Atunci când devine faptă.

E ceva mai frumos ca atunci
Micuţul tău când merge-n brânci,
Inimioară care mai tresare
La cea dintâi chemare!
Iar râsul lui – rază de soare –
Aduce mângâiere şi încântare!

Ţâncu-ţi priveşte ochii drept,
Un giuvaer ce-l pui la piept,
Că-i cea mai dragă – a ta comoară,
Atunci când spune întâia oară "Mamă"!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi (calm): Ascultă! Să ştii că şi eu fac versuri... Poate chiar mai frumoase ca ale tale... Acum însă avem treburi serioase de declarat. (Tare.) În joc e siguranţa statului! Vorbim în proză! (Se uită la ceas). Mai repede! S-a făcut târziu...
Poetul: E ceasul când neliniştea devine spaimă... Când cinstea, ca nisipul, sub talpă ţi se surpă...
Lupoi: Cine eşti tu, de fapt?
Poetul: Iluzie cosmică am fost, înainte de-a fi.
Lupoi: Poftim?
Poetul: Sunt fiul nimănui, cârmuitor de vânturi... Candelă în care pâlpâie un bob de întuneric...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!