Te credeam bun și blând, ca pe un Dumnezeu și aș fi fost în stare să-mi bag mâna în foc pentru sinceritatea sufletului tău.
Helene Duboque în Ispita
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dar vai, eu fată simplă și nepricepută, n-am izbutit să te prind în mrejele mele, pe tine, bărbatul copt și rafinat. Eram începătoare și dezamăgirea mea a fost cu atât mai mare, cu cât tu ai fost cel dintâi.
Helene Duboque în Ispita
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ai jucat cu mine ca un adevărat artist, Sam!
Helene Duboque în Ispita
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce mi-ai întins brațele numai spre a-mi înlesni prăbușirea?
Helene Duboque în Ispita
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea ochilor tăi mă conducea chiar și atunci când plecat de lângă mine.
Helene Duboque în Ispita
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce nu m-ai luat cu tine, dacă mă iubeai atât de mult, încât nu puteai să trăiești fără mine nici măcar o zi?
Helene Duboque în Ispita
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sam: Spune-mi, Eva, este cu putință ca o femeie și un bărbat să fie prieteni, timp mai îndelungat, fără ca această prietenie să se transforme în dragoste?
Eva: Nu! Mai curând sau mai târziu, prietenia se transformă în dragoste.
Sam: Așa?!... Atunci pot să te sărut astăzi?
replici din Ispita de Helene Duboque
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te iubesc mai mult decât oricare altul și ca bărbat, judec lucrurile cu mai multă chibzuință decât le judecă femeile. Ai încredere în mine, căci eu nu-ți vreau decât binele.
Helene Duboque în Ispita
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când eu...
Când eu nu mai credeam în fericire
Dumnezeu un înger mi-a trimis,
Să-mi dea ce îmi lipsea, să-mi dea iubire,
Destinul nostru așa a fost scris.
Să ne contopim cu amorul nesfârșit
Să umplem cu iubirea Universul,
Căci așa ne-a fost, dragoste, ursit
Numai împreună să ne găsim sensul.
poezie de Răzvan Isac (19 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec vechi de luna nouă
Ieșise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu,
dar seara grea de stele și de lut
ardea pe străzi și nu l-am cunoscut.
În felinarele cu iz de scrum
ochi de pisică-mi licăreau în drum
și pasul greu mi se-așternea nătâng
... și fluieram, așa, ca să nu plâng.
Dar tot credeam că poate viermii moi
nu cresc în ochii mai pustii și goi,
nici în surâsul meu nedăruit
și tot credeam că poate n-am murit.
Ieșise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu
dar nu l-am cunoscut și, gol de gând,
trecui așa-nainte, fluierând.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Lia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Și totuși, pentru aceste nimicuri deșarte, pentru aceste deșertăciuni nepătrunse aș fi în stare acum să-mi dau tot ce am mai scump pe lume, aș fi în stare să-mi dau chiar viața...
Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ion" de Liviu Rebreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Tu ești în stare...
Tu ești în stare,
Să-mi dai frumusețea zânelor
În nopțile de argint,
Și versul poeților sub pomii înfloriți.
Tu ești în stare,
Să-mi umpli caleașca vieții
Cu muguri de sărbătoare,
Numai să fiu imnul vieții tale.
Tu ești în stare,
Să le cânți stelelor, chiar de e soare,
Și mătasea razelor de lună
Să o săruți pe fruntea-mi visătoare,
Pentru o pură îmbrățișare.
Tu ești în stare,
Să mă petreci liniștită,
Când soarele meu apune,
Fericită, că nu plec din lume
Fără zestrea iubirii tale, iubire.
poezie de Valeria Mahok (7 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu mâna mi-ai întins
Credeam că iubirea
e o mare minciună,
dupa o grea despărțire,
dar acum cred că împreună,
ceva frumos o să se lege.
Credeam că totul e la fel,
că el a fost cel ce m-a-nvins,
acum nu pot să cred defel
că tu mâna mi-ai întins.
Și dacă vrei mergem pe creste,
pe munții înalți și dealuri multe,
un gând curat și o poveste,
povestind de inimi frânte.
Sperăm să nu ne mai trezim,
niciodată-n coșmarul vieții,
iar iubirea în care trăim,
să stingă inima tristeții.
poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu: Ar trebui să te porți mai frumos cu mama ta.
Joan: Nu vrea ca eu să am o viață a mea.
Dumnezeu: Nu vrea să te vadă suferind. Știe ce înseamnă să suferi.
Joan: Are legătură cu tablourile?
Dumnezeu: Cum crezi că-și găsesc artiștii inspirația pentru așa ceva?
Joan: Dintr-o stare?
Dumnezeu: Dacă ai o stare, te duci și-ți iei cartofi prăjiți. Dar când ești copleșit de durere, e nevoie de mult mai mult ca să o înduri.
Joan: Sigur a făcut-o înainte să-l nască pe Kevin....
Dumnezeu: Înainte chiar de a-l cunoașe pe tatăl tău.
Joan: Ce-a pățit? (Dumnezeu nu răspunde.) De-aia e așa de ciudată când îi spun de întâlniri? (Dumnezeu tot nu răspunde.) Cât de rău a fost?
Dumnezeu: Foarte rău. Și nu arunc cuvântul ăsta aiurea.
replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Starea, ca un blestem
La început,
am fost în stare,
să articulăm primul cuvânt.
Apoi am fost în stare să muncim,
fără să ne văietăm.
Așa a apărut starea!
Mai târziu, fără să fim în stare să ne dumirim,
starea noastră a devenit natural,
starea altora.
Pentru că cei ce ne luaseră starea,
erau grijulii,
a venit și starea de necesitate.
Aveam și noi, și ei, stări și necesități,
starea era a lor,
necesitatea era a noastră.
La sfârșit,
am fost în stare de orice.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muțește, cu mâna sufletului mă închin
O tăcere cu graiul de smoală sparge pereții trupului meu
se umblă goală în văzul tuturor
și-al înserării.
Am ațipit în ochiul lunei.
Toată noaptea le-ai certat degetelor mele nemângâiul.
Ai fost prima și ultima inimă-a mea.
Să-mi țină de cald mă acopăr cu vechile-ți rime.
CĂCI VEZI TU, EU NU AM ȘTIUT PÂNĂ AZI CĂ FĂRĂ TINE-I PĂCAT.
În țărmul meu izbesc cuvinte mute, cu groase furci de gânduri.
Ah ce târziu se face-n mine.
Gura începe o cântare.
De ascunzișul depărtării, Doamne, atârnă vajnic norii.
O clipă, prin aspre-odăi, mi-e sânge gângurit de vrăbii.
Sunt pom?
MUȚESTE, CU MÂNA SUFLETULUI MEU MĂ-ÎNCHIN.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirajul clipei
Si dacă mâine o să pierd puterea-n gând și în mișcare,
Vreau Dumnezeu să-mi dea lumină si să-mi aducă impăcare!
Nimic mai mult nu iau cu mine
De a fost rău sau a fost bine
Doar frunza codrului va ști
Ea singură va povesti
La timp trecut povestea mea
Desprinsă parcă dintr-o stea
In nopți târzii și zile reci
Pe-ntunecatele poteci
Ce-au fost create în amurg
De mâna unui Demiurg.
Iar dimineața-n răsărit
Voi fi un vers ce a murit
Aprins de dor, pătruns de jale,
Mirajul clipei trecătoare....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu crezi că ce n-ai fost în stare să faci este o imposibilitate pentru oricine. Din contră, tot ce a fost în stare să facă cineva vreodată stă și în puterea ta.
citat celebru din Marc Aureliu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sunt eu
în stare
să mă tem de porunci
de vreme ce
nu sunt în stare să-mi stăpânesc inima?
sunt eu în stare
să ascult pământul
de vreme ce știu
că nu i-am mărturisit
depărtările?
nu am chef
să mă plâng
cerului
din griul meu pal
iată
am fost sare
într-un pumn
de femeie
și m-am risipit
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine vrea să-mi fie prieten, trebuie să-mi suporte sinceritatea.
aforism de George Budoi din Aforisme (10 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Gânduri...
Credeam că știu ce-i frumusețea
Că eleganța-am cunoscut
Credeam că știu ce e iubirea
Până ce chipul ți-am văzut.
Credeam că inima se crapă
C-ai mei genunchi îi simt slăbind
Credeam că știu cum cântă mierla
Până te-am auzit vorbind.
Credeam că trandafiru-i roșu
Că ceru-albastru e tăcut
Credeam că-mi place mult natura
Până când tu ai apărut.
Credeam că soarele lucește
Că am văzut tot ce se poate
Credeam că stau drept în picioare
Până când tu m-ai dat pe spate.
Credeam că ochii-mi sunt deschiși
Că văd că nu am niciun rost
Dar, iată, sunt îndrăgostit
Cum niciodată n-am mai fost.
Ce simt acum voi păstra veșnic
În sinea mea, ca într-o groapă
Până în clipa aceea în care
Iubirea noastră o să-nceapă...
poezie de Ashley Peter Loasby, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!